Showing posts with label alice popescu. Show all posts
Showing posts with label alice popescu. Show all posts

Wednesday, July 31, 2019

Alice Popescu ( ce se întâmplă când nu se întâmplă nimic)


Prin octombrie 2017 a fost lansarea asta, la Bufnițe. Dar cum am pierdut contul de fb și filmările încărcate acolo, scriu aici.
Despre Alice Popescu am mai scris și după debutul ei poetic, vedeți aici
„Lucru de mână” e al doilea ei volum de poezie:










Monday, February 25, 2013

Un debut*: Alice Popescu


Când am citit undeva că Alice Popescu a publicat un volum de poezii, m-am întrebat: o fi vorba de acea Alice Popescu, cea care a publicat acum vreo 2-3 ani o carte despre realismul socialist? [ dar o carte complicată o socio-psihanaliză a realismului socialist, pentru care a primit şi un premiu] Mi-am dat apoi seama că despre ea e vorba, cele două cărţi sunt cumva legate între ele, măcar printr-un grupaj [din cele trei] din Sfoara de întins rufe. Dintre debuturile reunite în cercul poeţilor apăruţi acesta îmi e cumva cel mai aproape, un motiv ar putea fi şi dedicaţia, de fapt o jumătate a ei, cartea îi e dedicată şi lui Mircea Nedelciu [scriitor la care eu ţin foarte mult, deşi ştiu povestea celor 5 $].

Transcriu aici 3 texte, unul din primul grupaj, Zona de trecere, iar următoarele două din cel de al doilea, Dragă realismule socialist.



Alice Popescu
Vertebre

o dată la două săptămâni
mama vine la Bucureşti să-şi repare o vertebră
din cele multe.
alain m-a întrebat câte vertebre are mama.
i-am spus că, în ţara mea, părinţii au mai multe vertebre
decât propriii lor copii,
atât de multe
încât abia le duc. se târăsc ca nişte trenuleţe de jucărie
de-a lungul vieţii,
iar copiii vin la urmă,
întotdeauna.
ei nici nu se mişcă,
dar doar obstacolele la o parte din drum şi se întind pe şine,
aşteptând cu înfrigurare.


Scrisoare mică

dragă realismule socialist,
şi eu, ca şi tine:
am fost omorâţi la naştere, sufocaţi
cu tăcere.
am apărut într-o mare de linişte
pe care nu era frumos să o deranjăm,
aşa că ne-am umplut gurile cu pietre
şi am început să le înghiţim
una după alta,
pe nerăsuflate,
să facem
cu ele
o lume nouă.


Scrisoare şi mai mică

dragă realismule socialist,
să ştii că exist!

------------
* debut în poezie, fiind inclusă în colecţia coordonată de Svetlana Cârstean