Carlos Fuentes

Un triunghi al misterelor

Constancia e o poveste ţesută din nenumărate mistere. Carlos Fuentes ne propune un (micro)roman cu puţine personaje, dar care ne aruncă într-un labirint de sensuri. Pentru autorul mexican „arta propune o enigmă, dar soluţia enigmei e doar o altă enigmă.”

Curiozitatea cititorului e mereu stârnită de destinele stranii ale personajelor şi de relaţiile dintre ele. Un doctor american, căsătorit cu o frumoasă spaniolă, pe care o întâlnise demult în Sevilla, încearcă să înţeleagă ce legătură există între soţia lui şi Plotnikov, un actor rus, refugiat, tocmai în Savannah, din calea celor mai oribile dictaturi ale secolului XX, ce legătură există între viaţa care vine şi pleacă din trupul frumoasei andaluze şi luminile care se aprind şi se sting în casa aparent pustie a bătrânului actor. Într-o lume în care „trenurile sosesc la timp, dar fără pasageri”, ceea ce Whitby Hall va descoperi va duce doar la sporirea enigmelor din care această poveste este alcătuită, poveste în care imaginaţia are rolul primordial.

Când se termină viaţa personajelor, cât de reală este ea, care este graniţa dintre realitate şi ficţiune? Întrebări care se acumulează pe măsură ce înaintăm în lectură. Cartea e o pendulare între timpul lecturii şi al trăirii, nu doar pentru că, după cum spune Fuentes, „romanul trăieşte ori de câte ori e citit. Romanul are trecutul cititorilor săi morţi, prezentul cititorilor vii şi viitorul cititorilor ce vor veni.” E o carte despre un alt fel de triunghi, o carte despre iubire, suferinţă şi salvare, despre dramele provocate de război, dictaturi şi dezrădăcinare. Ca un adevărat doctor, Hull pare menit să salveze suflete. Finalul acestei poveşti ar putea foarte bine să fie începutul alteia.

E prima dată când am citit o carte scrisă de Fuentes. Nu ştiu de ce l-am ocolit până acum. Poate pentru că, răsfoindu-le prin librării, alte cărţi mi-au dat senzaţia de scrieri realiste. Constancia e o poveste stranie, exact pe gustul meu.

Carlos Fuentes, Constancia, traducere de Cornelia Rădulescu, Humanitas, Bucureşti