***

Blogspotu' a avut tot felul de probleme azi, vreme îndelungată n-a fost în stare să reţină comentariile. Acum şi-a revenit. S-a comportat de parcă ar fi trecut prin zonele alea cu piatră cubică din Turul Franţei. Grea etapă. Şi eu am alte probleme, am zugravi pe cap şi nu ştiu unde să adăpostesc toate cărţile. Şi, de parcă n-aş fi avut destule, am mai luat câteva în ultimele săptămâni:

Ioana Bradea, Scotch, Polirom
Kurt Vonnegut, Zâmbiţi, vă rog!, Univers
Donald Morrison, Ce mai rămâne din cultura franceză/Antoine Compagnon, Preocuparea pentru grandoare, Art
Ion Pop, Litere şi albine, Limes
Darie Magheru, Cărămida cu mâner, Arania

Poetici parţiale

Aşa repede trece timpul, nu pot ţine pasul cu el. Eu încă mai am poveşti de spus. N-am apucat să spun nimic despre Poeticile cotidianului, am ajuns şi eu - în sfârşit- la o ediţie. Dar măcelul promis n-a mai avut loc. M-am dus la ediţia în care s-a lansat antologia lui Daniel D. Marin, cea cu poezia antiutopică. Dar el n-a mai ajuns, n-au venit nici alţii. Au fost prezenţi doar Alexandru Matei [în mare viteză, că începea nu ştiu ce meci, a şi plecat înainte de a ajunge eu, asta înseamnă că n-a stat decât vreun sfert de oră], Cosmin Perţa şi Gabi Eftimie. Ei au povestit câte ceva despre cum au fost selectate poeziile pentru antologie şi au şi citit câteva [nu doar din cele scrise de ei] Şi SGB a citit câteva poezii scrise de Doina Ioanid [sau doar una, nu mai ştiu].

A povestit Răzvan Ţupa mai multe [şi] despre ediţia asta. Citiţi şi ce a[r fi] avut de zis Daniel D. Marin [şi un interviu cu el].

Cam atât. Da, ştiu nu e o poveste, e un fel de schiţă. Dar măcar am reuşit să spun câteva vorbe. Despre Turul Franţei nu am reuşit şi am fost uşor dojenită. Aşa că spun doar: Rafa, iartă-mă, promit că data viitoare mă uit la finală. Dar n-am ce face, Turul Franţei bate orice concurenţă.

Dacă nu ştiţi de ce, priviţi acest video cu cele mai bune momente din 2009. Sigur o să mă înţelegeţi.

Cântând în iarnă

... un fel de-a spune. Îmi vine să şoptesc încet de tot cri, cri , cri, toamnă gri, nu credeam că vine iarna. De fapt, n-aş zice nimic, aş sta aşa lângă caloriferul ăsta până o trece, că trece întotdeauna. Aş putea să ascult în linişte emisiunea Elenei Vlădăreanu, Focus: Bulgaria. Sper să am condiţiile tehnice necesare. Am înţeles că duminică, 18 octombrie, de la 11 am [poate fi ascultat on line aici]o să fie partea cea mai interesantă.

Dar şi motive de ieşit din casă ar mai fi. Vineri, Bianca şi Paul Cernat vor fi în Timişoara, dar dialogul cu ei are loc cumva în circuit închis, adică la ora 12 la Orizont , şi la U, după-amiaza. Sâmbătă e o lansare de carte, la ora 11. Toate detaliile sunt pe afiş.

Şi vineri, de la 10, e o întâlnire cu Octavian Soviany, la BCUT.

De la Cititor SF şi Adinab am aflat că în 16 şi 17 octombrie are loc o nouă sesiune Helion.



Şi trebuie să recunosc cu mâna pe inima că tare mult mi-aş dori să fiu mâine la Cluj, unde încep întâlnirile din Insomnia. Ştirea am aflat-o de la Dohocampus. Am furat şi afişul, că prea-mi place:

Partea bună e că după frig şi ceaţă, o să vină şi zile mai bune. Dovada? S-a anunţat traseul Turului Franţei 2010. Au apărut şi primele comentarii. Dar până atunci mai e.

Saint-Malo, Hector Malot

Etapa de azi a Turului Franţei, a treia: Saint Malo-Nantes. De câte ori aud numele ăsta, Saint-Malo, mă gândesc la Singur pe lume şi la autorul său. Asta a fost cartea copilăriei mele; prima dată am citit-o când aveam vreo 10 ani şi am tot recitit-o până când am simţit că am crescut. Adică la un moment dat a încetat să mă mai impresioneze, mi s-a părut că e o carte jalnică şi patetică şi am abandonat-o. Dar tot timpul i-am bătut la cap pe cei mai mici ca mine să o citească. Există o vârstă pentru care Singur pe lume e cartea ideală.

Până una alta, vizitaţi Saint-Malo. Acolo m-am străduit eu să caut urmele paşilor băieţelului sans famille.

Din câte ştiu, în ceea ce pare a fi un fel de cetate înconjurată de ape [dar unde se poate ajunge la reflux, păşind cu grijă pe stânci], se află mormântul lui Chateaubriand.

Vive le Tour!

Am mai zis asta şi anul trecut! Unele lucruri se repetă, din fericire şi lucrurile bune se repetă uneori. Azi începe Turul Franţei 2008! Mai sunt câteva ore!

Am luat harta de pe site-ul oficial.
Etapa 1: Brest - Plumelec.

Pentru cei care n-au fost la Brest [adică pentru cei ca mine], iată o prezentare a oraşului [nu ştiu cum au făcut, dar au filmat şi-un fnac].

Young Again

Avertisment: ce urmează nu are legătură cu literatura; dar parcă mi-a sunat a reproş comentariul lui Vic, adică eu m-am întors la literatură tocmai acum, când e scandalul mai mare în Turul Franţei. Ieri am scris toate astea şi m-am tot gândit dacă interesează pe cineva sau nu; cred că nu, dar iată, totuşi, ce am de zis:

Titlul e absolut ironic. Dar, pentru că etapa de azi a pornit din Cahors, orăşel în care am fost şi eu cândva, m-am gândit să zic vreo două cuvinte despre acest Tur al Franţei, care mi-a adus aminte de tinereţe. Aş fi preferat să nu! Am revăzut povestea Festina, cea din 1998, reluată acum cu Astana, urmată apoi de Moreni&Cofidis şi Rasmussen. Mai urmează o dezvăluire, o să aflăm azi sau mâine, poate înainte de contratimp. Eu aş vrea să ştiu înainte de contratimp.

Când a început scandalul Festina, am fost şocată să văd arestate echipe întregi, poliţiştii trezindu-i pe toţi [ciclişti, antrenori] la ore matinale şi luând ca suvenir pungile de gunoi şi tot ce-au găsit prin camerele lor de hotel. Şi anul acesta a fost la fel, am aflat că pe Moreni l-au ţinut şi într-un fel de arest. Se mai întâmplă toate astea în alt sport? Nu prea cred. Diverse sporturi se-nţeleg foarte bine cu dopaţii lor.

Revenind la ciclism, o să spun, pentru cei care întâmplător n-au aflat, că anul acesta Turul a pornit de la Londra, pentru că Marea Buclă e mai mult decât o competiţie. Ce-ar fi Turul fără Didi, fără bucuria celor de pe marginea şoselelor? Pe lângă sportivi, mai sunt şi spectatorii. Şi ei, spectatorii, vor un sport curat, nu unul pus la cale pe căi oculte. Pentru ei, drogul suprem e ciclismul şi alt drog e considerat inutil. Sigur, se bucură să vadă caravana publicitară, care e un carnaval pe roţi. Turul Franţei e un spectacol întreg, garnisit cu peisaje, castele, plus minunatele câmpuri pline de floarea soarelui.

În 1996, adevăratul câştigător a terminat pe locul cinci. Pentru cei care cred că doar ciclismul are o problemă, am o întrebare: s-a aflat cine a câştigat suta de metri la Olimpiada de la Seul?

Şi încă ceva: acum vreo 2-3 ani, un tânăr de 16-17 ani, un culturist din Târgu Mureş a murit în urma unei supradoze cu steroizi. Cred că doar cei care urmăreau atunci Turul Franţei au aflat. Ceilalţi încă mai cred în sporturi imaculate.

Vive le Tour!

You Should Be a Film Writer

You don't just create compelling stories, you see them as clearly as a movie in your mind. You have a knack for details and dialogue. You can really make a character come to life. Chances are, you enjoy creating all types of stories. The joy is in the storytelling. And nothing would please you more than millions of people seeing your story on the big screen!

What Type of Writer Should You Be?

Ei, şi-acum, dacă tot mi-am descoperit vocaţia, mă duc frumos să-mi beau cafeluţa.
Şi vă anunţ că, începând de azi, viaţa mea se va schimba în mod radical. Azi începe Turul Franţei!