PdS 86

Poezia asta mă bântuie adesea, poate şi pentru că destul de des trec pe strada Martir Sorin Leia. A apărut într-un volum colectiv, lansat într-un alt decembrie la Timişoara. Şi acum îmi aduc aminte ce mult a nins în ziua aceea. Anumite lucruri n-ar trebui să fie uitate vreodată.

Moni Stănilă

21.12.(după douăzeci de ani)

(antiteză)

în staţia autobusului 33 un panou:

82 la sută din timişoreni au uitat. tu?

am uitat dacă lea sorin era şaten

la catedrală nu are poză. nu avem sfinţi

nu s-a murit în închisori

în 89 nu s-a întâmplat nimic

doar că s-au scos uniformele din şcoală

şi-am dat foc cravatelor

piteşti = dacia; (roman braga + sorin lea + sandu tudor +

1234 decese = iliescu, băsescu, constantinescu.

arsenie papacioc se roagă pentru mântuirea tuturor)

cred că sorin e brunet / hiperbolizat în mintea mea

uşor hristic şi poate frumos – dacă nu l-aş fi privit

în faţă prin februarie

proaspăt scos din groapa comună

cu un ochi de metal (7.62 mm)

PdS 85

Era o vreme în care Aer cu diamante, Cinci şi Desant 83 apăreau în aceeaşi frază, aşa ca să se ştie, pentru luare aminte. Cu timpul parcă unii au început să le uite, într-o anchetă a celor de la Noua literatură despre volumele colective, Cinci lipsea. Au urmat apoi recentele reeditări. [aici o să apară o poveste întreagă]

Florin Iaru

Marile etaje

Iubita mea aleargă prin oraşul de muşama

de la cimitirul de fontă la morga de catifea

Ea strânge în braţe buchetele nichelate

ale instrumentelor disecţiei eşuate

În calea ei cad de la marile etaje

ale necomunicării

melancolici albaştri

îmbătrânind de urechi

în aşteptarea asfaltului

Câinelui meu îi putrezesc prin intestine

regrete canine flori de oţel şi suspine

El îşi adulmecă stăpânul absent

cu botul cu sufletul lui de convalescent

În calea lui ies peste o mie

de suflete de hârtie

trase pe asfaltul proaspăt turnat

de câte un mic animal flagelat

Iubita mea câinele meu află încet despre mine

că mă compuneam din atomi ca oricine

că sub schelăria de case

râd încă amănuntele nebuloase

iubita mea câinele meu află încet despre mine

ceea ce se vedea în cordul meu de mohor

care încă din anii cei buni

ajunsese o casă de nebuni

locuită de un măturător.

Aer cu diamante

Ea era atât de frumoasă

încât vechiul pensionar

se porni să roadă tapiţeria

scaunului pe care ea a stat.

În iarna curată, fără zăpadă

maşina uscată încercă s-o ardă.

Dar ea de mult coborâse când s-a auzit

înghiţitura.

Şoferii mestecaţi

au plâns pe volanul păpat

căci ea nu putea fi ajunsă.

În schimb era atât de frumoasă

încât şi câinii haleau

asfaltul de sub tălpile ei.

Atunci portarul îşi înghiţi decoraţiile

când ea intră în casa fără nume

iar mecanicul sparse în dinţi

cheia franceză şi cablul

ascensorului ce-o purtă

la ultimul etaj.

Paraliticul cu bene-merenti

începu să clefăie clanţa inutilă

şi broasca goală

prin care nu putea curge

un cărucior de lux.

Ei cu toţii mâncară

piciorul mansardei

ei cu toţii mâncară ţiglă

când ea urcă fâlfâind pe acoperiş

când ea nu putea fi ajunsă.

Meteorologul de pe muntele Golgota

roase timpul probabil

iar ultimul Om în Cosmos

îşi devoră capsula

când ea depăşi sistemul terestru

— Ce-ai să faci de-acuma in cer? –

au întrebat-o

cu gurile şiroind de regrete.

Dar ea era atât de frumoasă

încât a fost la fel de frumoasă

şi-n continuare.

Iar ei nu găsiră în toată

lumea largă

destule măsele

destule gâtlejuri

în care să spargă

să macine, să îndese

distanţa care creştea mereu

şi restul cuvintelor până la moarte.

 

Batista neagră

Ne-am închis într-o cameră

şi am

                   schimbat capetele între noi

şi ne-am

                   legat la ochi

                   cu o batistă neagră.

         

Hai hai

în vatra de sânge a străzii

în cartierul cu rufe

pe acoperişuri

prin cimitire după flori

în inima doamnei

în gaura cheii

                             în mă-sa de amintire

în spârcul silabelor

în tren

          pe tren

                       sub tren

                       la ora monstruoasă

                       când timpul făcea fum in tigaie

                       când un orb rătăcea sub pământ

când capetele îşi smulg cu dinţii

batista neagră.

— Am visat – spune capul blond – că mă

urcasem în tren şi părăsisem oraşul

N-aveam bilet, n-aveam inimă, nu aveam

haine sau bani

când mă-nşfăcară moartea cu naşul.

PdS 84

Vreau să-i mulţumesc public lui Marius Chivu pentru că a scris şi a publicat cartea asta, pentru că a avut puterea să o facă.  Mi-a fost greu să aleg ceva pentru pds, Vântureasa de plastic fiind un volum unitar, mai bine zis un poem amplu. Acum doi ani, la Bistriţa, a citit câte ceva din volumul ăsta, aflat atunci în lucru. Înregistrarea e aici. N-am verificat dacă a  făcut sau nu modificări. 

Marius Chivu

Vântureasa de plastic

[un fragment de la pagina 14]

aştept 
doar aşteptarea a mai rămas 

încerc să-mi suspend gândurile
din subită laşitate
să rezist orelor de graţie incertă în care
dincolo de uşile batante
un Dumnezeu în halat reface lumea
pentru un singur om

dimineaţa s-a întins ca sârma ghimpată
mă târăsc în mine
sprijinit de targa stingheră aţipesc încontinuu
ca-n grădina fricii şi părăsirii

(somnul nu ştie emoţiile aşteptării)
aceasta e clipa în care
gândurile
toate gândurile se transformă în rugăciuni
ca apa în vin

[un alt fragment de la pagina 51]

numai bărbaţii au rămas întregi
în familia noastră

trei generaţii de bărbaţi stăm acum în jurul mesei
cu capul plecat cu frica în riduri
nebărbieriţi
repetând roluri deja compromise

am rămas singuri în paturi case grădini
învăţând să facem ce n-am făcut niciodată
avem grijă de femeile noastre
uităm de noi de bunăvoie
nu ne mai ascultă nimeni
nu mai avem
de cine asculta

femei străine ne aduc uneori de mâncare
dimineaţa găsim lângă patul de fier
pungi borcane caserole
ofrande ale seducţiei şi milei
femeile străine ne îmbărbătează
din compasiune din admiraţie
din dragoste subită

îngrijim morminte
cu aşternut 

(câtă aşteptare atâta moarte!)

PdS 83

Zilele trecute Ana Puşcaşu şi-a lansat cartea de debut. O să încarc cât de curând unele înregistrări, când voi găsi câteva momente mai liniştite. Se întâmplă multe lucruri în oraş. Azi am fost la acea lectură din parc organizată de Ariergarda, iar seara se va încheia cu un spectacol de teatru, în Piaţa Operei.

Peste o săptămână, două, trei, sper să apară şi noul volum al lui Aleksandar Stoicovici, un alt paveldanist, un poet, dar şi un om special. Trec aici un poem care a apărut prin reviste [cred că în Poesis internaţional] şi sper că va face parte şi din acest nou volum[va fi unul bilingv].

Aleksandar Stoicovici

cântec de leagăn şi de moarte                                           

acolo sus moartea nu înseamnă mai nimic

lama cuţitului se mişcă pe unghie ca pe-o bucată de săpun

şi nicio speranţă nu trece prin zidurile de văiugă

inima se chirceşte. se face măruntă cât o rândunea

căzută în grâul roşu de toamnă

moartea nu înseamnă mai nimic

într-un loc în care câinii îşi îngroapă propiile oase

dacă refuzi să vorbeşti te vei înfrăţi cu şerpii

va trebui să-ţi acoperi ţeasta cu pielea lor rece

pentru a-ţi îmbălsăma singurătatea

dacă refuzi să vorbeşti

te vei înfrăţi cu şerpii

la marginea oraşului cu mii de ferestre suntem doar noi

unul mai tăcut decât celălalt

în podul casei bunicul stă întins pe jos

cu lama cuţitului înfiptă-n spate

inima lui cât un viespar se umple de sângele morţilor

iar sângele morţilor ajunge numai la cei ce dorm

PdS 82

Când e vorba de literatură, nu prea ştiu ce se va întâmpla la StudentFest, dar ştiu sigur că joi, la ora 5 pm,  Ana Puşcaşu îşi va lansa volumul de debut, Te aştept ca pe un glonte, apărut la casa de pariuri literare. Am vrut să aleg un text din ciclul de LM-uri, dar m-am răzgândit. [Aici puteţi asculta/vedea câteva poezii din acel grupaj, citite prin septembrie 2010 la Cărtureşti, într-o ediţie a Institutului Blecher].

Ana Puşcaşu

frica nu trece

mă baţi prieteneşte pe umăr şi
nu am curajul să strig
aşa cum ar trebui frica nu trece
când din stomac îţi ies paie şi
ştii cât de aproape eşti

ai alerga de la un capăt la
altul al acoperişului într-o singură noapte şi acolo
la capăt te-ai opri bărbaţi ar ieşi
în stradă s-ar strânge în
jurul tău şi te-ar privi te-ar
obliga să tragi din ţigările lor să bei
din paharele lor şi apoi
te-ar lovi peste faţă

e ca şi cum până la inima mea s-ar fi trasat
sute de dâre subţiri de benzină şi la capătul
celălalt cineva m-ar privi în ochi

PdS-uri de iarnă

În nr 33, din Tiuk!, PdS-uri de trecut iarna. [Nu ştiam că va fi aşa o iarnă grea atunci când am făcut selecţia.] Deocamdată ninge.

PdS 81

Liliana Armaşu

Bucurii second-hand şi tristeţi de primă clasă

fragment

2.
          Azi, în drumul meu zilnic de la serviciu - acasă şi invers, nu am găsit nici un bănuţ. Şi sînt tare tristă.

          De cînd am pierdut marile mele idealuri: unirea cu Ţara, o dragoste inteligentă şi încă un ideal pe care nu pot să-l declar aici, am coborît ochii, ireversibil, dinspre cer spre pămînt. Şi aşa, cu capul plecat, am mers o zi, două, trei…, pînă am dat de prima monedă de 5. Altă dată am găsit chiar una de 25, iar cînd într-o zi de marţi am ridicat de jos 50 de bani, am zis: ăsta da noroc peste mine! Am înţeles atunci că pierderea neînsemnată a unora e marea mea şansă.

          Mi-am făcut din asta un scop. Nici mai mult, nici mai puţin: un scop esenţial. M-am săturat să aştept evenimente mari: că voi trăi odată în propria mea casă, că voi locui într-un oraş, dacă nu chiar într-o ţară cu mulţi oameni deştepţi, că voi putea privatiza Biblioteca Naţională, că voi putea călători în fiecare an la Paris,  şi cîte şi mai cîte…

          Mi-am dat seama într-un tîrziu că e un lux să vrei chiar atîtea, darmite să le mai ai. Şi atunci mi-am zis: trebuie să te bucuri de ceea ce ţi se permite să te bucuri.

          În unele zile se întîmplă să găsesc şi alte lucruri, de exemplu, un capac de la cel mai simplu pix inventat de om. Şi dacă a doua zi mi se întîmplă să găsesc chiar pixul acelui capac, pe o durată bună de timp parcă mi-am asigurat liniştea. Fiindcă imediat mă străbate gîndul să scriu cu pixul norocos un poem genial,  pe care să-l pot scoate apoi de vînzare. Iar de pe banii cîştigaţi să-mi procur o casă, o bibliotecă naţională, un oraş inteligent, un bilet de călătorie non-stop la Paris şi alte nimicuri.

          Ei bine, sincer să vă spun, pînă acum n-am scris nici un vers din acel poem genial şi nu pot să ştiu dacă se va întâmpla vreodată.

PdS în avans. 80

Mai ales azi se potriveşte poezia asta. Face parte dintr-o carte care, pentru mine, e cea mai importantă carte de poezie apărută în 2011: Omul, pomul şi fântâna. O tragedie românească, editura Limes.  Ştiu că Ion Zubaşcu a mai apucat doar să răsfoiască volumul ăsta, ultimul pe care a mai avut timp să-l scrie. A fost şi invitatul unei ediţii a Institutului Blecher [alte texte, dar şi o cronică şi fotografii aici]. 

Ion Zubaşcu

Corul martirilor fără morminte

după ticăloşii lor au venit ticăloşii noştri

mai înfometaţi mai împiedicaţi mai neîndemânatici

am sperat o jumătate bună de viaţă

cu propria şi singura mea viaţă

că după gorilele lor vor veni în sfârşit

sfinţii şi îngerii noştri

amarnic m-am putut înşela

ticăloşii noştri au compromis tot ce se mai putea compromite

pentru cealaltă jumătate de viaţă

în numele celor mai sfinte principii

înlocuind strălucitoarea înfricoşătoarea autentica ticăloşie

cu o ticăloşie şi mai gravă

în pura ei inconştienţă şi lustrul crasei mediocrităţi

ai lor au falsificat adevărul substituibdu-l la vedere cu minciuna

ai noştri au mistificat viitorul pentru lung timp de acum înainte

prin abundenţa sufocantă de inadecvări amânări omisiuni

ştiind bine că nu mai avem nici o alternativă

decât nemăsurata mediocra lor ticăloşie

ticăloşii noştri, da, ticăloşii noştri

nicidecum ticăloşii lor

ai noştri ca brazii, mai înalţi, mai sofisticaţi

decât barbarii, aproape suportabilii lor ticăloşi

Nici nu mă mir că volumul ăsta  a trecut până acum aproape neobservat. Cum ar spune Călin Nemeş: Circulaţi, cetăţeni ai României, circulaţi!

Colecţia de vară

Până descarc şi încarc eu tot ce am fotografiat şi filmat la Bistriţa, citiţi Tiuk! noul număr, adică 31. Undeva pe acolo, la Poveştiuci pe bune veţi găsi şi noua colecţie de pds-uri.

PdS întârziat/79

Mai mult de o zi, două  a întârziat pds-ul ăsta. Şi poate ar mai fi întârziat dacă n-aş fi dat întâmplător peste poezia asta şi mi-am amintit discuţiile despre legăturile dintre poezie/ social/politic. Înainte de ora H, când socialul şi politicul erau amestecate în poezie rezultatul era trist, poeziile acelea erau mai mult propagandă. Dar şi la modul subversiv se mai amestecau socialul şi politicul prin literatură, dovadă fiind şi poezia asta. Nu am nicio antologie completă Petre Stoica, aşa că nu ştiu dacă poezia a apărut şi în volum. După ora H, Petre Stoica a publicat  Piaţa Tien An Men II, în care dimensiunea politică e evidentă. Aşa că lucrurile sunt mult mai complicate decât par la prima vedere.

Petre Stoica

Noaptea şi dimineaţa*

Noaptea măturătorii

adună hârtii cu ode închinate

dezarmării, progresului şi fericirii universale

dimineaţa la focul hârtiilor

măturătorii îşi încălzesc mâinile îngheţate.

*poezie publicată în Steaua, nr 12/1980

PdS 78

Am descoperit întâmplător cartea asta într-o librărie, ascunsă pe un raft. Norocul meu că-mi place să cotrobăi, altfel n-aş fi găsit-o. M-a lovit în plin încă de la început. M-am întrebat: dar noi de ce n-avem poezie ca asta? După care mi-am dat seama că-s nedreaptă, am avut şi noi poezie din asta. Deşi cred că ar trebui să spun avem, deşi poetele la care mă gândesc eu nu mai scriu, din diverse motive. Cred că Ewa Lipska e unul dintre cei mai buni poeţi* pe care i-am descoperit în ultimii ani. Iar volumul se numeşte Poet?Criminal?Madman? Ştiu că iniţial  am spus că pentru pds voi selecta doar poeţi români, dar de data asta am de gând să-mi încalc promisiunea.

Ewa Lipska

Grudgingly

And if I really died - nothing would happen

The family would cluster with black banners.
They might even manage to cry for a moment.
The sun would move as usual. And waggling their legs children
would sit high up on the clouds.
No-one would stop     the doorbells     the visits     the telephones
elections of a new Napoleon     a new Chagall
Bible would still be old.

You might sit down for a moment
open your hands wide
and stare     stare     stare
Only for a moment. No more.

Therefore
I die grudgingly.

------

să ştiţi că nu întâmplător am zis poet, ba dimpotrivă, e foarte bine motivată alegerea acestui cuvânt

PdS 77

Prin februarie pregătisem pds-ul ăsta, una dintre poeziile* apărute în Amfiteatru, într-un decembrie îngrozitor, prin 80 şi ceva.

Ana Blandiana

Totul

Frunze, cuvinte, lacrimi,
cutii de chibrituri, pisici,
tramvaie câteodată, cozi la făină,
gărgăriţe, sticle goale, discursuri,
imagini lungite de televizor,
gândaci de Colorado, benzină,
steguleţe, portrete cunoscute,
Cupa Campionilor Europeni,
maşini cu butelii, mere refuzate la export,
ziare, franzele, ulei în amestec, garoafe,
întâmpinări la aeroport, cico, batoane,
Salam Bucureşti, iaurt dietetic,
ţigănci cu kenturi, ouă de Crevedia,
zvonuri, serialul de sâmbătă seara,
cafea cu înlocuitori,
lupta popoarelor pentru pace, coruri,
producţia la hectar, Gerovital, aniversări,
compot bulgăresc, adunarea oamenilor muncii,
vin de regiune superior, adidaşi,
bancuri, băieţii de pe Calea Victoriei,
peşte oceanic, Cântarea României,
totul 

---------
Şi un text al lui Caragiale, din vremuri de criză

I.L.Caragiale

Moşii(Tablă de materii)

Turtă dulce - panorame - tricoloruri - bragă - baloane - soldaţi - mahalagioaice - lampioane - limonadă - fracuri - decoraţiuni - decoraţi - doniţe - menajerii - provinciali - fluiere - cerşetori - ciubere - cimpoaie - copii - miniştri - pungaşi de buzunare - hărdaie - bone - doici - trăsuri -muzici - artifiţii - fotografii la minut - comédii - tombole - Moftul român nr. 8 - oale - steaguri - flaşnete - îngheţată de vanilie - fleici - stambă - căni - pelin - căluşei - scrânciob: cele din urmă invenţie care era şi la expoziţia americană - pinteni - biciclete - cai - vite - jandarmi - basmale - telegrafişti - nepoate - mătuşi - ţaţe - neni - unchi - veri - văduve - orfani - portretul ţarului - "Moartea vânătorului" - icoane - bricege - săpun - lumânări - panglici - prescuri - măcelari - grâu - cofeturi pentru colivă - beţivi - căciuli - cojoace - căpestre - boi - hârâitori - Prima societate de bazalt şi teracotă - Stella - sticle - fân - cercuri - doage - buţi - plăpumi - saltele - perne - flori - scaune - paturi - mese - beteală - oglinzi - cercei - inele - ibrice - turci - lighene - doftorii de bătături - săpun de pete - madipolon - ace englezeşti -mere - portocale - năut - floricele - şerbet - răcoreală - Marsilieza - lulele - luleaua neamţului - Deşteaptă-te, române! - sacâz - sifoane - ciucalată - acadele - plesnitori - tunuri - căluşari - smochine - păpuşi - poame - capul vorbitor - Leul de mare - "Vasilache" - copilul cu trei picioare - încercarea puterii - distracţia americană - belciuge - fonografe - războiul român pentru ţesut - mingi - urcioare - bere - cruci - Dumnezei - fluiere - alune prăjite - Bragadir - fisticuri - Luther - beigălă - Opler - călăreţi - orbeţi - birji - schilozi - automobile - zamparagii - guvernamentali - opozanţi - Visul Maichii Precistii - Minunile lui sf. Sisoe - Alexe, omul lui Dumnezeu - borangic - ţâri - sardele - lămâi - brânză - urdă - caşcaval - slănină - roabe - velinţe - altiţe - bibiluri - fote - perdele - ştergare - marame - furci - căldări - pirostrii - lopeţi - ălbii - copăi -fedeleşuri - porci - mătănii - paiaţe - rogojini - parfumuri - ciorapi - iminei - ghete - cizme - papuci - mătăsării - piepteni - drâmburi - darace - cobze - pomadă - clarinete - maimuţe - orice obiect 30 de bani - certuri - chefuri - aldămaşuri - tămbălăuri - "Numai 40 de bani ocaua de Drăgăşani, vechi veritabil!" - "5 bani cafea gingirlie!" - nuci - sare -salam de Sibiu - "Hop şi eu cu Ţaţa Lina! adevărata plăcintă română şi cozonaci moldovineşti!" - prafuri de pureci - covrigi - roşcove - frânghii - stafide - curele - şei - hamuri - clopote - căruţe - coşuri - bomboane - rahat - muzici -gogoşi - pălării - testemele - muşte - popi - cocoane - mateloţi - impiegaţi - pensionari - suprimaţi - popor - seniori - dame - MM. LL. - A.A. L.L. - târgoveţi - târgoveţe - ţărani - ţărance - intelectuali - artişti - poeţi - prozatori - critici - burgheji - tramcare - tramvaiuri - capele pârlite - jupe călcate -bătături strivite - copii pierduţi - părinţi beţi - mame prăpădite - guri căscate - praf - noroi - murdărie - infecţie - lume, lume, lume - vreme frumoasă - dever slab... - Criză teribilă, monşer!

---------

*poeziile astea au circulat în clandestinitate, toată lumea le copia, transcria şi le împărţea apoi prietenilor, vecinilor, colegilor de serviciu

PdS 76

În fiecare zi îmi propun să scriu ceva pe blog. De obicei renunţ cu mult înainte de  a începe, dar tot am vreo câteva ciorne ascunse pe aici. Azi o să apară la timp pds-ul. L-am trecut la locul lui şi pe cel de săptămâna trecută, am transcris de atunci poezia, doar introducerea am scris-o acum. Pentru sâmbăta asta am ales două poezii, am senzaţia că au ceva să-şi spună una alteia. 

Petru M. Haş
lectura de apoi

răsfoieşte-mă
Doamne
şi pune-mă
cu grijă la loc
dar mai înainte de toate
dă praful de pe mine
cu palma ta divină
sau dacă-ţi stă
la îndemână
cu o cârpă
sau cu ce poţi

Ionel Ciupureanu
Vreau să-ţi spun

Dar cuvintele se scutură şi mor
şi să le tot ştergi
este oribil

aşa făceam eu
şi eram conştientă
şi bărbatu-meu a venit pe la cinci.

PdS75

De câteva zile tot recitesc poeziile Magdei Isanos. Am aruncat un ochi şi peste prefaţă, am citit câte ceva şi despre ea. Nu ştiu foarte multe detalii despre viaţa ei, ştiam desigur că a murit foarte tânără. De obicei nu prea caut detalii despre vieţile scriitorilor. Nu ştiu dacă au vreo importanţă. În fine, asta-i poezia pentru azi:

Magda Isanos

Dimineaţa

Vreau să descopăr lumea, niciodată
n-am crezut, cum spun poeţii, că-i frumoasă.
însă astăzi, cu lumină pieptănată,
dimineaţa mi-a intrat în casă.

Fumegam de somn, când am simţit
paşii cuiva lângă perete -
ea dansa cu trupul arcuit
sub priviri mirate de portrete.

Cu picioarele goale ea păşea,
în oglindă răsuna cristalul,
dimineaţa strămutase balul
fetelor-lumini în casa mea.

Şi privind, eu mă gândeam: e bine
să fii tânăr când afară-i soare.
Zi frumoasă, îţi voi pune legătoare
după gât şi-o să te iau cu mine.

PdS întârziat, dar 74

Ieri am tot învârtit nişte cărţi de poezie căutând un pds, am tot încercat să aleg unul,  dar n-am reuşit. Dar azi m-am hotărât, am ales două texte, din Şcoala specială:

Viviana Muşa

 8 martie 

e ziua când vin inspectoarele şi cântăm
de ziua ta mămică şi primim ajutoare
facem colaje cu doamna Jeni care-i merg mâinile brici -
şi ştie să facă tot felul de crenguţe înflorite
din toate pungile şi gunoaiele.
Când vine vorba de familie te cam bufneşte râsu
şi se face pielea de găină.
Familia este o planşă urâtă şi plină de praf
care stă în magazie
pe care scrie romdidactica.
Are şi bunici. 

pe vocea ei

Aş vrea să vă întreb ceva în secret.
La copii şi la mamele lor vocile sunt la fel
de la natură sau că se obişnuiesc unii cu alţii?
E important, adică dacă vorbesc eu cu mine
aşa cum ar vorbi mama mea
să mă încred că vorbesc pe vocea ei sau nu?

Citiţi şi o cronică semnată de Simona Sora. [Nici eu nu ştiu exact câtă poezie e în cartea asta, care încearcă mai ales să refacă o lume, un anumit mod de a o vedea/înţelege. Şi eu am stat o vreme printre nişte copii cu nevoi speciale, de aceea cartea asta mă bântuie uneori. ]

PdS 73

Pe la sfârşitul secolului XX, cei de la Univers au dat startul unui concurs de manuscrise; şi uite aşa prin 1999 au apărut câteva cărţi în colecţia Prima Verba. Printre ele Bucla lui T.O.Bobe. [Cei care au pierdut ediţia asta,  au dat de Nea Gică  în Centrifuga.]

T.O.Bobe

Relatare despre productivitatea muncii

Nea Gică are şase oglinzi de perete, şase chiuvete, şase scaune de frizer şi nici un angajat. Salonul lui e mereu plin şi scaunele sînt ocupate. Nea Gică trece pe la fiecare şi face, contra cronometru, cîte-o mutare. Aşa tunde şi bărbiereşte: de dimineaţa pînă seara dă simultane şi cîştigă fiecare partidă. A studiat toate deschiderile posibile de foarfecă, a învăţat să controleze creştetul, locul cel mai expus la vîrteje, iar la final, cînd tabla rămîne aproape goală, reuşeşte să aranjeze piesele astfel încît orice client să plece mulţumit, învins, dar cu fruntea sus.

PdS 72

De câteva ori am tot schimbat autorul, mai întâi am zis că e 15 ianuarie, ar trebui să fie Mişu. Iată-l:

Mihai Eminescu 

În zadar în colbul şcolii...

În zadar în colbul şcolii, 
Prin autori mâncaţi de molii, 
Cauţi urma frumuseţii
Şi îndemnurile vieţii,
Şi pe foile lor unse 
Cauţi taine nepătrunse 
Şi cu slovele lor strâmbe 
Ai vrea lumea să se schimbe.
Nu e carte să înveţi
Ca viaţa s-aibă preţ — 
Ci trăieşte, chinuieşte 
Şi de toate pătimeşte
Ş-ai s-auzi cum iarba creşte.

Pe urmă am zis: nu, ar trebui să fie Nora Iuga, pentru că de curând a fost ziua ei. Am ales poeziile cu care a stârnit ropote de aplauze la lectura de la penitenciarul bistriţean.

Nora Iuga

inimă albastră

vai, cu ce bărbat urât
am dansat aseară boleroul
toată noaptea l-am privit şi am tăcut
şi în zori am incendiat metroul,

ce bărbat urât oh, ce bărbat
am legat aseară-ntr-o batistă
şi pe apa morţilor l-am dat
eu dintre frivole cea mai tristă

şi acum vă zic cu jurământ
că nu am regrete nici ruşine
dar îmi pare rău că în mormânt
n-o să se mai culce el cu mine

mondo cane 

am pierdut un câine roşu
concurent la maraton
niciun câine nu e roşu
dacă n-are şi melon
poate-a fost un câine verde
cu stăpânul anonim
ce să facă-un câine verde
dacă nu-l chema selim
dar era un câine-albastru
aranjat într-un bordel
lasă câinele albastru 
c-a fugit cu charles martel
nu e niciun câine ocru
niciun câine violet
niciun câine mare socru
niciun câine capulet
numai câinele cel negru
îmbrăcat într-o livrea
stă şi-mi face semn cu ochiul
dintr-o ceaşcă de cafea.

Iar spre seară am schimbat iar, pentru că Dinu Flămând a luat Premiul Mihai Eminescu. Opera Omnia. Eu una l-aş fi preferat pe Vasile Vlad, de fapt cred că Vasile Vlad era singurul dintre cei cinci nominalizaţă care are ce căuta pe acelaşi raft cu M. Ivănescu, Gellu Naum & co. Ascultându-l însă pe Mircea Martin, m-am îmblânzit şi mi-am dat seamă că e loc sub soare pentru toată lumea. Şi vorba lui Nichita: fiecare poet ar trebui să primească măcar un premiu pentru a vedea că asta nu-l face nici mai bun, nici mai rău decât e (citatul e din memorie, sper că nu l-am schimbat prea mult).


Dinu Flămând

***

tu erai logodnica atelierelor îţi citeam
sonetele Gabrielei Mistral ne citeam
spaima pe feţe şi era o eczemă de resemnare
în inserare îmi citeai compoziţiile elevilor tăi
despre iarna în Bărăgan
ne citeam unii pe alţii şi ne iubeam
ne citeau unii alţii şi ne urau
nu înţelegeau cum eram
cum erau
eram eras erat
eternitate
a frigului ghemuit în gurile noastre

veneau zăpezile cu o lumină zgârcită
şi acopereau urâţenia lumii
iar noi aşteptam

PdS 71

La sfârşitul anului trecut, în ultimul Orizont a apărut un anunţ care spunea că începând din acest an se va acorda un premiu pentru  performanţă culturală, Premiul Petre Stoica [ar fi împlinit 80 de ani anul acesta]. Primul laureat este Şerban Foarţă, aşa că primul pds din 2011 îi este dedicat. Am ales poezia asta pentru că e acolo un vers la care eu ţin mult de tot. 

Şerban Foarţă

Pomieră

Pomii, ieri golaşi, azi umplu-mi pomiere cu larg bor:
iată merii, iată merii, iată meritele lor.

Fie ziua cât de mornă, într-un an mai mult moroz,
ei ne leagă, ei ne leagă, ei ne leagănă-n crengi roz.

Murmură mai galeş merii, pe când fum mai vezi pe horn,
decât dulcii, decât dulcii, decât dulcimer şi corn.

*

Iarna,-ntre chiseluri, lumea o scrutăm unicolor 
doar prin ambra, doar prin ambra, doar prin ambrazura lor. 

Leacuri mai de preţ nici însuşi vrăjitorul cel din Oz 
nu ne vinde, nu ne vinde, nu ne vindecă,-n Ventôse. 

Cere-mi-o şi, cu plăcere, înainte să adorm, 
eu, cu lâna-n floare-a merii/merinoşilor, te-adorn. 

* 

Prompt, această pomieră, pe când ceru-i tern ca tuciu', 
lor închin-o, lor închin-o, lor, - în chinovar străluciu!

PdS (m) 70

O. Nimigean
Dragă Sfinxule

PdS 69

Despre Eugen Cioclea am auzit nenumărate poveşti, dar la cărţile lui încă nu am ajuns. Am citit doar grupajul din Poesis Internaţional, numărul 2,  de unde am ales şi pds-ul ăsta.

Eugen Cioclea

Love story

În clasa a noua îi scriam bileţele.
Cred că i-am copiat numele de vreo 3000 de ori.
Îi dădeam întâlnire
în spatele unei ferme de lapte,
unde umblam la practică de mulgători…
Prima dată ne-am sărutat lângă o grămadă de siloz,
din fugă şi fără de nici un efect.
A doua oară, pe o basculă,
ce nici măcar nu ne arăta greutatea corect.
Cineva ne-a văzut şi ne-a scos o mulţime de vorbe.
Învăţătorii ne invitau în fiecare zi la răspuns.
Poate de aceea am şi absolvit „cu medalie”
şi am trecut peste rând în armată la tuns.
În clasa a zecea o aşteptam în livadă.
Venea cu picioarele goale,
să nu-şi trezească părinţii din somn.
Bănuind că va fi studentă la medicină,
se iniţia în anatomie
pe trupul meu străveziu şi diform.
Cu toate acestea a reuşit să rămână fecioară,
deşi mă iubea, mă iubea foarte mult
şi accepta să dormim într-un pat
dar cu condiţia să nu o insult.
N-am insultat-o,
însă degrabă m-a plictisit porcăria
şi m-am cerut în armată,
într-o unitate de artilerie
unde am şi scris această incredibilă poveste
de dragoste rece ca o
Siberie.

Aceeaşi poezie citită la Sibiu de Claudiu Komartin [cel care intervine de vreo două ori e Emilian Galaicu Păun]: