Daruri, cărţi şi o poveste

A mai izbândit o reţea conspirativă să-mi  trimită o carte pe care mi-o doream. De data asta e vorba de un demers subversiv al unor prieteni din Bistriţa şi Timişoara(via Bucureşti). Mulţumesc mult!

Nu e pentru prima dată când prietenii mei îmi trimit aşa cadouri frumoase. Tot dinspre Lyon şi Sibiu am primit acum câteva săptămâni nişte cărţi şi o revistă.

 

Dacă şi revistele autohtone au ajuns marfă de contrabandă, atunci n-am ce face, cumpăr de la chioşcuri ce găsesc. Când mi-am luat pentru prima dată The New York Review of Books, am avut un şoc. E o diferenţă enormă faţă de varianta de pe net şi mi-am dat seama cât de mult pierd citind în format electronic, dar n-am ce face.

În ceea ce priveşte revistele franţuzeşti, am aflat ceea ce ştiam deja: şi ei se uită în primul rând spre literaturile de limbă engleză. Iar poezia o duce foarte bine deşi aparent o duce foarte prost. Gonită din librării, înfloreşte prin festivaluri şi pe la diverse lecturi şi desigur pe internet. M-am bucurat să văd că în capul listei se află un blog pre care l-am descoperit acum vreo 2-3 ani: Poezibao. [Articolul -À quoi des poètes en France? La poésie, une passion française -  poate fi citit pe net, a apărut în Le Magazine Littéraire, numărul din februarie 2012.]

Diverse

Se spune că în sfârşit a venit primăvara. Din nou. A reapărut şi soarele. Din nou. Dar de data asta e sigur:  a venit primăvara! Dovada? A apărut Tiuk! de primăvară. Am şi eu acolo un fel de rubrică, m-am jucat un pic şi rezultatul poate fi văzut la Poveştiuci pe bune, PdS: 5, altfel de 5. Nu ştiu dacă se înţelege ce am vrut eu să fac, dar oricum sper să vă placă poeziile.

Nu prea ştiu ce se va întâmpla cu blogul ăsta, aşa că deocamdată trec aici o parte din noutăţile cumpărate în ultima vreme:

Roberto Bolano, The Savage Dectectives

Toni Morrison, Paradis, Art, 2011

Toni Morrison, Păcatul, Lider, 2007

Tom Sandqvist, DADA EST. Românii de la Cabaret Voltaire, ICR, 2010

Dorina Potârcă, Amintirile unui "element dubios", Fundaţia Academia Civică, 2011

Susan Sontag, Privind la suferinţa celuilalt, Humanitas, 2011

Nicolae Iliescu, George Cuşnarencu, Exilaţi în amintiri, MNLR, 2010

Dariusz Sosnicki, Familia P, Tracus Arte & Casa de Editură Max Blecher, 2011 

Gheorghe Iova,  Excursia în plină desfăşurare, Charmides, 2010

Ar mai fi vreo 2-3 cărţi, dar nu ştiu de ce nu le-am tras în potrea, aşa că le prezint în altă zi.

De prin reviste

Poate aţi aflat deja de pe blogul lui Mihail Vakulovski: Tiuk! 29 e pe net. Şi pot să mă laud că am şi eu acolo o rubrică, la Poveştiuci pe bune găsiţi PdS 10 din 70. Şi am mai zis câte ceva şi la 10 TOPuri 10 pentru Tiuk! de 10 ani. Vedeţi voi acolo despre ce-i vorba. Am alcătuit fiecare top de parcă ar fi fost singurul pe care trebuia să- l fac, de asta veţi vedea că se repetă anumite nume. Mai zic: m-am mirat vâzând că nu l-am inclus pe Vonnegut în topul scriitorilor favoriţi, am văzut după ce trimisesem mailul, dar am hotărât să nu schimb nimic. La poeţi români nu l-am trecut pe Eminescu, nu ştiu de ce, cred că Ziua Culturii a  fost de vină [şi despre ziua asta am zis ceva în Ring, vedeţi aici; sunt ultima pe listă, dar vă asigur că nu înseamnă nimic, nici nu mi-a cerut nimeni voie să mă treacă ultima, nici eu nu am cerut voie nimănui să apar acolo.]  Adevărul e că fără Mişu nu se poate, fără el n-ar fi fost nici ceilalţi. So it goes. 

Completare. Am văzut că din nou Tiuk! are  probleme tehnice, trec aici topurile mele:

răspunsuri parţiale, ordine alfabetică

10 TOPuri 10 pentru Tiuk! de 10 ani
 

10 scriitori preferaţi

Stefan Agopian, Roberto Bolaño, Dostoievski, T S Eliot, Jeffrey Eugenides, Mariana Marin, Rabelais, William Styron, Vargas Llosa, Walt Whitman

10 scriitori români preferaţi

Ştefan Agopian, George Bacovia, Ştefan Bănulescu, Hortensia Papadat Bengescu, Mircea Cărtărescu, Filip Florian, Mircea Nedelciu, Constant Tonegaru, Mariana Marin, Cristian Teodorescu

10 poeţi români preferaţi

George Bacovia, Dan Coman, Claudiu Komartin, Mariana Marin, Ileana Mălăncioiu, Ion Monoran, Ioan Es. Pop, Nichita Stănescu, Cristian Simionescu, Constant Tonegaru

10 prozatori români preferaţi

Ştefan Agopian, Ştefan Bănulescu, Hortensia Papadat Bengescu, Ioana Bradea, Mircea Cărtărescu, Filip Florian, Anton Holban, Mircea Nedelciu, Camil Petrescu, Cristian Teodorescu

Diverse

Tot răsfoind diverse reviste, am dat peste nenumărate anchete, nu toate legate de anul 2010. De exemplu în Verso am găsit un dosar despre presa culturală. De citit! Iar în România literară se caută răspunsuri la întrebarea: care sunt scriitorii de azi pe care îi admiraţi? În cel mai recent număr al Dilematecii se vorbeşte despre prima traducere.

Mi-am adus aminte că şi la recentul festival de Literatură şi vin s-a vorbit mult despre traducători, despre felul în care unii dintre ei pot impune un autor, despre cât de important este pentru un autor să aibă relaţii bune cu diverşi traducători. Sunt diferite cele două, ancheta şi discuţiile de la festival, pentru că-s multe feluri de traduceri, ştim asta de la Caragiale. 

De fapt eu voiam să spun că tot răsfoiesc din când în când un dicţionar special, al romanului tradus în România, aşa, să văd când a început toată povestea asta şi cum a continuat. Prima traducere e din 1794, după o versiune grecească, e vorba de Baltasar Gracyan Y Morales, Critil şi Androniu, adică primele nouă cânturi din El Criticon [roman tradus integral abia în 1975]. Se spune că mai există şi o tălmăcire din 1754, dar e rămasă în manuscris.

Dicţionarul e alcătuit de cei de la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară Sextil Puşcariu [pun pariu că 80% dintre români nu ştiu să pronunţe corect acest nume].

Reviste

În alte vremuri blogul ăsta ar fi arătat altfel, aş fi scris despre concerte, lansări, vernisaje şi alte întâmplări la care am fost. Aş fi scris şi despre unele cărţi, măcar despre Drumul lui Cormac McCarthy şi Comedia umană a lui William Saroyan. Dar vremurile-s cele care sunt, iar eu nu prea mai scriu din diverse motive. Cum nici acum nu am de gând să povestesc mare lucru, o să las filmările pe care le-am făcut să spună povestea cum ştiu ele mai bine. Azi despre reviste.

Ioan Moldovan despre Zilele Revistei Familia [înregistrare făcută la Oradea, în 6 octombrie, când a avut loc o nouă ediţia a Institutului Blecher].

Ioan Moldovan despre Echinox

Dumitru Păcuraru şi Claudiu Komartin povestind câte ceva despre Poesis Internaţional

Claudiu Komartin despre Radmila Lazić, prezentă în numărul 2 din Poesis Internaţional, cu poezii, dar şi cu un interviu [ înregistrare făcută în 25 septembrie, Atelierelaţionale cu Răzvan Ţupa]

Câteva cuvinte şi despre Vasile Vlad [detalii în Poesis Internaţional, nr.1]

Ia revista, revistă specială!!!!!!!!!

Ce bine că am fost un pic mai leneşă şi am tot amânat să scriu despre lansarea revistei Poesis Internaţional [e vorba de un magazin literar, trimestrial; nu e o revistă doar de poezie]. Tot la Bistriţa s-a întâmplat şi asta. 

Şi am amânat destul de mult încât am avut timp să descopăr că a apărut un blog oficial în care apare şi o parte din sumar. Aşa că pot să-mi cultiv cu pasiune maximă lenea asta şi să vă rog să citiţi acolo şi ce vă/ne aşteaptă. 

Trec direct la poze cu Dumitru Păcuraru [directorul revistei], Ion Mureşan [unul dintre redactori] şi Claudiu Komartin, redactor şef.  

 

Deja apariţia revistei a fost semnalată în presă: Observator cultural, Dilema veche [în numărul de azi, încă nu e pe net] şi pe bloguri: Liviu Ioan Stoiciu scrie despre o revistă de lux. Azi, la NRV, Adela Greceanu a povestit mai ales despre Cultura - mod de întrebuinţare, articol scris de Radu Vancu.

O scurtă înregistrare de la Bistriţa:

Stereo

În Dilemateca, numărul 49/iunie 2010, a apărut o anchetă despre cartea românească preferată a bloggerilor [mai bine zis: cartea preferată din cele publicate în 2009, de un autor român]. Cu acordul lui Marius Chivu, transcriu răspunsul meu. Îl trec aici din mai multe motive, unul fiind şi acela că mi s-a reproşat [cu delicateţe şi prietenie, ce-i drept] că unele nume apar cam des pe blogul ăsta. Şi am promis atunci că o să le repet ori de câte ori o să am ocazia. Cele două nume sunt evident Dan Coman şi Claudiu Komartin.

---
La început mi-a fost teamă, am avut senzaţia că ar trebui să spun care-i cea mai bună carte din 2009. Cartea preferată deja e altceva, ţine de cel mai frumos subiectivism. Sper că nu se aşteaptă nimeni să aleg o carte de proză, pentru că aproape nu mai citesc aşa ceva (iar atunci când se mai întâmplă în cel mai bun caz nu regret că am cumpărat cartea). Până la urmă 2009 a fost un an bun pentru poezie, iar cărţile care-mi sunt cele mai dragi s-au detaşat cumva de celelalte încă de la început. Ştiam că vor apărea şi am pândit librăriile în zilele în care se primea marfă. Când am dat de ele, n-am avut răbdare, am început să le citesc imediat, le-am răsfoit şi-n drum spre casă, le-am citit apoi pe nerăsuflate, de mai multe ori. Iar acum în anumite momente, mă întorc la ele, mai caut un vers anume, o stare anume. Şi, dacă mă gândesc bine, în diverse ocazii, toţi prietenii mei (care încă mai citesc poezie) au primit de la mine, cadou, cele două cărţi: Dicţionarul Mara şi Un anotimp în Berceni. Aş putea să spun şi care-i poezia favorită, dar nu o s-o fac. Mă gândesc să o ţin doar pentru mine, mai ales că nici autorul ei nu mizează pe ea (nu a citit-o la nici o lectură publică, dar eu încă mai sper). Nu, nu e cea mai bună poezie din volum, dar nu contează, e poezia mea*.

-----

Între timp Un anotimp în Berceni a apărut într-o nouă ediţie. Ştiu eu din sursă sigură că sunt vreo 8 poezii în plus şi poezia mea* îşi simte uşor ameninţată poziţia. Ştie ea de ce.

Iar pe puncte

1. Un fragment interesant din interviul luat lui Ioan Groşan de Mircea Mihăieş. A apărut în Orizont, nr. 4/2010. Întrebarea sună cam aşa: De ce ai optat pentru tipărirea în regie proprie a acestei cărţi? Iată răspunsul: Pentru că editurile din România, fără excepţie, plătesc (dacă plătesc!) FOARTE PROST scriitorii. Îţi dau când apare cartea (mă refer la proză) vreo zece milioane de lei extrem de vechi, după care, din an în Paşte, cu ţârâita, alte două-trei. Tu, ca autor, nu ai niciun control asupra vânzărilor, asupra eventualelor tiraje succesive scoase pe şest, nu există o minimă transparenţă financiară. Dar exemplul meu e singular, nu sfătuiesc pe nimeni să-l urmeze. Mă îndoiesc că poetul X din urbea Y ar putea face, cu folos, la fel ca mine, adică să se ocupe de tot, pe cheltuiala lui: să facă rost de sponsori, să-şi tipărească volumul, să-l lanseze, să-l difuzeze. E o experienţă inedită şi pentru mine să văd, pragmatic, cu ce mă aleg.

Pornind de aici s-ar putea face o anchetă serioasă.

2. În povestea de mai sus e vorba de Un om din Est. Am găsit cartea în librărie. E ciudat totuşi cum anumite cărţi, de la anumite edituri pot fi găsite în librării [tot de la Tracus Arte am cumpărat şi cartea de convorbiri a Iolandei Malamen cu Tudor Ţopa], iar altele nu. În general cărţile de poezie nu ajung. Mai că n-aş da vina pe edituri, dar nici nu ştiu ce ar fi de făcut.

3. În Steaua nr 3/2010 am găsit, spre marea mea bucurie, un articol semnat de Ana Maria Tăut: Trei ani de provocare creativă. Remember Aktionsgruppe Banat 1972-1975. De citit şi de păstrat. [Despre ancheta Literatura blogurilor, realizată de Ruxandra Cesereanu cred că se ştie deja, s-a mai scris. Va fi şi o continuare. Mihaela Ursa a publicat pe blog articolul ei.]

4. În România literară, nr. 16/2010, am dat de unu' care confundă literatura cu un hipermarket (scuzaţi-mă, nu m-am putut abţine). De fapt ce urmează e un citat în citat, pentru că acolo cronicarul, pe ultima pagină, scrie despre o anchetă apărută în Discobolul. Şi redă o parte din răspunsul lui Basarab Nicolescu, iar eu reiau aici câteva fraze: Soluţia este evidentă, dar ea jenează, desigur interese meschine financiare care nu au nimic cu grija pentru cititor: constituirea unei reţele naţionale de difuzare şi constituirea unui site naţional (de genul Amazon) unde toate cărţile care apar în România să fie accesibile cititorului din ţară şi din străinătate.

5. Versul zilei, din poemul săptămânii: noi nu vom fi răsplătiţi pentru că am dus o viaţă cumsecade? (Răsplata, Traian T. Coşovei, tot din România literară, nr. 16)

6. Am descoperit cu mare întârziere, că în 2009 Cristian Simionescu a publicat un volum nou: Ţinutul bufonilor. Am dat doar de o cronică şi încă nu ştiu despre ce editură e vorba. [Poate n-am citit cu atenţie articolul]. Nici nu îndrăznesc să spun că aş vrea să găsesc şi cartea. E ca şi cum mi-aş dori să ningă la Ecuator. Dar mai ştii, poate se va putea.

Nimicuri de vineri

Azi, în timp ce ascultam NRV, mi-am adus aminte că aveam şi eu, cândva, un blog unde scriam despre cărţi. Şi m-am gândit să mai trec pe aici. În primul rând, o să-i mulţumesc Luizei Vasiliu, că m-a inclus în cartierul ei de bloguri literare. Cred că articolul e doar pe site-ul celor de la Dilema veche, în formă tipărită n-am dat de el. Şi nici de interviul cu Cristian Teodorescu. Sau nu m-am uitat eu în numărul care trebuie?

Dacă tot am ajuns la capitolul interviuri, o să spun că în numărul 3 din Orizont e un interviu [şi nu numai] cu Ioan Es. Pop. Ar mai fi de citit şi interviurile realizate de Andra Rotaru, pentru Agenţia de carte.

N-am timp şi nici n-am energia necesară pentru a comenta diverse articole şi nici despre cărţi nu pot să scriu deocamdată. Se apropie festivalul de teatru şi sper să ajung măcar la câteva spectacole. Iar apoi urmează CafeKulTour.

În Dilemateca, numărul 47, pe lângă multe altele [două cronici la cartea lui Teo Dună, de exemplu], ar mai fi de citit dosarul Urmuz, Blecher, Bonciu. Şi cred că ar fi fost bine să fi fost semnalat pe copertă, ar mai fi atras nişte cumpărători [oare?!]. Am descoperit şi o cronică la cartea lui Alexandru Muşina, Regele dimineţii. Ce bine, că tot voiam să spun că Tracus Arte are site. [Am aflat de pe blogul Luciei Verona]. Zilele trecute am aflat că şi BrumaR are site actualizat şi funcţional. Vinea să-şi mai facă site şi m-aş putea declara mulţumită, deocamdată...

Completarea promisă. În Tomis, numărul pe martie, e un articol despre Freud, dar şi diverse cronici, una la Nasturi în lanul de porumb [dar nu prea mi-a plăcut], iar Daniela Luca scrie despre poezia lui Ştefan Manasia.

În numărul 11 din România literară am mai găsit o cronică la De-a viul lui Teodor Dună. Şi m-am bucurat să văd că Institutul Blecher e prezent în numărul ăsta în care se discută şi despre generaţiile literare. [Claudiu Komartin îi prezintă pe Augustin Cupşa şi Andrei Dosa].

De citit: articolele lui Ion Pop despre avangardă, apărute în Tribuna [ pdf: I şi II, III]

Athanor

Norocul meu că-mi place mişcarea şi-s încă la o vârstă care îmi permite să mă mişc, să fac genoflexiuni, să mă caţăr. Şi-mi place să cotrobăi prin cotloane, nu doar prin magazinele de antichităţi, dar şi prin librării. Şi aşa prin cotrobăit, căţărat, genoflexiuni, descopăr uneori lucruri interesante. Acum am dat peste Athanor, numărul 2. Caietele Fundaţiei "Gellu Naum". Nu ştiu exact când a apărut, cred totuşi că nu de foarte mult timp.

Şi într-un număr recent din Manuscriptum am găsit destule pagini dedicate lui Gellu Naum. Erau şi acolo facsimilate câteva scrisori. Nu ştiu, uneori mi se pare o impietate să citesc aşa ceva. De asta nici n-am fost în stare să citesc Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit. Poate greşesc, dar am senzaţia că n-am voie să cotrobăi prin vieţile altora.

Amalgam

Întreb şi eu, că ora-i numai bună: de ce apar reviste literare dacă oricum nu le poţi găsi? Aş putea să pun aceeaşi întrebare şi despre cărţi, dar azi am o problemă cu revistele. Aş citi şi eu unele articole.

De exemplu, zilele trecute am dat peste unele numere mai vechi din Contrapunct. Unul îi era dedicat lui Constant Tonegaru, şi nu erau doar articole despre el ci şi documente, fotografii şi o autobiografie halucinantă, dar tipică pentru anii 50. Un alt număr era dedicat literaturii norvegiene, altul literaturii din Belgia. Pe undeva am dat peste un interviu cu Charles Simic, plus traduceri şi altele.

Sigur citesc mai rar reviste literare, mai rar decât acum câţiva ani. Nu întotdeauna din vina mea. Revistele ar trebui să ajungă la potenţialii cititori. Dar dacă cei din redacţii nu se revoltă, nu ştiu de ce mi-ar păsa mie. [Deşi uneori îmi pasă.] M-am gândit la toate astea azi, când Criz a pus o întrebare delicată: Tu când ai renunţat la citit?

Vineri, mai mult color

Vineri, 2001. Fruntea mea e ca o sugativă, absoarbe şanţurile timpului. [...]

Vineri. Vinerile mele sunt incolore.

[Rodica Draghincescu, Zâna dracilor(jurnalul care îşi omoară cititorii), Est, 2009

Într-o noapte spre dimineaţă, vineri pe la 3 am, mă gândeam că o să trec cuvintele astea  pe blog, aşa, fără alte comentarii. Şi am amânat, nu mai ştiu de ce.

Şi acum o să apară aici, dar cu câteva completări, pentru că vinerea asta s-a colorat brusc. Mai întâi am primit câteva mailuri care m-au bucurat tare mult.

Iar apoi am găsit în cutia poştală o carte, Divanul scriitoarei, un volum coordonat de Mihaela Ursa.

La NRV, am ascultat şi un interviu cu ea, şi cu Simona Popescu. Mi-a rămas în minte o replică a celei din urmă: nu există întrebări care nu pot fi puse.

Sunt vreo 36 de întrebări la care răspund nu ştiu câte scriitoare, că nu le-am numărat. Mai e şi o antologie de texte. Spun mai multe după ce o citesc.

Şi tot azi am mai răsfoit şi nişte reviste, dar tot numai poze pun  aici.

[Pseudo]electorale

Toată lumea e în campanie electorală, adică şi politicienii, şi scriitorii. O vreme cred că nu o să mai citesc nici paginile de cultură [în caz că se pot numi aşa] de prin ziare. Revistele literare sunt de negăsit, aşa că nu-mi fac nicio problemă în ceea ce le priveşte.

Trec aici un fragment [publicat în Orizont, nr. 10] dintr-un interviu dat de Herta Müller lui Robert Şerban [mai bine zis un fragment din emisiunea A cincea roată, din 12 martie 2005]. 

Mai bine nu ar fi fost dictatură şi mai bine nu aş fi scris nicio carte. Aş fi fost coafeză sau croitoreasă: profesii tot atât de interesante ca atunci când scrii cărţi. [...] Dacă nu ar fi fost dictatură, multă lume şi multe biografii nu ar fi fost atât de nenorocite şi toată ţara asta n-ar fi aşa de nenorocită cum este. Pentru că tot ce la ora actuală nu merge cum trebuie este urmarea dictaturii. Şi câtă nenorocire, câte vieţi distruse, Dumnezeule! Eu nu accept această condiţionare, adică să spui că o dictatură are ca urmare nişte scriitori, nişte cărţi. Hai să ne punem întrebarea şi invers: ce bine ar fi fost dacă n-ar fi fost dictatură? Asta e! Asta aş fi vrut să trăiesc. Şi să fiu scriitoare, dar nu într-o dictatură. Să mă fi făcut scriitoare fără să îmi stric nervii. Ar fi fost şi asta o alternativă.

*poza am făcut-o în Piaţa Libertăţii, zilele trecute

Dar de ce?

Tot încerc să scriu aici câte ceva şi parcă ceva nu funcţionează. Azi pentru câteva ore n-a mers nici internetul, o avea şi el tristeţile lui. Mi-am cumpărat noua literatură, nr. 26 şi credeam că o să mă înveselesc un pic. Dar de fapt m-am întristat citind editorialul Luminiţei Marcu, din care am aflat că cineva [nu spun cine, persoană importantă] a propus închiderea revistei. S-ar salva astfel România literară [care o duce prost din moment ce se vinde mai ales în librării; acolo de obicei e finalul.] M-a întristat metoda folosită mai mult decât soluţia propusă: o scrisoare care circulă oarecum neoficial, dar a apărut în presă.

Nu spun că e cea mai bună revistă de pe piaţă, nici nu spun că n-ar putea să fie mai bună, spun că noua literatură e una din puţinele reviste pe care vreau neapărat să le cumpăr. Vreau să o răsfoiesc în linişte, pentru că e o revistă frumoasă şi multe lucruri care mă interesează le pot găsi doar acolo. O cumpăr aşa cum cumpăram acum nişte ani ArtPanorama, cum cumpăram Cuvântul lui Ţupa, cum cumpăr Dilemateca, cum aş cumpăra şi Vatra, dacă s-ar găsi [atât de rar dau de ea la chioşc...; oricum am aflat o veste bună, acum vin 2 exemplare la vânzare], dar de câte ori ajung la biblio, caut mai întâi revista asta, o citesc şi pe urmă îmi văd de treabă.

Revenind la noua literatură, am văzut că Elena Drăghici a scris despre O carte într-o frază, şi ei au zis şi de mine. Mulţumesc!

Simona Popescu îşi continuă povestea spusă după 20 de ani. Trec aici două fragmente, unul din numărul trecut şi altul din cel mai recent:

Trăiam într-un lagăr de concentrare. Unii primeau pachete. Am primit şi noi odată un pachet mare cu borcane goale. Nu-mi explic nici acum dacă acela care trimisese pachetul a vrut să vedem câte sortimente de gem au ei, dacă a crezut că avem nevoie de borcane sau dacă borcanele erau pline şi fuseseră golite. (nl, 25)

În mintea mea, comunismul a fost legat mai ales de frig. De la mijlocul toamnei până la mijlocul primăverii mi-era frig. Acasă era frig. Oriunde te duceai era frig. Stăteam în pat cu plapuma peste mine şi citeam în neştire. Citeam de frig! (nl, 26)

Trec şi eu aici o poezie; nu ştiu autorul, e un anonim care o fi îngheţat şi el, cândva.

Afară-i frig, în casă-i frig,
Eu stau lângă calorifer,
Deschid fereastra şi-o închid
Şi-ţi mulţumesc iubit Partid
Că m-ai călit.

500

Mi-a atras blogspotu' atenţia că am atins o cifră mai specială. Şi atunci m-am oprit un pic să-mi trag răsuflarea. Nu credeam că va dura aşa de mult aventura asta. Am văzut că am ajuns pe locul 89 din ZeList şi că am peste 150 de abonaţi [pe la începutul anului aveam doar 60], pe lângă urmăritorii care apar pe pagina asta, şi peste 2500 de comentarii.  E mult mai mult decât speram. Nu ştiu cât de sugestive sunt cifrele astea, nici ce înseamnă ele exact. Ştiu că unii mă vor dispreţui pentru că le-am consemnat aici. De fapt, îmi doresc mult ca măcar din când în când, cei care mi-au trecut blogul în blogroll şi cei care-s abonaţi la feeduri să treacă pe aici, adică să citească şi să-şi dea cu părerea. Pentru că dialogul e cel care contează. Din fericire, datorită blogului am reuşit să cunosc câţiva oameni minunaţi, care au sau nu blog. Şi sper să-i revăd cât mai curând.

Şi acum, să-mi şterg lacrimile, să-mi suflec mânecile şi să trec la lucru. Aveam ceva de zis. De fapt, vreau să trec aici [în ordine oarecum cronologică] nişte interviuri pe care le-am descoperit cu:

Simona Popescu
Şerban Foarţă
Andrei Codrescu
Cornel Ungureanu
Ioan Moldovan
Octavian Soviany
Romulus Bucur

Am reuşit [din nou] să dau o grămadă de bani pe cărţi:

Fernando Pessoa, Cartea neliniştirii, Humanitas
Adrian Chivu, Exit, Curtea veche
Paul Celan, Mac şi memorie, Paralela 45
Agneta Pleijel, Eyes of a Dream
Apollinaire, Alcooluri/Alcools, Paralela 45
Pierre Oster, Alchimie de la lenteur/Alchimia lentorii, Paralela 45
Juan Ramon Jimenez, Platero y yo/Platero şi cu mine, Paralela 45
John Barth, Himera, Nemira

De prin reviste:

Orizont, nr. 7 - câteva articole [amintiri] despre Mircea Nedelciu.

noua literatură, nr. 25 - câte ceva despre CTS, plus 3 poezii dintre cele citite acolo; Marieva Ionescu scrie despre Dicţionarul Mara, cartea lui Dan Coman. Elena Drăghici scrie frumos despre blogul Adinei b. Şi m-a impresionat foarte tare articolul Simonei Popescu, După 20 de ani.

Dilemateca, nr. 39 - dosar Matei Călinescu[pdf.], un interviu[pdf] cu Filip Florian, şi o altă cronică [uşor ciudată] la Dicţionarul Mara [pdf] scrisă de Gabriela Gheorghişor; Alexandru Matei scrie despre SGB; ancheta lui Marius Chivu se numeşte frumos Ce citesc pr-iştii vara asta; am mai descoperit şi o cronică a Ioanei Bot la Istoria "canonică" a literaturii române scrisă de un patriot vigilent, articolul are un titlu care spune tot: Un caz de criptocomunism postmodern[pdf.].

Tomis, iulie 2009 - imaginaţi-vă că am dat de ea, nu ştiam că ajunge pe aici; abia azi spre seară am descoperit-o, aşa că doar am răsfoit-o în viteză mare; arată bine şi-mi place grafica. De citit: poezii de Teodor Dună, traduceri din Daniil Harms, făcute de Mihail Vakulovski; o cronică a lui Claudiu Komartin la o carte care există, dar nu-i: Dan Mihuţ, AutoDaFe, Pontica, 2008 [mai e şi una la Vonnegut, Bun venit printre maimuţe]. Bine că mi-am adus aminte: în Orizont, nr. 6, Tudor Creţu a publicat şi el o cronică la o carte care a apărut, dar nu există [Borco Ilin, Adio, gondolier, vin caii, Brumar, 2009].

La final, o fotografie. O cam plagiez pe Alina Surduc, dar n-am ce face, mergeam frumos pe o stradă şi am văzut ce am văzut. Trebuia să fac poza.

Revista presei

Zi rezervată revistelor:

Orizont, nr. 5 - de citit: un interviu cu Răzvan Mazilu, "duplexul" despre Revolutionary Road [carte/film]; Alexandru Budac scrie despre Celelalte poveşti de dragoste, de Lucian Dan Teodorovici, iar Tudor Creţu se întoarce un pic în timp, în 2004 şi se opreşte la Ziua de apoimâine a lui Adrian Bodnaru.

Cuvântul, nr. 5 - l-am luat pentru dosarul programatic al 2000- ismului, dar am mai găsit şi un articol scris de Daniela Luca despre poezia lui Dan Coman.

România literară, nr. 21 - nici nu mai ştiu de când n-am mai cumpărat revista asta, nici nu ştiu ce m-a făcut s-o cumpăr, poate articolul despre Oskar Pastior, anunţat pe prima pagină; sau mutra lui Muşina [i-au publicat nişte poezii în numărul ăsta]; am dat peste o cronică foarte faină a lui Cosmin Ciotloş, la cartea lui Claudiu Komartin, Un anotimp în Berceni; am o singură remarcă, nu prea cred că-i aşa: zicând ca alţii şi făcând ca el; înţeleg figura de stil, dar tot n-aş spune zicând ca alţii.

Observator cultural, nr. 218 - de citit suplimentul poetic Suedia-România: poeţi 3X3, şi desigur paginile despre colocviul de la Alba.

Ştire importantă: azi a început Street Delivery. Duminică, de la 5 pm, o să apară pe Mercy poezie şi portrete la minut. Vor fi acolo Dan Coman, Marin Mălaicu Hondrari, Răzvan Ţupa, Cristina Ispas, dar şi Moni Stănilă, Alex. Potcoavă şi Tudor Creţu.

Vorba 'ceea: be there or be square!

Telegrafic

Miercuri, 6 mai, ora 5 pm, la Joc Secund, se lansează Cu dinţii de lână, un jurnal scris de Livius Ciocârlie. Pe afiş mai sunt trecuţi: Adriana Babeţi, Ilie Gyurcsik, Cornel Ungureanu, Smaranda Vultur.

A apărut numărul 4 din Orizont. De citit [printre altele]: un interviu cu Peter Jecza [de fapt e transcris interviul din Testimonial, documentarul realizat de Răzvan Georgescu]; un interviu cu Dorin Tudoran; Anamaria Pop scrie despre Esterhazy; Tudor Creţu îi dedică faza critică lui Ion Monoran.

Mi-am luat şi Dilemateca, nr. 36. Ziceam că nu mai cumpăr revista, că-i scumpă. Dar n-am rezistat tentaţiei: e foarte albastră coperta. E fain numărul ăsta, eu am citit cu atenţie [deocamdată] numai ancheta realizată de Marius Chivu. Sunt multe poveşti despre cum a fost prima dată la cinematograf. Am şi eu de spus unele poveşti cu cinematografe vechi, poate le zic odată.

Mi-am luat şi noua literatură, nr. 23, din care am citit tot ancheta: despre cărţile copilăriei.

3

După cum ziceam, pe aici sunt zile cam triste.

A apărut numărul 3 din Orizont. Şi despre cei 3 e vorba, mai ales.

Revista încă nu e pe net, până atunci citiţi un interviu cu Petre Stoica, ultimul cred.

Sâmbătă seara, 28.03., de la 9 pm, pe TVR Cultural se difuzează o emisiune despre Peter Jecza. Cei care nu ştiu nimic despre el pot afla destule de pe site-ul său. Povestea începe aşa: Bunicii dinspre tată erau români din Lugoj - Elisabeta Bugariu, muncitoare la Fabrica de Mătase, şi Ilie Gheorghe Ieţa, olar. Ramura bănăţeană a familiei mai există, iar vechea grafie a numelui o regăsesc în cimitirul ortodox din Lugoj.
Pe linia mamei, ascendenţa o am în secuime. Bunicii, Biszok Jozsef şi Elena, născută Toth, erau textilişti în Sf.Gheorghe. Prin căsătorie, tata a ales religia catolică. Tot atunci i s-a schimbat grafia numelului în Jecza. Părinţii au avut trei copii - pe Tibor, născut în 1937,pe mine - născut în 1939, 16 octombrie, şi pe Jozsef - Dodi, cum îi spuneam noi -, născut în 1944. Dodi a murit la nici patruzeci şi patru de ani.

În imaginea de mai sus e şi o poezie a lui Anavi Adam. Aici pun doar un link, către un articol al lui Mircea Mihăieş [din România Literară].

Cinciul absent

Mulţumesc mult celor care au votat şi au răspuns întrebărilor mele. [Am făcut un prim bilanţ pe la începutul lunii. Au mai intrat în joc: luciat şi zum.] M-am mirat un pic văzând că nu spune nimeni că nu găseşte cărţile dorite, după care mi-am adus aminte o poezie a lui Mircea Dinescu, în care zicea ceva de genul: nu-s niciodată găsit de cei care nu vor să mă găsească. Probabil cei care îşi doresc mult de tot să dea de o carte nu se dau bătuţi prea uşor.

Rezultatele sondajului

Cumpăraţi cărţi de poezie?

da, cam tot ce găsesc	6 (5%)
unele, depinde de autor	69 (63%)
doar poeţi consacraţi	0 (0%)
nu cumpăr, dar citesc	10 (9%)
n-am bani de dat pe cărţi	0 (0%)
nu cumpăr cărţi	0 (0%)
cumpăr proză, dar nu poezie	22 (20%)
de unde?	0 (0%)
citesc doar on line	1 (0%)

Voturi: 108

Şi dacă tot m-am hotărât să scriu azi câte ceva, mai zic vreo două vorbe [sau mai multe] despre o antologie, de fapt despre absenţa ei sau cam aşa ceva.

În noua literatură, nr. 21, se povestesc multe lucruri frumoase despre tot felul de antologii. M-am cam mirat [puţin spus] văzând că acolo unde-s trecute cele mai cunoscute antologii de literatură română lipsesc antologiile optzeciste, cele de poezie. E adevărat că despre Aer cu diamante se spun câteva cuvinte în articol. Nimic despre Cinci.

Uitasem oarecum povestea asta, dar mi-am adus aminte de ea citind un articol din Tribuna, semnat de Mihai Vieru, un articol despre Aer cu diamante. Şi am dat de paragraful următor: "Poate impactul ei ar fi fost şi mai mare dacă ar fi fost mai mulţi. Dintre absenţele notabile enumerăm pe Bogdan Ghiu, pe Magdalena Ghica, pe Matei Vişniec şi Mariana Marin, pe Ion Bogdan Lefter şi Alexandru Muşina. Practic cartea a avut un efect contrar aşteptării oficialităţilor comuniste. Impactul a fost major."

Aici ar fi nevoie de o nuanţare, altfel prezumtivele absenţe ar putea părea un reproş la adresa celui care a realizat antologia, ori se ştie că e vorba de o carte publicată în regie proprie, la Litera, în 1982. De fapt, e un reproş, dar unul care nu se prea susţine. Nu ştiu dacă ar fi fost posibil să fie incluşi mai mulţi optzecişti în această carte, mai că-mi vine să spun nu. Nu cred că nu s-au gândit şi la varianta unei antologii mai ample. Dar, pe lângă Aer cu diamante [Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Ion Stratan şi Traian T. Coşovei], a apărut şi Cinci, cred că tot în 1982, volum semnat de Mariana Marin, Alexandru Muşina, Bogdan Ghiu, Romulus Bucur şi Ion Bogdan Lefter. Şi uite aşa apar unii absenţi.

Şi acum ajung la ce voiam de fapt să spun. Dar uimirea mea a fost aşa de mare încât am avut nevoie de un ocol. M-am dus la BCUT să caut cartea asta, adică Cinci, să văd exact anul apariţiei şi alte detalii. Ştiţi la ce concluzie am ajuns? Că [în ultimii ani] nimeni n-a mai citit cartea asta, absolut nimeni. N-am găsit-o în catalogul electronic. Dar eu ştiam sigur că volumul există, aşa că am căutat fişierul vechi, unde am dat peste carte. Catalogul electronic funcţionează de vreo 8 ani, adică de vreo 8 ani doar el contează. O vreme [din 1996] cele două sisteme au funcţionat în paralel.

Nu-i singura absenţă din catalogul electronic, lipsesc de acolo cărţi fundamentale, care stau frumos pe rafturi pentru că nimeni nu le-a căutat, uite-aşa au rămas fără etichetă deşteaptă. Cei care mai ajung pe la BCUT ştiu la ce mă refer.

Invitat la A Cincea Roată, Iulian Costache a zis: în filologie nu există cărţi, există biblioteci. [Fraza lui era mult mai incitantă; povestind despre cum a gândit construirea cărţii despre Eminescu, Iulian Costache zicea: în filologie nu există cărţi, există biblioteci, iar bibliotecile sunt făcute pentru a nu fi de acord cu ele.]

Eu una sunt însă foarte mirată de lipsa de curiozitate a studenţilor de la Litere. Aşa că repet şi eu: în filologie nu există cărţi, există biblioteci!

Răsfoind reviste

Am cumpărat şi revistele obişnuite, sunt multe lucruri de citit.

Apostrof nr. 1/2009- un dosar critic despre Istoria... lui Manolescu [în numărul 12/2008 a fost o anchetă despre Franz Kafka]

Luceafărul nr. 3/2009 - mie de ce nu mi-a spus nimeni că a reapărut revista? Primele două numere sunt pe site. Am găsit-o întâmplător la chioşc. De citit: poezii de Andra Rotaru. Articolul Ilenei Mălăncioiu e atât de întunecat, că n-am putut să-l termin, îl reiau mâine. [În numărul 2 e de citit o anchetă despre cărţile româneşti ale anului 2008]

Suplimentul de cultură, nr. 217 - un interviu cu Christian Haller şi 3 răspunsuri de la Cecilia Ştefănescu

Cultura nr. 9 - dosar E. Lovinescu

Cuvântul, numărul pe februarie - Raul Huluban scrie despre Cartea tuturor intenţiilor, a lui Marin Mălaicu Hondrari. M-am mirat şi m-am bucurat, dar mai mult m-am mirat.! [m-am mirat pentru că e un articol din Cuvântul, nu de altceva...]

Orizont, nr. 2 - un interviu cu Silviu Oravitzan, şi un altul cu Slavenka Drakulic; Alexandru Budac scrie despre Mic tratat de pisicologie, iar Lucian Alexiu despre Ion Monoran; de citit şi fragmente dintr-un eseu al lui Ionuţ Ionescu despre Radu Vancu.

Dilemateca, nr. 34, martie - acum un an aproape, Mircea Vasilescu promitea şi un site, şi un blog. Alţii promit autostrăzi. În fine. Am căutat un răspuns la întrebarea asta: ce scriitor(i) aţi invita la un chef imaginar? Am făcut şi-o listă, dar nu vă spun nimic.

Noua literatură, nr. 21 -despre editorial am zis, se caută 20 de cărţi pentru 20 de ani. Mai sunt de citit şi muuuulte răspunsuri de la Cecilia Ştefănescu, Alina Cantacuzino zice despre Roberto Bolano [ am şi eu o rugăminte, e posibil să apară mai repede celelalte traduceri?], mai e şi o poveste întreagă cu diverse antologii.

Completare: de citit, din Ziua, Suntem nişte copii întârziaţi. Un interviu cu Svetlana Cârstean [tot Iolandei Malamen trebuie să-i mulţumim]. Trec aici finalul:

Oamenii îşi iau poezia de unde pot, aşa cum fac şi cu vitaminele şi mineralele. Chiar şi din fructe şi legume mai puţin naturale.