PdS 37

Am hotărât că săptămâna asta sâmbăta să fie într-o duminică. În primul rând pentru că nimic nu e ce pare a fi. Apoi pentru că vremurile sunt atât de încâlcite încât mi se pare normal ca şi zilele să o ia razna. Dar mai ales pentru că ieri eram pe tren, şi nu i-am lăsat blogului nimic de făcut în lipsa mea.

Teodor Dună
ziua tuturor zilelor

zilele negre ale morţii au trecut
a fost ce-i drept un an crucial
mi-am făcut dintr-o bucată de tablă ruginită un soare imens
pe care-l ţin ascuns sub podele
n-a strălucit niciodată
a fost bine am stat în casă mi-am umplut uşa cu mortar
împiedicând orice ieşire
gura mi s-a încleştat pregătindu-se pentru un ţipăt care ar fi sfărâmat-o
a fost bine a fost un an crucial ca toţi ceilalţi ani
ai morţii

în afară de acest soare întunecat nu am nimic
oasele mi-au acoperit încetul cu încetul pielea s-au făcut stăpâne
trupul s-a micşorat până nu a mai avut unde
sunt foarte liniştit
foarte liniştit desenez pe soarele meu întunecat o dată pe an
câte-o literă în formă de cruce
poate de aceea toţi anii sunt cruciali
acum dorm sub oasele mele şi din cauza pânzei care-mi acoperă faţa
am ajuns să mă respir pe dinăuntru
e bine
acum e mai linişte ca oricând
am aşezat din nou soarele sub podele
şi zilele negre ale morţii abia au trecut

Am ales poezia asta din mai multe motive [parcă aş scrie un proces verbal, dar sper să-mi treacă]:
a. azi nu e doar Valentine's ci şi prima zi din Anul Tigrului, un an crucial pentru unii
b. am găsit-o într-o antologie care demonstrează până la urmă valoarea unui premiu: "Poeţi laureaţi ai Premiului Naţional de Poezie Mihai Eminescu. Opera Prima (1998-2008)", Axa, 2010.

c. Teodor Dună va citi miercuri, 17 februarie, la Institutul Blecherafiş: Ana Toma

d. aproape i-a apărut o carte nouă, De-a viul