"Lunetistul" la Cafe Text

Şi a fost LitVest, ediţia a doua, festival de literatură organizat de BJT. Vineri, spre seară, la Cafe Text a avut loc lansarea noului roman publicat de Marin Mălaicu Hondrari. A fost o lansare - dialog, s-a vorbit despre literatură, despre cărţi, despre prietenie. Dan Coman a lansat întrebările provocatoare, şi autorul "Lunetistului" n-a avut de ales, a trebuit să răspundă.

******

Precum am zis,  citesc "Parohia" lui Dan Coman, motiv de bucurie, aşa că voi redeschide blogul.

Vineri, 15

Şi dacă joi a fost aşa un program plin, staţi să vedeţi câte s-au întâmplat vineri. Dimineaţa, nu foarte devreme, aşa, pe la 11 trecute fix, a avut loc un atelier de scriere, coordonat de Rita Chirian şi Radu Vancu. La 5, norocoşii au fost toţi în Plan B Club Cafe, unde au ascultat timp de o oră şi mai bine un dialog minunat între Emil Brumaru şi Ion Mureşan, moderator fiind Radu Vancu. [Deşi ar fi trebuit să fie acolo, Emilian Galaicu Păun n-a ajuns la Bistriţa pentru că nu  a primit viza. Nici în acest moment nu-mi vine să cred că i-a fost refuzată, pur şi simplu nu pricep cum de mai e posibil aşa ceva].

Seara, la Sinagogă, s-au lansat două cărţi: Poker, de Bogdan Coşa şi Motocicleta de lemn, a lui Ştefan Manasia [carte apărută la Charmides]. Pe urmă au fost lecturile..... Şi asta n-a fost tot, încă n-am zis nimic despre muzicienii invitaţi la festival [nu degeaba e vorba de un festival de poezie şi muzică de cameră.]

Ştefan Manasia a citit din Motocicleta de lemn:

Ana Donţu şi Zona nouă:

Bogdan Coşa a fost şi poet şi prozator. Aici e poet:

Claudiu Komartin a citit vreo două poezii mai vechi şi altele mai noi

Un fragment [îmi pare rău că am pierdut începutul] din prezentarea [pe deplin meritată] făcută de Dan Coman:

Ion Mureşan şi cartea Alcool [a citit şi un poem mai nou, din păcate tocmai atunci a început să sune pe undeva un telefon mobil]

Stereo

În Dilemateca, numărul 49/iunie 2010, a apărut o anchetă despre cartea românească preferată a bloggerilor [mai bine zis: cartea preferată din cele publicate în 2009, de un autor român]. Cu acordul lui Marius Chivu, transcriu răspunsul meu. Îl trec aici din mai multe motive, unul fiind şi acela că mi s-a reproşat [cu delicateţe şi prietenie, ce-i drept] că unele nume apar cam des pe blogul ăsta. Şi am promis atunci că o să le repet ori de câte ori o să am ocazia. Cele două nume sunt evident Dan Coman şi Claudiu Komartin.

---
La început mi-a fost teamă, am avut senzaţia că ar trebui să spun care-i cea mai bună carte din 2009. Cartea preferată deja e altceva, ţine de cel mai frumos subiectivism. Sper că nu se aşteaptă nimeni să aleg o carte de proză, pentru că aproape nu mai citesc aşa ceva (iar atunci când se mai întâmplă în cel mai bun caz nu regret că am cumpărat cartea). Până la urmă 2009 a fost un an bun pentru poezie, iar cărţile care-mi sunt cele mai dragi s-au detaşat cumva de celelalte încă de la început. Ştiam că vor apărea şi am pândit librăriile în zilele în care se primea marfă. Când am dat de ele, n-am avut răbdare, am început să le citesc imediat, le-am răsfoit şi-n drum spre casă, le-am citit apoi pe nerăsuflate, de mai multe ori. Iar acum în anumite momente, mă întorc la ele, mai caut un vers anume, o stare anume. Şi, dacă mă gândesc bine, în diverse ocazii, toţi prietenii mei (care încă mai citesc poezie) au primit de la mine, cadou, cele două cărţi: Dicţionarul Mara şi Un anotimp în Berceni. Aş putea să spun şi care-i poezia favorită, dar nu o s-o fac. Mă gândesc să o ţin doar pentru mine, mai ales că nici autorul ei nu mizează pe ea (nu a citit-o la nici o lectură publică, dar eu încă mai sper). Nu, nu e cea mai bună poezie din volum, dar nu contează, e poezia mea*.

-----

Între timp Un anotimp în Berceni a apărut într-o nouă ediţie. Ştiu eu din sursă sigură că sunt vreo 8 poezii în plus şi poezia mea* îşi simte uşor ameninţată poziţia. Ştie ea de ce.

"we go underground"... după cum v-am mai spus

Cam acum o săptămână, am primit o invitaţie specială la cafea, una pe care n-am putut-o refuza. Aşa că vineri dimineaţa am plecat spre Sibiu, iar la ora 6 eram în subterana librăriei Humanitas, unde urma să aibă loc o triplă lansare de carte şi mai ales, un recital de poezie. Cred că mai bine las imaginile şi înregistrările video să spună ce e de spus. Poate o să mai completez cu câte ceva în zilele următoare.

Gata, lectura poate începe! În distribuţie:
Claudiu Komartin, Andrei Terian, Dan Coman, Radu Vancu

La final, dialogul cu publicul. Au fost mai multe întrebări.
Dumitru Chioaru a spus ceva despre enclavizare.

Doamna aceasta venise în subterană la îndemnul Adelei Greceanu. Ascultase NRV, emisiune în care cei trei au fost invitaţi. Şi îmi pare rău că nu am îndrăznit să-i fac o poză în timpul lecturii, dar trebuie să mă credeţi, i se citea o mare fericire pe faţă şi trăia cu adevărat fiecare poezie, uneori mimica i se schimba imperceptibil, alteori aproape total. Dar zâmbetul rămânea mereu întipărit pe faţa ei. Şi-s convinsă că nu are o viaţă uşoară, ba dimpotrivă, cred că de multe ori trece prin momente grele, dar sigur păstrează poezia ca refugiu.

Radu Vancu, Daniela Popa, Ovidiu Baron

La plecare am fotografiat vitrina, la începutul lecturii se aflau acolo mult mai multe cărţi.

Şi câteva înregistrări video. Am încercat să aleg alte [video]poeme, diferite de cele postate de Ovidiu Baron pe blogul O carte într-o frază. [Câte ceva despre cele întâmplate la Sibiu a povestit şi Claudiu Komartin aici. Iar poveşti postlansare găsiţi aici].


Andrei Terian
Vezi mai multe video din Evenimente




Radu Vancu
Vezi mai multe video din Evenimente



Dan Coman
Vezi mai multe video din Evenimente



Claudiu Komartin
Vezi mai multe video din Evenimente

Şi un poem special, singurul care nu face parte din cele trei volume lansate la Sibiu.

in memoria lui constantin virgil banescu
Vezi mai multe video din Evenimente

Poemul de sâmbătă 32

Pentru că a plecat de acasă, am ales eu, blogul, pds-ul. Cu poezia asta merg la sigur cel puţin în ceea ce o priveşte. Sper să vă placă şi vouă.

Dan Coman
[addenda din d great coman]

tulbur peste măsură. nu cunosc pe nimeni care să-mi reziste.
sunt un bărbat cum nu vă puteţi imagina.
ca să nu plesnesc de spaimă mă izbesc de o mie de ori de peretele camerei.
însă nu vă arăt. nu arăt nimic nimănui.
sunt un bărbat teribil. sunt un bărbat cum nu vă puteţi imagina.
bat ca descreieratul din inimă şi mai ceva ca un descreierat
rezist acestui rîs înăbuşit.
începe delirul şi odată cu el bucată cu bucată trupul meu
cade în mine şi mă umple de groază.
nu rămîne nimic în afara respiraţiei năucitoare: inspir. expir. expir. expir.
forţa mea mă încîntă într-atît încît fac spume.
la zeci la sute de kilometri în jur nimic altceva
decît spumele acestea gata să pulverizeze pămîntul.
într-adevăr: tulbur peste măsură. nu cunosc pe nimeni care să-mi reziste.
însă nu vă arăt. nu arăt nimic nimănui.

Gaudeamus poetic

Am primit un email* cu toate lansările editurii Vinea de la târgul care stă să vină, am mai primit şi diverse sfaturi*, aşa că am din nou senzaţia că o să mă întorc de la Gaudeamus mai ales cu cărţi de poezie.

În primul rând o să-mi cumpăr:
Geo Bogza, Poemul invectivă
Geo Bogza, Jurnal de sex

poate şi:
Saşa Pană, Călătorie cu funicularul
Constantin Nisipeanu, Femeia de aer
[parcă cei de la Art spuneau undeva ceva despre reeditarea volumului de poezii al lui Max Blecher, tot pe lista de priorităţi l-am inclus; iar la Polirom se anunţă un volum Allen Ginsberg, dar n-am priceput cine face traducerea].

Mi-aş mai cumpăra:
Lucian Vasilescu, aproape. atât de departe
Ioana Ieronim, Triumful paparudei
Florin Caragiu, Sentic
Iolanda Malamen, Ironiada
Mihai Vakulovski, nEUROCHIRURGIE, teatru

poate şi:
Mihail Gălăţanu, Burta înstelată
David Baker, Omul alchimic [traducere de Chris Tănăsescu]
Rodica Braga, Senin ca-n ou
[sunt din nou anunţaţi nişte avangardişti ruşi, în traducerea lui Leo Butnaru, ar fi trebuit să apară la Bookfest; cine ştie, poate acum vor avea mai mult noroc]

Pentru cei care ar fi citit nişte cărţi, dar n-au dat de ele: se mai întâmplă ceva la târgul ăsta, câteva cărţi interesante apar în ediţie nouă [se fac şi lansări]:
Dan Coman, d great Coman
Cosmin Perţa, Santinela de lut
Gabi Eftimie, cartea cu polaroidu'
Mihai Vakulovski, Odada
Florin Partene, Reverenţa
Mugur Grosu, Press. Troleul 43

Reapare Constantin Virgil Bănescu, acelaşi cer ce nu e.
Se va găsi şi cartea Hertei Müller, În coc locuieşte o damă.

Iar eu o să încerc să dau de urma unor cărţi apărute mai demult, dar pe care din diverse motive nu le-am cumpărat până acum.
-------
*mulţumesc :)

Cu alte cuvinte, din nou underground

O să scriu câte ceva despre cele întâmplate la Bucureşti, deşi nu am poze şi niciun fel de altă înregistrare. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu cardul şi nici nu mai încerc să înţeleg.  Când mi se întâmplă câte un pocinog din ăsta, îmi aduc aminte ce-mi zicea bunica: lasă, mamă, că alţii au pierdut averi, unii şi-au pierdut şi viaţa. [zic şi eu aşa, într-o doară, că doar pe români nu-i interesează ce s-a întâmplat cu alţii]. Aşa că o să povestesc un pic despre Institutul Blecher şi clubul său de lectură, dar o să fie ca şi cum v-aţi uita la un film şi pe ecran se va vedea doar o parte din subtitrare si din când în când se vor auzi frânturi din ce spun actorii. Dar sonorul nu vă va ajuta prea mult, pentru că ei vorbesc într-o limbă ciudată, care uneori pare doar a lor.

M-a distrat uşor gândul că trebuie să ajung într-un loc numit Dharma Bar la câteva zile după ce am terminat de citit The Dharma Bums. Şi m-am bucurat că a apărut un Institut Blecher cam în zilele în care am descoperit că cei de la Art au de gând să reediteze poezia lui Max Blecher. Sâmbătă spre seară m-am plimbat prin Bucureşti şi am descoperit barul. Nici nu ştiţi ce poze frumoase i-am făcut! Nici nu veţi afla, că s-a dus cardul. M-aş fi dus şi la  lectura de la muzeu dacă aş fi ştiut de ea, sau dacă ar fi ştiut cineva de ea. Ce să-i faci, muzeul acela e condus de unii pe care nu-i interesează nimic, altfel nu-mi explic cum nu le-a trecut prin cap că alţii ar putea fi interesaţi de aşa ceva. 

Dharma Bar mi-a părut a fi un loc foarte familiar, în Timişoara e plin de baruri din astea: cum am găsit un demi[sub]sol, cum am pus acolo un bar. Dar seamănă foarte bine şi cu spaţiul acela de la Muzeul de Artă în care au loc uneori lansări de carte şi alte întâlniri, numai că e un pic mai mic. Institutul e una din frumoasele invenţii ale lui Claudiu Komartin. Şi ce frumos înregistrasem eu începutul, în care spunea ce vrea să fie clubul de lectură! A povestit pe blogul oficial ce s-a discutat acolo, dar a fost foarte sobru, nu ca la început când şi-a permis să fie un pic subiectiv. La prima întâmplare au citit Dan Coman şi Sorin Despot.  Şi a fost frumos.

Iar eu acum o să să adaug doar câteva impresii, mai mult pe marginea discuţiilor. Dan Coman a citit poezii apărute deja în colecţia no name, mai puţin două: Elena şi încă una dedicată lui SGB [aici mi-ar trebui un emoticon, dar n-am]. Nu prea ştiu de ce i s-a reproşat lui Dan Coman că sună mereu a Dan Coman, aşa că trec peste povestea asta şi ajung la ceva ce mi s-a părut important, dar s-a trecut repede peste. La un moment dat, Sorin Despot a spus că ar vrea să-şi citească poeziile într-un spaţiu public. Şi-s convinsă că nu îşi doreşte aplauze, recunoaşterea mulţimilor sau alte lucruri de care a fost acuzat, şi mă bazez pe un mic detaliu: a spus că el vrea în primul rând să comunice, poezia e o formă de comunicare. Dar parcă n-ar fi fost auzit. Aşa că eu cred că şi-ar dori să ştie dacă cineva e interesat de ce are el de spus, dacă s-ar opri cineva din drum să-l asculte, cineva care nu e din breaslă, pentru că nu ştiu cum să zic, dar eu cred că breasla e interesată mai mult de cum se spune. Şi nici nu cred că cititorul obişnuit ştie că există breasla, tocmai de asta părerea ei nu prea influenţează pe nimeni.  Pentru [unii] cititori, contează părerea unor critici, contează editura şi contează ce spun unii poeţi, mai ales când ei mai scriu şi la revistă, dar nu aştern acolo tot ce le-a trecut prin tastatură.

Ar fi multe de spus, dar nu e momentul.  Mai spun doar atât: următoarea întâlnire a clubului de lectură o să fie în 4 octombrie, când vor citi V. Leac şi Mihai Duţescu.     

Dileme, răspunsuri, ştiri

Am mai multe de zis, nu ştiu cu ce să încep. Cu începutul, evident, dar care dintre ele? Să zic aşa:

1. Lecturi
Sunt două, ambele în Bucureşti. [Îmi explică şi mie cineva de ce nu s-a inventat teleportarea? oamenii de ştiinţă cu ce se ocupă? ce poate fi mai important decât asta?].

una poetică
Prima întîlnire din sezonul 2009 al Serilor de literatură şi muzică va avea loc vineri, 18 septembrie, ora 18.00, în cafeneaua de la Muzeul Literaturii, Bdul Dacia nr. 12, şi va cuprinde recitaluri de poezie ale unor tineri poeţi din Bistriţa: Ana DRAGU, Dan COMAN, Marin MĂLAICU HONDRARI, Florin PARTENE
Muzica: Mircea TIBERIAN
Amfitrioni: Traian T. COŞOVEI Ioan GROŞAN

şi una de proză
Joi, 17 septembrie, ora 19.00, la Povestitorii de la Şosea sunt invitaţi scriitorii Răzvan Petrescu şi T.O. Bobe. Moderator va fi Marius Chivu. [detalii aici.]

2. Leapşa de la Adinab
Ar trebui să aleg: …dacă ai avea de ales, să mori sau să-ţi cobori cuvintele în pământ, în locul tău, să fie mâncate de viermi, şterse, uitate, iar tu să rămâi deasupra trăind veşnic, ce-ai face?(citatul este din Cristian Tudor Popescu, Libertatea urii, Polirom, 2004, p. 6).

Nu prea înţeleg eu exact dilema asta a ctp-ului. Cum adică să rămâi fără cuvinte? Dar nu fără ele e cel mai greu, ci fără prieteni. Aşa că nu vreau fără ei niciunde. Ce li se întâmplă lor vreau să mi se întâmple şi mie.

3. Leapşa de la bughi mambo rag
Complicat de răspuns, pentru că eu, în general, cam ştiu exact ce o să citesc, am câteva obsesii şi mi le cultiv cu pasiune. Dar dacă mă gândesc bine, de pe bloguri am aflat că a apărut la Vinea, cartea lui Marin Mălaicu Hondrari, Cartea tuturor intenţiilor. A scris despre ea Mihaela Ursa , iar apoi a scris şi Luciat. Şi sigur de pe blogul teroristei am aflat că s-a tradus Vila Matas, numai că eu am început cu Asasina cultivată, şi la Parisul lui încă n-am ajuns. Dar nu asta contează, nu contează dacă am citit sau nu o carte recomandată de ea. Nu contează nici dacă am fost sau nu de acord cu ce a scris. Uneori am zis altfel despre aceeaşi carte, alteori am zis la fel. Dar important era că exista un blog în care [deşi eram musafir] mă simţeam ca acasă, era un loc în care se vorbea despre cărţi. Şi acum îl vizitez zilnic, aşa cum mai trec uneori pe străzile pe care stăteau unii prieteni acum plecaţi departe. Şi speram că măcar nişte ochelari de soare să apară pe acolo, după cum încă mai sper ca la iarnă să apară măcar nişte fulare.

4. Se scrie un roman on line. De fapt nu se scrie singur, va avea autori cunoscuţi [Dan Sociu, Vera Ion, Adrian Şchiop, Răzvan Exarhu, Mitoş Micleuşanu], dar vor colabora şi diverşi anonimi.

Diverse

Nu ştiu ce-am făcut de-am primit o invitaţie la Plai, adică la un festival ce va avea loc la sfârşitul acestei săptămâni la Muzeul Satului Bănăţean [aşa că să nu-l căutaţi prin Bucureşti, că nu-i acolo, e la noi, la ţară]. Trebuie să mă uit cu atenţie pe program, să văd ce nu trebuie să pierd.

 Altceva ce să vă mai spun? Am început să scriu câte ceva despre Annie Proulx [termin eu azi, mâine]. Am citit cu plăcere cartea asta, deşi mi-am adus aminte foarte bine filmul [dar nu ştiu de ce în locul lui Kevin Spacey îl tot văd pe Jeff Bridges].

Prin alte părţi cititul e o pedeapsă absolut legală. Sper că aţi aflat, dacă nu, citiţi aici.

Şi ar mai fi de citit şi nişte interviuri cu:

Adriana Babeţi

Dan Coman

Teodor Dună

Adrian Popescu

Ştiu că s-au mai pus linkurile astea şi pe alte bloguri, dar le trec şi eu aici.

Poza e de pe icanhascheezburger, normal.

Poemul de sâmbătă 20

Ce greu îmi e să scriu despre Cristi Popescu, deşi nu vreau să scriu cu adevărat, ci doar să introduc în scenă pds-ul. Ştiu, ar trebui să-i spun Cristian Popescu pentru că el aşa şi-a semnat cărţile, dar nu pot, l-aş face să sune rece şi distant. Aşa că prefer Cristi Popescu, aşa cum alţii sunt pur şi simplu Nichita, Camil, Hortensia [deşi ea uneori devine HPB-ul, care nu e o întreprindere oarecare... ştiţi voi].

Încerc azi să răspund unei provocări lansate de Mihaela Ursa: Posibilă temă pentru pedesei: vă-ncumetaţi să găsiţi pentru 22 august (ori când veţi vrea voi) poeme scrise de bărbați despre maternitate? Nu din alea cu mama sau cu dulcea copilărie, ci exact din astea despre gestaţie, borţoşenie, bebeluşi şi alte cele?

Provocarea nu a apărut din senin, ci a venit la finalul unui articol despre Dicţionarul Mara, cartea lui Dan Coman. Începutul sună aşa: Maternitatea se transformă foarte greu în literatură, iar în literatura scrisă de bărbaţi ea este – din raţuni uşor de explicat – aproape invizibilă.

Nu m-am folosit de sugestiile făcute în articol, nici nu aveam nevoie de ele, pentru că şi atunci când am aflat de cartea lui Dan Coman tot la Cristi Popescu m-am gândit în primul şi în primul rând.

Paranteză: Nu ştiu sigur dacă i-am înţeles bine poezia, pentru că am citit-o înainte de a citi jurnalul. Am senzaţia că acum l-aş înţelege altfel şi cred că ar trebui să-l recitesc. Despre Caiet de citire şi caligrafie (fragmente de jurnal) citiţi aici o cronică scrisă de Claudiu Komartin. M-am bucurat mult acum vreo doi sau trei ani, când am citit-o prima dată, pentru că aşa am aflat că a apărut acel Caiet. Pe blogul Paranoia Paradis mai găsiţi câteva poezii ale lui Cristi Popescu.

O să trec aici doar fragmente din Sfaturi din partea mamei, dar pun şi poemul fotocopiat pentru cei care vor să-l citească în întregime. Şi o să respect ortografia veche, nu ştiu de ce.

Cristian Popescu

Sfaturi din partea mamei

Pe Cristi trebuie să-l înţelegeţi. Spune el multe despre noi, dar să nu-l luaţi în serios. El ne iubeşte şi ne respectă. Iar noi am crezut întotdeauna în talentul lui. Cînd scrie despre mine că sînt cochetă şi că el nu strînge doar negrul sub unghii ci şi un fel de roz, la degetele mici, ca să nu dăm bani pe pudră şi pe ruj, o spune, aşa, cu delicateţe şi se gîndeşte de fapt la micile mele economii. Aşa e el. Nu e făcut pentru lumea asta. De fapt, şi eu am o mare parte din vină: atunci, în alea nouă luni, cît l-am ţinut în pîntec, n-am avut decît vise erotice. Noapte de noapte. Nu dormea înadins ca să se uite la ele. Îl simţeam eu cum vrea să mă strîngă în braţe pe dinăuntru, dar n-avea, săracul, de ce să apuce. Şi atunci dădea din picioare cum fac golanii la film, la cinema, cînd se întrerupe sonorul. Asta e. Ce mai poţi face acum? Am auzit că dacă te prăpădeşti în somn, visul rămîne acolo, între tîmple, ca un cristal. Am să las vorbă să mi-l scoată cu grijă, să nu-l spargă ca să se uite Cristian la el cînd vrea. Că degeaba strînge oricîte femei în braţe. Am citit şi-n cărţi. Degeaba. Aşa că ultimul vis i-l las lui.

[..............................................................................................................]

După ce a ieşit din mine, mă simţeam, aşa, infirmă, oloagă şi-aş fi plătit oricît unui doctor să mă taie şi să-mi îndese o proteză în pîntec. Nu puteam fără el. Dar încetul cu încetul m-am obişnuit. A început să-mi placă. Seara, cînd îi dădeam să sugă, îmbrăcam rochia de mireasă, îmi puneam mărgelele, făceam lampa mică, îmi pudram sînii şi mă rujam. Îmi mai alinam şi eu tristeţile gîndindu-mă că tot o să-l înjure vreunul şi-l va trimite înapoi în mă-sa. Eram tînără şi de-abia la primul copil. Asta e. Cînd avea două luni îi desenam păr pe la subţiori, pe barbă, pe unde n-avea. I-l desenam cu creion chimic. El stătea liniştit şi gîngurea. Nu-şi mai lua ochii de la mine.

[..................................................................................................]

Băiatul mamei. Tu nu ştii. Dar cînd ai împlinit 18 ani ai venit acasă cu o colivie mare, pe măsura ta. Şi de-atunci, în fiecare an de ziua ta şi-a mea, te înghesui, te mai împingem şi noi că vrei să-ncapi din nou în colivia aia. Şi ne citeşti de acolo ziarul şi-ncerci să strigi la noi cum strigai cum ai ieşit din mine. Noi te ascultăm, te sărutăm, îţi urăm la mulţi ani şi te mai linişteşti. Ştiu eu că pînă la urmă o să ajungi poet mare. Ce dacă nu te iubesc femeile şi-ţi tremură mîna cînd duci lingura la gură? Ce dacă trebuie să-ţi aduc eu aminte cum o cheamă pe soră-ta cînd vrei să o chemi prin casă? Ce dacă tu eşti încă cu un picior în maică-ta cînd alţii au ajuns deja cu un picior în groapă? Să nu-ţi pese, băiatul mamei. Ai să le arăţi tu lor. Au să te-ngroape. Cu slujbă, cu lacrimi, cum se obişnuieşte. Dar după trei-patru zile eu am să cer să te mai văd o dată, să te mai scoată puţin de-acolo. Şi o să fie sicriul gol. Şi, înăuntru, pe pereţii lui: numai inscripţii d-alea porceşti ca-n veceurile publice. Să nu-ţi pese, băiatul mamei. Asta e. Nu eşti făcut pentru lumea asta.

500

Mi-a atras blogspotu' atenţia că am atins o cifră mai specială. Şi atunci m-am oprit un pic să-mi trag răsuflarea. Nu credeam că va dura aşa de mult aventura asta. Am văzut că am ajuns pe locul 89 din ZeList şi că am peste 150 de abonaţi [pe la începutul anului aveam doar 60], pe lângă urmăritorii care apar pe pagina asta, şi peste 2500 de comentarii.  E mult mai mult decât speram. Nu ştiu cât de sugestive sunt cifrele astea, nici ce înseamnă ele exact. Ştiu că unii mă vor dispreţui pentru că le-am consemnat aici. De fapt, îmi doresc mult ca măcar din când în când, cei care mi-au trecut blogul în blogroll şi cei care-s abonaţi la feeduri să treacă pe aici, adică să citească şi să-şi dea cu părerea. Pentru că dialogul e cel care contează. Din fericire, datorită blogului am reuşit să cunosc câţiva oameni minunaţi, care au sau nu blog. Şi sper să-i revăd cât mai curând.

Şi acum, să-mi şterg lacrimile, să-mi suflec mânecile şi să trec la lucru. Aveam ceva de zis. De fapt, vreau să trec aici [în ordine oarecum cronologică] nişte interviuri pe care le-am descoperit cu:

Simona Popescu
Şerban Foarţă
Andrei Codrescu
Cornel Ungureanu
Ioan Moldovan
Octavian Soviany
Romulus Bucur

Am reuşit [din nou] să dau o grămadă de bani pe cărţi:

Fernando Pessoa, Cartea neliniştirii, Humanitas
Adrian Chivu, Exit, Curtea veche
Paul Celan, Mac şi memorie, Paralela 45
Agneta Pleijel, Eyes of a Dream
Apollinaire, Alcooluri/Alcools, Paralela 45
Pierre Oster, Alchimie de la lenteur/Alchimia lentorii, Paralela 45
Juan Ramon Jimenez, Platero y yo/Platero şi cu mine, Paralela 45
John Barth, Himera, Nemira

De prin reviste:

Orizont, nr. 7 - câteva articole [amintiri] despre Mircea Nedelciu.

noua literatură, nr. 25 - câte ceva despre CTS, plus 3 poezii dintre cele citite acolo; Marieva Ionescu scrie despre Dicţionarul Mara, cartea lui Dan Coman. Elena Drăghici scrie frumos despre blogul Adinei b. Şi m-a impresionat foarte tare articolul Simonei Popescu, După 20 de ani.

Dilemateca, nr. 39 - dosar Matei Călinescu[pdf.], un interviu[pdf] cu Filip Florian, şi o altă cronică [uşor ciudată] la Dicţionarul Mara [pdf] scrisă de Gabriela Gheorghişor; Alexandru Matei scrie despre SGB; ancheta lui Marius Chivu se numeşte frumos Ce citesc pr-iştii vara asta; am mai descoperit şi o cronică a Ioanei Bot la Istoria "canonică" a literaturii române scrisă de un patriot vigilent, articolul are un titlu care spune tot: Un caz de criptocomunism postmodern[pdf.].

Tomis, iulie 2009 - imaginaţi-vă că am dat de ea, nu ştiam că ajunge pe aici; abia azi spre seară am descoperit-o, aşa că doar am răsfoit-o în viteză mare; arată bine şi-mi place grafica. De citit: poezii de Teodor Dună, traduceri din Daniil Harms, făcute de Mihail Vakulovski; o cronică a lui Claudiu Komartin la o carte care există, dar nu-i: Dan Mihuţ, AutoDaFe, Pontica, 2008 [mai e şi una la Vonnegut, Bun venit printre maimuţe]. Bine că mi-am adus aminte: în Orizont, nr. 6, Tudor Creţu a publicat şi el o cronică la o carte care a apărut, dar nu există [Borco Ilin, Adio, gondolier, vin caii, Brumar, 2009].

La final, o fotografie. O cam plagiez pe Alina Surduc, dar n-am ce face, mergeam frumos pe o stradă şi am văzut ce am văzut. Trebuia să fac poza.

No Sleep 'til ...."Insomnia"

Să mă ierte Lemmy că i-am mutilat celebrul titlu, dar prea se potriveşte în context [aşa ciudat cum sună]. Şi-n general, sper că ştiţi la ce mă refer, pentru că eu am de gând să trec direct la lucrurile serioase.

Şi-n primul rând o să spun aşa: cred că e o problemă cu trenurile care merg spre Cluj. Era să-l pierd pe al meu, e drept că pe la 6 şi 20 verificam mailurile, ceea ce făscusem şi la 6 şi 15, iar trenul pleca la 6.42. Dar am ajuns pe la 1 pm la destinaţie [unde m-am dus pentru 2 lansări şi o lectură], am descoperit şi unde e Humanitasu', am avut timp şi să mă plimb un pic prin oraş.

Ştefan Manasia a făcut oficiile de gazdă, Marin Mălaicu Hondrari a povestit despre Dicţionarul Mara, cartea lui Dan Coman. La librărie Claudiu Komartin nu a ajuns, pentru că a pierdut trenul bucuclaş. Dar a fost Ion Mureşan, care a povestit despre Un anotimp în Berceni şi a citit Rătăcirea, una dintre poeziile lui favorite din volum [şi oricum nu Poemele cu tătuca i se par cele mai bune, ci celelalte].

Lucrurile cele mai importante s-au întâmplat în Insomnia, o cafenea care ocupă un întreg etaj al unei case vechi. Acolo distribuţia a fost completă. Şi a fost foarte multă lume, deşi TIFF -ul era în plină desfăşurare. S-au citit poezii, s-au pus întrebări, a fost frumos.

claudiu komartin in insomnia
Vezi mai multe video din Evenimente



komartin in insomnia
Vezi mai multe video din Evenimente

Concluzia: declinul începe cu insomnia, dar nu când e vorba de Cluj!

Poezia e la Bistritz

Normal, ar zice naşa Lena, unde altundeva ar putea fi poezia? Cred că ajung şi eu pe acolo. Dacă mă duc, o să povestesc aici.
------------------

FESTIVALUL DE POEZIE DE LA BISTRIŢA – 2009
16-19 iulie

Organizator: Societatea de Concerte Bistriţa, Primăria Bistriţa
Parteneri - Muzeul de Artă Comparată din Sîngeorz-Băi
Responsabili de proiect: Marin Mălaicu-Hondrari, Dan Coman, Gavril Ţărmure

Invitaţi:
Constantin Acosmei, Daniel Bănulescu, Romulus Bucur, Ana Dragu, Teodor Dună, Adela Greceanu, Doina Ioanid, Vasile Leac, Angela Marinescu, Vlad Moldovan, Ion Mureşan, Oana Cătălina Ninu, Florin Partene, Cosmin Perţa, Ioan Pintea, Adrian Popescu, Dan Sociu, Octavian Soviany

PROGRAM

Joi, 16 iulie
Sosirea invitaţilor.
Class Cafe Bistriţa
16.00- 18.00 – prezentarea programului, prezentarea invitaţilor, prezentarea ultimului nr. din Observator Cultural
Sinagoga Bistriţa
19.00 - 20.00 - vernisaj - personală Eugen Vuţescu, evocări Gheorghe Crăciun şi Viorel Paraschivoiu

Vineri, 17 iulie
Class Cafe
16.00 – 18.00 - prezentare de carte: Mireasa cu şosete roşii de Adela Greceanu şi volumul de poeme Casa Teslarului de Ioan Pintea
- evocări Mircea Nedelciu şi Radu Săplăcan
Sinagoga Bistriţa
21.00 -23.00 – concerte de muzică de cameră (la începutul şi la sfârşitul lecturilor publice)
- lecturi publice (Adrian Popescu, Oana Cătălina Ninu, Vasile Leac, Doina Ioanid, Constantin Acosmei, Vlad Moldovan, Romulus Bucur, Cosmin Perţa, Ion Mureşan)

Sâmbătă, 18 iulie
Class Cafe
17.00 - 19.00 prezentare de carte - Cel mai bun roman al tuturor timpurilor de Daniel Bănulescu

şi Bătrânul, o divină comedie, experiment literar absurd-suprarealist de Cosmin Perţa
Sinagoga Bistriţa
21.00 - 23.00 - concerte camerale
- lecturi publice (Ioan Pintea, Dan Sociu, Florin Partene, Octavian Soviany, Daniel Bănulescu, Adela Greceanu, Teodor Dună, Ana Dragu, Angela Marinescu).
Începând cu ora 24.00 - până când ne vor ţine baierele - recital din poezia poeţilor invitaţi.

Duminică, 19 iulie
Vizitarea Muzeului de Artă Comparată din Sîngeorz-Băi.

Poveşti din Târg

Să povestesc şi eu cum a fost la Bookfest. Dar iar gândesc fragmentar şi nu e ora de vină, ora-i numai bună [profit de ocazie pentru a-mi cere scuze celor care, în zilele în care eram la târg, m-au sunat dimineaţa, înainte de a îmi bea cafeaua; înainte de cafea totul e imposibil, nu are sens să-mi spuneţi unde şi de câte ori trebuie să schimb metroul, pentru că la ora aia nici nu ştiu cum arată animalul respectiv; dar după cafea lucrurile se rezolvă de la sine; serios, mai bine mă sunaţi la 3 noaptea, decât la 10 dimineaţa].

Nici nu ştiu ce să zic mai întâi. O iau sistematic:

1. trenurile cu care am călătorit au fost foarte civilizate, n-aş putea spune acelaşi lucru despre unii călători

2. cea mai urâtă clădire pe care am văzut-o: Casa Scânteii [pentru simplul motiv că pe lângă monstruozitatea aia vizibilă din spaţiu n-am avut ce să caut, dar simplul gând că e acolo îmi dă frisoane]

3. Bucureştiul seamănă cu noi toţi, cu bune şi cu rele

4. cine spune că e oribilă Gara de Nord n-a văzut gara din Timişoara

5. cred că Ionuca are troleibuzul ei personal, pentru că la mine n-a vrut să vină nici de frică

6. în prima seară, târziu de tot, când ne-am liniştit, uRMa a venit lângă mine şi aşa, pe întuneric, a început să mă studieze; nu ştiu dacă şi-a dat seama că şi eu făceam tot cam aşa ceva; şi am ajuns la concluzia că seamănă cu pisica pe care am văzut-o pe o terasă din Cluj [când am fost la lectura din Insomnia, despre care o să povestesc eu cândva, într-o zi sau într-o noapte, încă nu m-am hotărât]

7. n-am fost la nicio dezbatere de la Bookfest, pentru că niciuna nu a fost la ora anunţată iniţial

8. am fost la USR când s-au dat premiile, deşi ştiam numele premianţilor [nu m-am bucurat pentru niciunul]; dar a meritat, i-am reîntâlnit pe Ştefan Manasia şi pe Rareş Moldovan [îi asigur pe cei de la USR&TVR că el e în fotografia alăturată]

9. ca de obicei, tot la terase a fost cel mai frumos

10. pe partea mea de blogosferă sunt doar oameni minunaţi, mă bucur că pe unii dintre ei am reuşit să-i întâlnesc

11. mi-am cumpărat mai multe cărţi decât mi-am propus iniţial, dar am şi primit vreo câteva [şi la asta chiar nu mă aşteptam, aşa că spun din nou mulţumesc]

12. de data asta am stat mult de poveşti cu Mihail Vakulovski; am cumpărat şi cartea [Fraţii Presniakov, Ucide arbitrul], tradusă de el şi de Alexandru Vakulovski

13. de ce la Vinea o carte avea două preţuri şi de ce exact exemplarul pe care-l voiam eu era mai scump?

14. o întâmplare frumoasă: Adam J. Sorkin, în standul de la Vinea, răsfoind diverse cărţi; la un moment dat, printre ele, l-a descoperit cu bucurie, pe Dan Coman, în carne şi oase.

15. dacă stau bine să mă gândesc, doar la încă două lansări am fost de la început până la sfârşit

SGB, Chipurile

Diana Geacăr, Frumuseţea bărbatului căsătorit [prezentată de Cristina Ispas]

16. lansarea lui Daniel D. Marin era să o ratez din motiv de cafea băută pe îndelete; din fericire am ajuns la partea cea mai vie, cea de la terasă

17. la Paralela 45 au apărut câteva cărţi de poezie cel puţin importante:
Arthur Rimbaud - Une saison en enfer /Un anotimp în infern
Arthur Rimbaud - Les Illuminations / Iluminaţiile
Georg Trakl - Sebastian im Traum / Sebastian în vis
Umberto Saba - Il canzoniere / Canţonierul
Giuseppe Ungaretti - Vita d’un uomo / Viaţa unui om
Trebuie să-mi caut în primul rând italienii, Rimbaud şi Trakl am în alte ediţii

18. la Vinea ar fi trebuit să apară şi nişte ruşi, traduşi de Leo Butnaru, dar eu parcă nu i-am văzut

19. aştept seria de poezie promisă de cei de la Art, pe la începutul anului; sper că nu s-au răzgândit

20. standul meu favorit: Curtea veche [pentru Bolano, Sorokin şi plata cu cardul]

Poveste restantă. Poemul meu

La Street Delivery a fost lume multă şi o primă zi friguroasă. Seara, când am ajuns acasă şi am dat drumul la apa rece, mi s-a părut caldă. A doua zi a plouat. A treia zi a fost ziua cu poezia, adică s-a scris poezie sub ochii clientului.

Nu vreau să trec niciun poem în întregime, doar vreo 2 versuri din fiecare, cât să fie aproape unu', adică poemul meu.

Stăm faţă în faţă
Între noi un poem.
(Marin Mălaicu Hondrari)

dar eu nu ştiu ce gândesc
nici nu ştiu ce gândeşti
(Cristina Ispas)

şi într-o dimineaţă, când tocmai îmi trăsesem
pleoapele peste ochi ( deh, odihna dinaintea ţigării)
(Dan Coman)

Foile pe care scriem sunt luate de vânt şi rămânem noi faţă în faţă
(Răzvan Ţupa)

sunt un zgomot alb
filtrat prin aerul cald al zilei
(Alex Potcoavă)

dar până la urmă asta e tot
şi e destul!
(Moni Stănilă)

CTS. Final

Sfat: decât să citiţi ce am eu de povestit, mai bine citiţi Cronica de ageamiu, scrisă de dreamingjewel, să vedeţi cum a ajuns la concluzia asta: Am constatat miercuri seară că arta este despre trasarea unor pătrăţele cu rigla şi înghesuirea în ele: este sau nu este poezie şi de care poezie este. (Că despre asta s-a discutat, destul de mult, la ambii poeţi). Şi regula este ca autorul să nu dialogheze cu sala, chiar dacă sala de aia a venit acolo; nu putem face abatere de la regulă deşi ea nu e trecută în constituţie sau altceva.

_____

Poveste*: Aşa o ploaie a venit de la Cluj, din aia cu tunete şi fulgere, încât eu mi-am dat seama ce se întâmplă doar în momentul în care bătea grindina prin mijlocul sufrageriei. Acum s-a mai potolit, numai o maşină urlă ca disperata. Gata, a tăcut [dar a trecut vreo jumătate de oră, timp în care am strâns apa de pe balcon, care nu s-ar fi adunat acolo dacă aş fi închis geamurile la timp.]

Dar nu despre Cluj vreau eu să povestesc şi tot despre Alba, pentru că nu am povestit cum am cărat scaune prin Palatul Apor [pe care l-am găsit cu greu, nu ştia nimeni să ne spună unde e, deşi la un moment dat eram la 50 de metri de ţintă]. Am stabilit deja că lectura n-a durat prea mult şi poate ar fi fost mai mult public dacă ar fi fost afişe în oraş. Eu n-am văzut niciunul şi nici oameni care să ştie unde e Universitatea n-am prea întâlnit. Din fericire, vreo doi tot am găsit, altfel nu ajungeam. Iar la dezbateri am întârziat un pic pentru că am stat la o cafea, pe terasa noastră. S-au discutat lucruri serioase, de exemplu

de unde vine şi unde se duce poezia
[Dan Coman, Sorin Despot, Marius Ianuş]

sau cum poate fi prinsă în cuvinte şi manevrată.
[Răzvan Ţupa şi V.Leac]






Nu, acum serios, am găsit clădirea până la urmă. De fapt ne-a recuperat un cristian, eram ca nişte elevi chiulangii pe care proful de serviciu îi găseşte în curte şi îi trimite la ore. Numai că la ore nu erau scaune şi am plecat să ne aducem. Nici nu ştiţi ce frustrant e ca între tine şi scaunul mult dorit [şi liber] să stea o grămadă de uşi încuiate! Până la urmă s-a deschis o uşă şi ne-am întors victorioşi, deşi la început unii au stat mai la margine

Aida Hancer, Cătălina Cadinoiu, Marius Ianuş

dar numai o vreme.

Denisa Pişcu, Marius Ianuş




Doar discuţia despre drepturile de autor a rămas uşor în aer, aşa că întrebarea [Cum am putea rezolva ca, după decesul nostru, cărţile pe care le-am scris să poată fi publicate liber de orice editură doritoare, din ţară şi din lume, fără probleme de copyright?] pe care a pus-o Constantin Acosmei a rămas fără răspuns.[ Dar tot el a zis înainte de CTS: Mi se pare normal ca, dacă tot nu ai putut trăi din scris, măcar ceea ce ai apucat să scrii să fie accesibil tuturor…].

S-a discutat la modul foarte serios despre poezie, despre festivaluri europene, despre pseudonime**, clone, din astea. Păcat că subiectul Fernando Pessoa a rămas cumva în aer, că eu la el mă gândesc de fiecare dată când cineva devine alergic la vreun pseudonim. Şi pentru că înainte de a începe dezbaterea modertă de el, Marius Ianuş mă întrebase dacă vreau să vorbesc, iar eu i-am zis nu, nu m-a pus să vorbesc, m-a întrebat de-a dreptul. Şi i-am răspuns într-un fel, că doar căutasem scaune împreună. Dar am profitat de prima ocazie pentru a fugi pe o terasă, şi l-am deranjat foarte tare pe cel care trebuia să ne servească. Nu ştia ce căutăm acolo, credea că o să plecăm, dacă ne ingnoră. Dar n-am plecat, voiam să stăm la poveşti. Dar acum nu mai e timp pentru ele.
_____
*aseară a fost furtuna, atunci am început să scriu, dar n-am putut să termin decât acum.
** salutări lui Corcoran, într-o vreme trecea pe aici.

CTS. Lectura

Am citit diverse comentarii cum că lectura ar fi durat prea mult. Eu cred că, dimpotrivă, a durat prea puţin. Momentele de publicitate au durat, în schimb, mult prea mult. Ştiu: acele reviste au sponsorizat [sau nu?] colocviul; şi cum ne uităm la filme întrerupte de publicitate, de ce să nu stăm la o lectură poetică întreruptă de prezentarea unor reviste? Poeţii nu au avut voie să depăşească câteva minute, în schimb despre reviste s-a vorbit cam mult [sau poate doar mi s-a părut mie; ştiu, sunt rea!]. O să trec aici, fără niciun alt comentariu, un fragment dintr-o carte a lui Adrian Marino, Introducere în critica literară [tocmai s-a reeditat, la o editură din Craiova]: Întregul efort al criticii literare trebuie să se desfăşoare numai spre literatură. Deci, îndărăt la literatură! Întâi literatura, apoi critica!

Cei care au citit au fost 29. Partea bună e că, în general, ştiam cine sunt. Din păcate, unii au citit doar un poem scurt. Unii mi-au plăcut mai mult, alţii mai puţin. Am stat undeva în mijlocul aulei, aşa că pozele sunt cam neclare. Iată câteva [cu comentariul de rigoare]:

Dan Coman a citit exact poezia pe care am ales-o eu la pds 2. Şi m-am bucurat când Octavian Soviany a scris că i-a plăcut [poate cel mai mult, pentru că doar despre ea a zis 2 vorbe].

Cred că s-ar fi putut prăbuşi toată clădirea, s-ar fi putut scufunda oraşul, dar Marius Ianuş n-ar fi observat. Aşa şi-a citit poezia[Jigodia disperată în care a sperat mama], cu o pasiune nebună. Un fragment:

Mama mea va rămâne mereu
jumătatea bună a sufletului meu
Şi
Mama o să inventeze o bombă atomică
pentru mine

Mihai Vakulovski m-a lăsat fără cuvinte, aşa de mult mi-a plăcut. Azi am primit cele 2 poezii citite atunci. Una dintre ele e aici, la comentarii. Pe cealaltă [favorita mea] o mai ţin o vreme doar pentru mine, dar o s-o trec într-o sâmbătă ca bonus la un pds.

La final, a citit V. Leac, sub privirile fascinate ale celor din jur: SGB, Cosmin Ciotloş, Sorin Despot, Răzvan Ţupa, Claudiu Komartin [care de data asta a fost doar moderator, eu spun că a fost unul foarte bun, dar tot aş fi preferat să fi citit ceva.]

Am zis câte ceva despre colocviu în Observator cultural, aici. Deocamdată atât.