Poemul de sâmbătă 25

Anumite poezii mă reduc la tăcere şi asta e una dintre ele. Mai zic doar: sper să aveţi norocul de a-l auzi cândva pe Marius Ianuş citind-o. [îl puteţi asculta aici, începe la minutul 1. 35]

Marius Ianuş
Jigodia disperată în care a sperat mama*

Mama nu va uita

niciodată cărarea

spre leagănul în care

mă vântură

uitarea

spre leagănul de piatră,

în care zac,

zdrobit,

ca un pitic,

copilul cel mic,

jigodia disperată în care

a sperat mama.

Mama o să-mi aducă mereu de băut.
Mama o să mă ducă în braţe spre sud.
Mama o să-mi dea mereu

timp de gândire

Mama o să-mi vorbească mereu

în amintire

Mama o să fie mereu
jumătatea bună a sufletului meu

Mama o să mă înveţe să cânt frumos

şi voi reuşi

Mama o să mă înveţe gândurile ei

ca nişte jucării

o să le deschidă în faţa mea

şi eu o să râd

Mama o să se-ntindă pentru mine

la pământ

ca să audă paşii terfeliţi

ai copilului său

Mama se va ruga pentru mine

lui Dumnezeu

Mama mea va rămâne mereu
jumătatea bună a sufletului meu

Şi

Mama o să inventeze o bombă atomică

pentru mine

Mama o să mă legene tandru

în submarine

Mama o s ă arunce în aer World Trade Center

a doua oară

ca să văd eu pe viu subproducţia, să am eu reluarea
Mama o să mineze marea amintirilor colective cu

imaginea mea

Mama o să bage versurile mele în manualele

luptătorilor Al Queda

Mama o să mă ascundă în munţi
Şi va pune maşinile morţii şi femeile
la dispoziţia mea
Mama o să mi se ascundă în venă
tânără şi halucinogenă
Şi va pune maşinile morţii şi femeile
la dispoziţia mea
Vom trăi în centrul lumii, care e durere,
pe o stea
Şi va pune maşinile morţii şi femeile
la dispoziţia mea
Vom trăi îmbrăţişaţi în stomacul lumii,
în fiere
Şi va pune maşinile morţii şi femeile
la dispoziţia mea

*din volumul Ursul din container, Vinea, 2002

CTS. Final

Sfat: decât să citiţi ce am eu de povestit, mai bine citiţi Cronica de ageamiu, scrisă de dreamingjewel, să vedeţi cum a ajuns la concluzia asta: Am constatat miercuri seară că arta este despre trasarea unor pătrăţele cu rigla şi înghesuirea în ele: este sau nu este poezie şi de care poezie este. (Că despre asta s-a discutat, destul de mult, la ambii poeţi). Şi regula este ca autorul să nu dialogheze cu sala, chiar dacă sala de aia a venit acolo; nu putem face abatere de la regulă deşi ea nu e trecută în constituţie sau altceva.

_____

Poveste*: Aşa o ploaie a venit de la Cluj, din aia cu tunete şi fulgere, încât eu mi-am dat seama ce se întâmplă doar în momentul în care bătea grindina prin mijlocul sufrageriei. Acum s-a mai potolit, numai o maşină urlă ca disperata. Gata, a tăcut [dar a trecut vreo jumătate de oră, timp în care am strâns apa de pe balcon, care nu s-ar fi adunat acolo dacă aş fi închis geamurile la timp.]

Dar nu despre Cluj vreau eu să povestesc şi tot despre Alba, pentru că nu am povestit cum am cărat scaune prin Palatul Apor [pe care l-am găsit cu greu, nu ştia nimeni să ne spună unde e, deşi la un moment dat eram la 50 de metri de ţintă]. Am stabilit deja că lectura n-a durat prea mult şi poate ar fi fost mai mult public dacă ar fi fost afişe în oraş. Eu n-am văzut niciunul şi nici oameni care să ştie unde e Universitatea n-am prea întâlnit. Din fericire, vreo doi tot am găsit, altfel nu ajungeam. Iar la dezbateri am întârziat un pic pentru că am stat la o cafea, pe terasa noastră. S-au discutat lucruri serioase, de exemplu

de unde vine şi unde se duce poezia
[Dan Coman, Sorin Despot, Marius Ianuş]

sau cum poate fi prinsă în cuvinte şi manevrată.
[Răzvan Ţupa şi V.Leac]






Nu, acum serios, am găsit clădirea până la urmă. De fapt ne-a recuperat un cristian, eram ca nişte elevi chiulangii pe care proful de serviciu îi găseşte în curte şi îi trimite la ore. Numai că la ore nu erau scaune şi am plecat să ne aducem. Nici nu ştiţi ce frustrant e ca între tine şi scaunul mult dorit [şi liber] să stea o grămadă de uşi încuiate! Până la urmă s-a deschis o uşă şi ne-am întors victorioşi, deşi la început unii au stat mai la margine

Aida Hancer, Cătălina Cadinoiu, Marius Ianuş

dar numai o vreme.

Denisa Pişcu, Marius Ianuş




Doar discuţia despre drepturile de autor a rămas uşor în aer, aşa că întrebarea [Cum am putea rezolva ca, după decesul nostru, cărţile pe care le-am scris să poată fi publicate liber de orice editură doritoare, din ţară şi din lume, fără probleme de copyright?] pe care a pus-o Constantin Acosmei a rămas fără răspuns.[ Dar tot el a zis înainte de CTS: Mi se pare normal ca, dacă tot nu ai putut trăi din scris, măcar ceea ce ai apucat să scrii să fie accesibil tuturor…].

S-a discutat la modul foarte serios despre poezie, despre festivaluri europene, despre pseudonime**, clone, din astea. Păcat că subiectul Fernando Pessoa a rămas cumva în aer, că eu la el mă gândesc de fiecare dată când cineva devine alergic la vreun pseudonim. Şi pentru că înainte de a începe dezbaterea modertă de el, Marius Ianuş mă întrebase dacă vreau să vorbesc, iar eu i-am zis nu, nu m-a pus să vorbesc, m-a întrebat de-a dreptul. Şi i-am răspuns într-un fel, că doar căutasem scaune împreună. Dar am profitat de prima ocazie pentru a fugi pe o terasă, şi l-am deranjat foarte tare pe cel care trebuia să ne servească. Nu ştia ce căutăm acolo, credea că o să plecăm, dacă ne ingnoră. Dar n-am plecat, voiam să stăm la poveşti. Dar acum nu mai e timp pentru ele.
_____
*aseară a fost furtuna, atunci am început să scriu, dar n-am putut să termin decât acum.
** salutări lui Corcoran, într-o vreme trecea pe aici.

CTS. Lectura

Am citit diverse comentarii cum că lectura ar fi durat prea mult. Eu cred că, dimpotrivă, a durat prea puţin. Momentele de publicitate au durat, în schimb, mult prea mult. Ştiu: acele reviste au sponsorizat [sau nu?] colocviul; şi cum ne uităm la filme întrerupte de publicitate, de ce să nu stăm la o lectură poetică întreruptă de prezentarea unor reviste? Poeţii nu au avut voie să depăşească câteva minute, în schimb despre reviste s-a vorbit cam mult [sau poate doar mi s-a părut mie; ştiu, sunt rea!]. O să trec aici, fără niciun alt comentariu, un fragment dintr-o carte a lui Adrian Marino, Introducere în critica literară [tocmai s-a reeditat, la o editură din Craiova]: Întregul efort al criticii literare trebuie să se desfăşoare numai spre literatură. Deci, îndărăt la literatură! Întâi literatura, apoi critica!

Cei care au citit au fost 29. Partea bună e că, în general, ştiam cine sunt. Din păcate, unii au citit doar un poem scurt. Unii mi-au plăcut mai mult, alţii mai puţin. Am stat undeva în mijlocul aulei, aşa că pozele sunt cam neclare. Iată câteva [cu comentariul de rigoare]:

Dan Coman a citit exact poezia pe care am ales-o eu la pds 2. Şi m-am bucurat când Octavian Soviany a scris că i-a plăcut [poate cel mai mult, pentru că doar despre ea a zis 2 vorbe].

Cred că s-ar fi putut prăbuşi toată clădirea, s-ar fi putut scufunda oraşul, dar Marius Ianuş n-ar fi observat. Aşa şi-a citit poezia[Jigodia disperată în care a sperat mama], cu o pasiune nebună. Un fragment:

Mama mea va rămâne mereu
jumătatea bună a sufletului meu
Şi
Mama o să inventeze o bombă atomică
pentru mine

Mihai Vakulovski m-a lăsat fără cuvinte, aşa de mult mi-a plăcut. Azi am primit cele 2 poezii citite atunci. Una dintre ele e aici, la comentarii. Pe cealaltă [favorita mea] o mai ţin o vreme doar pentru mine, dar o s-o trec într-o sâmbătă ca bonus la un pds.

La final, a citit V. Leac, sub privirile fascinate ale celor din jur: SGB, Cosmin Ciotloş, Sorin Despot, Răzvan Ţupa, Claudiu Komartin [care de data asta a fost doar moderator, eu spun că a fost unul foarte bun, dar tot aş fi preferat să fi citit ceva.]

Am zis câte ceva despre colocviu în Observator cultural, aici. Deocamdată atât.