Am reuşit şi eu să citesc Noua literatură, e frumoasă, dar parcă ceva îi lipseşte, nu ştiu ce [pe scurt aş zice: nu-i Dilemateca, favorita mea în acest moment.] Dacă voi cumpăra numărul 2, o voi face strict pentru Simona Popescu, Ion Manolescu şi T.O.Bobe. Din cronica Cristinei Chevereşan, n-am înţeles dacă Drumul scurt spre casă e o carte bună sau nu, sigur eu ştiu cum e, pentru că am citit romanul. Şi nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la Cătălin Dorian Florescu, mă gândesc la primul val Polirom [elveţianul mi se pare a fi printre cei mai buni, aş zice că doar T.O.Bobe îl întrece.]
Şi pentru că tot a venit vorba, trebuie să spun că mi-a dat de gândit articolul lui T.O.Bobe[din NL]. Recunosc, şi eu am făcut la fel: am ignorat nobelizaţii din ultimii ani [20?]. Nu ştiu cum mi-a venit ideea [şi din cauzele aminitite în articol, desigur]. Citind [prin 90, cred] antologia lui Laurenţiu Ulici, Nobel contra Nobel, am văzut că autorii mei favoriţi se află mai ales pe lista lui de propuneri. Adică: Tolstoi[a fost propus oficial în 1901, dar a pierdut în faţa lui Sully Prudhomme], Kafka, Borges, Llosa, Marguerite Yourcenar & atâţia alţii, dacă i-aş trece pe toţi, aş crede că cei care au luat premiul sunt nişte nulităţi [ceea ce nu-i cazul, mă rog, nu întotdeauna]. Sigur, nici cu toate propunerile lui Ulici nu-s de acord, de exemplu Nikos Kazantzakis [am încercat de două ori să citesc Hristos răstignit pentru a doua oară şi de fiecare dată am dat cu cartea de pământ, exact când îl apucă iubirea pentru comunism, aşa că n-am citit niciodată ultimele 40 de pagini.]
Oricum, anul ăsta aveam de gând să renunţ la tradiţia de a nu citi nobelizaţi, pentru că Orhan Pamuk a fost tradus înainte de a lua premiul şi mi-a fost recomandat de oameni pe care-i cred pe cuvânt.
Aşa că va trebui să-i fac loc pe lista mea de priorităţi, care arată aşa:
Zadie Smith, Dinţi albi, Corint
John Dos Passos, Manhattan Transfer, Corint
Ion Manolescu, Derapaj, Polirom [aici, si aici]
Aris Fioretos, Adevărul despre Sasha Knish, Polirom
Toni Morrison, Cântecul lui Solomon, Lider [aş fi citit-o şi fără Nobel]
Tatiana Tolstoia, Zâtul, Curtea veche
Când o să primesc [împrumut] Mă numesc Roşu, o să-i fac imediat loc pe listă. Cărţile astea au peste 400 de pagini[mai puţin Zâtul], aşa că, o vreme, o să tot citesc. Dar mai întâi trebuie să termin Julia Glass, Trei veri. Şi Don DeLillo, Zgomotul alb.
Posts
7 comments:
ah, io sa fiu in locu tau as baga Zitul mai in fata pe lista
a fost cea mai misto carte pe care am citit-o eu anu trecut
pai nu stiu cum sa-ti spun, dar le tot schimb locul. adica ele stau frumos stivuite,ca niste caramizi ce sunt si eu le tot aranjez.azi s-a intimplat sa fie in ordinea asta.
Manhattan Transfer mi-a placut grozav de mult! Surpriza a fost cu atit mai mare, cu cit nu stiusem nimic despre carte sau autor inainte :-))
... iar Toni Morrison merita in orice caz, eu am citit alte 2 carti de-ale ei: The Bluest Eye & Jazz.
...cu premiul Nobel ai dreptate, din pacate nu *calitatea* este intotdeauna criteriul principal. Oricum, sint multi care au meritat.
Spor la treaba :-))
Daca vrei, iti imprumut cu mare placere Ma numesc Rosu. Pana sa ajung eu sa o citesc, mai este.
Anunta-ma daca vrei cartea :)
@Ionuca - multumesc mult, dar nu-s capitalista:-)
@Aglaja - sper ca acele carti se vor traduce si la noi.am senzatia ca Toni Morrison a aparut la ed. Lider in premiera nationala.
Ahhhhhh, cum am putut sa trec cu vederea partea cu Dilemateca????? E cea mai cea revista! Doamne, o iubesc! :))
Da,e foarte buna revista! Pe deasupra semnaleaza aparitiile importante si de la edituri oarecum necunoscute.
Post a Comment