Showing posts with label cefftm. Show all posts
Showing posts with label cefftm. Show all posts

Monday, September 2, 2019

”we are the nobodies”

Am supraviețuit! Săptămâna asta programul e mult mai lejer: Bega Bulevard, Check Art, Festivalul Mediteranean, ușor de ales între ele. Învingător la puncte, de fapt învingătoare: Filarmonica! Sunt acolo niște concerte speciale, jazz simfonic, in memoriam Richard Oschanitzy. Încep și teatrele, mai sunt și niște vernisaje, program normal! Of, o să fie și Zilele Muzicii Vieneze!!! Hai că iar se complică lucrurile!

S-a terminat CEFFTM, am înțeles că „Donbass” a fost marele câștigător, nu zic nimic, n-am văzut. În schimb, am fost în Aula Magna, la Vest, să văd un film din Singapore (nu era în competiție): 




A meritat, deși nu e o capodoperă, dar a fost interesant. Scenariul și regia: Tzang Merwyn Tong! Știți ce am zis, vorba aceea a lui Ioan Groșan, cu povestea pe care nu o uită nimeni, cam așa ceva! Filmul e o distopie, scenariul e bun, dar are niște căderi, câteva locuri comune. Iar actorii nu-s toți bine aleși, se vede că-s tineri, nu-și controlează suficient de bine personajele. Dar rămâne povestea și ideea asta : „în loc să fim fericiți cu ce aveam, am vrut să devenim altceva!” (Ar mai fi și întrebarea: de ce nu ne implicăm atunci când se întâmplă ceva rău, ceva cu ce e evident că nu suntem de acord?)

Regizorul a fost în sală, păcat că la discuțiile de final publicul n-a prea stat, fiecare era grăbit să ajungă în altă parte.


 Și pianina din holul Universității, una din pianinele donate orașului, cu condiția ca toate să fie expuse în spațiul public (nu e bine spus expuse, că cine vrea, poată să și interpreteze ceva.)
 N-am pierdut ocazia de a fotografia cele două sculpturi noi din parcul de la Vest:


Tot timpul fimului mi-a sunat în cap melodia lui Marilyn Manson (și sigur regizorul și-a imaginat că asta s-ar putea întâmpla, sunt convinsă că unele detalii din film au legătură cu realitatea asta):


Sunday, September 1, 2019

CEFFTM 2018 & 2019

Nu știu cum a apărut acest festival, nici de ce, dar în principiu cred că e bine. Partea bună e că are o secține de filme studențești, parte de filme documentare, filme de scurt metraj și secțiunea de filme în concurs. 
Și începe oficial cu un cine-concert. Anul acesta, fiind 30 de ani de la Revoluție, asta a fost tema principală. Iar concertul de deschiderea fost susținut de Luna Amară, iar pe ecrane s-a proiectat documentarul despre Timișoara 89, filmul lui Ovidiu Bose Paștină.

Imagini din Unirii

.




A fost destulă lume în Unirii, deși la concurență, in Libertății era Opera din Budapesta / Opera pe roți. Am fost în Libertății, dar după primul act am plecat, pentru că în Timișoara concertele rock sunt foarte rare (eu de fapt aș spune că nu sunt, dar hai să nu zic). Nu știu cine va deschide anul viitor festivalul, mă întreb, dar n-am nici o idee acum.

Imagini din Libertății:

Acum muzica și filmul au mers cumva în paralel, adică cei din Luna Amară au cântat piese pe care ei l-au considerat potrivite, care puteau dialoga cumva cu filmul.

Dar anul trecut la CEFFTM, deschiderea a aparținut filmelor mute și unei super-trupe tmișorene, Implant Pentru Refuz.Din păcate filmările le-am pierdut, dar au rămas câteva imagini și amintirile. Cei de la IPR au scris special muzica pentru acel concert, a fost un moment foarte special. Au fost trei filme mute, imagini din Primul Război Mondial, imagini cu Regele Ferdinand și cu Regina Maria. Iar IPR a creat cumva coloana sonoră (altfel decât la The Dybbuk , film mut din 1937, adus la Timișoara ca parte a unui proiect al celor de la Tm 2021).

Imagini de anul trecut:




Filmele nu sunt marea mea pasiune, nu mă pricep prea bine, nu știu exact ce să aleg dintr-un festival. Dar azi am fost și am văzut Stremț 89(un scurtmetraj), dar mai ales „Dumnezeu există și numele lui e Petrunjia”, film regizat de o regizoare, Teona Strugar Mitveska (de asta l-am și ales, dar și pentru că are legătură cu fosta Iugoslavie, fiind o producție 2019, co-producție Macedonia - Belgia - Franța - Croația - Slovenia). (Paranteză: Piața Operei era arhiplină, pentru că acolo e festivalul de operetă.)  Mâine nu știu ce să aleg, peste toate mai e și festivalul evreiesc...
(Azi am fost și în D'Arc, unde era un vernisaj Meta Spațiu/ Work in Process)