Q&A de spart capul

Adică, după ce spune: Doamne, ce leapşă grea am putut primi [...] , e ca un pumn care trebuie să te trezească şi atunci când nu eşti beat, Teodora Coman mi-a dat şi mie leapşa asta, să-mi sparg capul cu ea, nu alta. Răspund, ce să fac.

1. Ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai?
mi-aş da eu, dar cine mă lasă?

2. Ce e mai rău: să eşuezi sau să nu încerci?
să eşuezi [să nu încerci înseamnă să eşuezi din start]

3. Dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem multe lucruri care nu ne plac?
păi nu ştim că-i scurtă, ni se pare că avem tot timpul din lume

4. Când ţi se pare că s-a vorbit şi s-a făcut totul, ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai făcut?
eu nu prea vorbesc, şi dacă ce fac nu-i de ajuns, vorbele nu ajută la nimic

5. Dacă moneda naţională ar fi fericirea, cât de bogat ai fi?
între homeless şi the Queen of Sheba [presupun că era bogată, habar n-am]

6. Care este lucrul pe care ai vrea să îl vezi cel mai mult schimbat la oameni?
televizoarele [să nu aibă sonor când dorm eu]

7. Faci ceea ce ai visat că faci, sau faci ceea ce faci pentru că împrejurările te-au adus aici?
ce fac eu cam seamănă cu ce mi-am dorit; dar nu mă refer la leapşa asta, aici împrejurările m-au adus

8. Dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?
nimeni nu ştie care-i media lui/ei

9. Eşti mai preocupat să faci lucrurile cum trebuie sau lucrurile care trebuie?
în general sunt preocupată, dar nu ştiu de ce

10. Dacă ar fi să oferi un singur sfat unui copil despre viaţă, care ar fi acela?
să nu crezi ce-ţi spun acum....

11. Ce ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?
fericit[ă] în orice combinaţie

12. Ce-ai alege între amintirile pe care le ai până acum sau a fi incapabil să mai ai amintiri de acum înainte?

cred că toţi ajungem în punctul în care ambele variante se îmbină atât de frumos, de ce să mă gândesc de-acum la el?

13. Îţi mai aduci aminte de momentul acela de acum 5 ani când erai extrem de nervos şi nefericit? Mai are vreo importanţă acum?
da, îmi aduc aminte, contează, cum să nu

14. Care este cea mai frumoasă amintire de-a ta din copilărie? Ce o face atât de specială?
am multe amintiri, cred că aş alege-o pe prima. specială că-i cu bunici.

15. Dacă ai câştiga un milion de dolari, ai renunţa la ceea ce faci acum?
nu

16. Când a fost ultima oară când te-ai aruncat cu capul înainte în ceva în care credeai din tot sufletul, deşi toţi te sfătuiau să nu încerci?
de obicei m-arunc cu capul înainte, aş putea să trec aruncatul ăsta la semne particulare

17. Când a fost ultima oară când ţi-ai auzit sunetul propriei respiraţii?
din fericire încă îl  mai aud

18. Care e lucrul pe care ţi l-ai dorit întotdeauna să îl faci şi încă nu l-ai făcut? Ce te opreşte? 
n-am plecat definitiv de aici. ce mă opreşte? prostia din capul meu 

19. Care e lucrul pe care îl faci mai bine decât toţi ceilalţi pe care îi cunoşti? 
dau în gropi ca nimeni altul/alta

Dileme, răspunsuri, ştiri

Am mai multe de zis, nu ştiu cu ce să încep. Cu începutul, evident, dar care dintre ele? Să zic aşa:

1. Lecturi
Sunt două, ambele în Bucureşti. [Îmi explică şi mie cineva de ce nu s-a inventat teleportarea? oamenii de ştiinţă cu ce se ocupă? ce poate fi mai important decât asta?].

una poetică
Prima întîlnire din sezonul 2009 al Serilor de literatură şi muzică va avea loc vineri, 18 septembrie, ora 18.00, în cafeneaua de la Muzeul Literaturii, Bdul Dacia nr. 12, şi va cuprinde recitaluri de poezie ale unor tineri poeţi din Bistriţa: Ana DRAGU, Dan COMAN, Marin MĂLAICU HONDRARI, Florin PARTENE
Muzica: Mircea TIBERIAN
Amfitrioni: Traian T. COŞOVEI Ioan GROŞAN

şi una de proză
Joi, 17 septembrie, ora 19.00, la Povestitorii de la Şosea sunt invitaţi scriitorii Răzvan Petrescu şi T.O. Bobe. Moderator va fi Marius Chivu. [detalii aici.]

2. Leapşa de la Adinab
Ar trebui să aleg: …dacă ai avea de ales, să mori sau să-ţi cobori cuvintele în pământ, în locul tău, să fie mâncate de viermi, şterse, uitate, iar tu să rămâi deasupra trăind veşnic, ce-ai face?(citatul este din Cristian Tudor Popescu, Libertatea urii, Polirom, 2004, p. 6).

Nu prea înţeleg eu exact dilema asta a ctp-ului. Cum adică să rămâi fără cuvinte? Dar nu fără ele e cel mai greu, ci fără prieteni. Aşa că nu vreau fără ei niciunde. Ce li se întâmplă lor vreau să mi se întâmple şi mie.

3. Leapşa de la bughi mambo rag
Complicat de răspuns, pentru că eu, în general, cam ştiu exact ce o să citesc, am câteva obsesii şi mi le cultiv cu pasiune. Dar dacă mă gândesc bine, de pe bloguri am aflat că a apărut la Vinea, cartea lui Marin Mălaicu Hondrari, Cartea tuturor intenţiilor. A scris despre ea Mihaela Ursa , iar apoi a scris şi Luciat. Şi sigur de pe blogul teroristei am aflat că s-a tradus Vila Matas, numai că eu am început cu Asasina cultivată, şi la Parisul lui încă n-am ajuns. Dar nu asta contează, nu contează dacă am citit sau nu o carte recomandată de ea. Nu contează nici dacă am fost sau nu de acord cu ce a scris. Uneori am zis altfel despre aceeaşi carte, alteori am zis la fel. Dar important era că exista un blog în care [deşi eram musafir] mă simţeam ca acasă, era un loc în care se vorbea despre cărţi. Şi acum îl vizitez zilnic, aşa cum mai trec uneori pe străzile pe care stăteau unii prieteni acum plecaţi departe. Şi speram că măcar nişte ochelari de soare să apară pe acolo, după cum încă mai sper ca la iarnă să apară măcar nişte fulare.

4. Se scrie un roman on line. De fapt nu se scrie singur, va avea autori cunoscuţi [Dan Sociu, Vera Ion, Adrian Şchiop, Răzvan Exarhu, Mitoş Micleuşanu], dar vor colabora şi diverşi anonimi.

"Tăcerea e de aur!"

Aşa spune un proverb şi bine zice. Uite, eu dacă am cam tăcut în ultimul timp, am mai primit două premii: de la Literaturist şi de la AndiBob. Mulţumesc mult!

Am mai dat şi eu câteva premii din astea, acum mă gândeam să-l dau unui singur blog, şi anume lui Sebastian în vis.

Şi acum mă duc înapoi în tăcerea mea, că poate în liniştea ce se va lăsa, voi reuşi să termin ce-am început [acum muuuuuult timp în urmă] să scriu despre o carte. Mai am un pic [ştiu că nu mă crede nimeni, dar zic şi eu, poate totuşi mă crede cineva].

Mai mult sugestii

Am primit o leapşă complicată de la to-morrow. De câte ori trebuie să recomand o carte aşa, în mod direct, mă blochez. Mi-e mult mai uşor să povestesc despre cărţi şi fiecare să aleagă ce i se potriveşte, sau ce i se pare interesant. De câte ori vine cineva la mine şi îmi spune direct: dă-mi ceva de citit, de atâtea ori cad pe gânduri. În asemenea momente îmi dau seama că [totuşi] eu nu citesc cărţi normale. Şi mai e ceva ce mă reţine: am dăruit cândva, cuiva o carte şi reacţia altcuiva a fost i-ai dat cartea aia? ce o să zică despre tine? Dar leapşa e un fel de joc, aşa că să ne jucăm totuşi. Recomandarea parcă sună a obligativitate, astea ar fi mai mult nişte sugestii, nişte soluţii pentru a ieşi din criză.

1. Ce carte ai recomanda (şi de ce) unui dezamăgit în dragoste?

Adam şi Eva, Liviu Rebreanu. Pentru că suntem nişte animale ciudate şi ne bucurăm să descoperim că altora le-a mers mult mai prost. Nu, nu de asta. E o carte frumoasă care îl transformă pe creatorul romanului românesc modern într-un scriitor viu.

2. Ce carte ai recomanda (şi de ce) iubitului/iubitei?

Submarinul iertat, Ruxandra Cesereanu & Andrei Codrescu. Cum de ce? E evident o carte de citit în doi.

3. Ce carte ai recomanda (şi de ce) celui mai bun prieten?
I-am tot recomandat, de câte ori mă entuziasmează o carte, vorbesc numai despre acea carte. Aşa că nu are de citit numai una, ci o listă întreagă. Am scris despre ele.

4. Ce carte ai recomanda (şi de ce) unui copil de 10 ani?

După cum bine ştim de la Dumitru Graur, copilul e o fiinţă umană, aşa că poate fi fetiţă [i-aş recomanda Vrăjitorul din Oz sau Ordinul secret al fetelor de pe strada Caramel], sau băiat [Winnetou, Karl May, sau Harry Potter]. Şi pentru că lumea e aşa cum este şi egalitatea e o himeră, aş spune că fetiţa poate citi şi ea Winnetou şi Harry Potter, dar băiatul cred că ar trebui să rămână la ce i-am recomandat, sau să caute altceva.

5. Ce carte ai recomanda (şi de ce) unui mare aventurier călător?

Moll Flanders, pentru că ar fi bine să afle că Daniel Defoe nu e reprezentat doar de Robinson Crusoe. Sau poate i-aş recomanda un roman al lui Ştefan Agopian, Tache de Catifea. Şi pe acolo sunt nişte aventurieri, e adevărat că nu au ajuns unde au vrut ei, dar cel puţin au încercat.

6. Ce carte ai recomanda (şi de ce) unui duşman cunoscut?

Toţi au spus că n-au duşmani, nici eu nu ştiu să am, deşi îmi e clar că vreo două-trei persoane din blogosferă mi-ar rade blogul. Dar nu le recomand nimic, să se descurce.

7. Ce carte ai recomanda (şi de ce) unei persoane care nu iubeşte lectura?

Nimic. Nu citeşte şi gata.

8. Ce carte ai recomanda (şi de ce) unuia cu nasul pe sus?

Postmodernismul pe înţelesul copiilor, Lyotard. Dar exemplarul meu unde o fi?

9. Ce carte ai recomanda (şi de ce) celui care apare primul în lista ta de bloguri?

Primul pe listă e Al Doilea Cititor. Am văzut că era prin America Latină, să mai stea un pic pe acolo şi să citească Roberto Bolano. Eu aş începe cu O stea îndepărtată şi aş trece apoi la Nocturnă în Chile. Dar repede, că mai e anunţată o traducere pentru toamna asta.

10. Ce carte ai recomanda (şi de ce) unuia care crede că le-a văzut pe toate în viaţă?
Păi dacă le-a văzut pe toate, l-aş pune să scrie.

M-am bucurat să văd că AndiBob a preluat leapşa [şi] de aici.

Premiu cu coroniţă

Am primit un premiu frumos de la capricornk13. Şi trebuie să-l dau mai departe, unor bloguri cu adevărat speciale. 10 să fie.

Le trec în ordine aproximativ alfabetică:

Art Historia
Blog de Timişoara
Blogeri-m-aş şi n-am cui/Mihaela Ursa
Bucureştii noi şi vechi
Diacritica
nu prea JURnalul mEU/Mihail Vakulovski
O carte într-o frază
Poetica/Răzvan Ţupa
Un anotimp în Berceni/ Claudiu Komartin

şi în primul rând [deşi aparent e trecut la final]

Terorism de cititoare

Completare, 16 august
Am mai primit premiul şi de la Delfilina, O carte într-o frază şi Însemnări din subterană. Mulţumesc frumos! Profit de ocazie să mai recomand un blog special

Mixul de cultură

Completare, 19 august
Deja mi-am luat nasul la purtare! Am mai primit un Blog de Aur de la Caligraf, şi un minunat premiu de la Luiza- un glob de cristal; şi pe deasupra am primit şi un Blog de Aur Zum 2009 - o aripioară de albină făcută din jeleul cel mai dulce şi cel mai fin. Mulţumesc mult tuturor!

Un răspuns tardiv şi parţial

A trecut mai mult de o lună de când Daniel D. Marin aşteaptă să-i dau două răspunsuri la două întrebări aparent simple: ce cărţi de poezie citiţi anul acesta? ce recomandaţi?

Nu ştiu ce să zic, citesc destul de mult, cam tot ce-i mai important [zic eu] din ce apare şi recitesc la fel. Dar trec aşa printr-o perioadă în care n-aş face recomandări, mai ales că-s întrebată mereu tu de ce nu citeşti cărţi normale? Sinceră să fiu, nu ştiu, eu credeam că-s normale, din acelea cu pagini şi litere.

Decât să recomand ceva, mai bine aş spune că ar fi mult mai util un drum până la librărie. Şi acolo, în linişte, fiecare ar trebui să răsfoiască ce carte vrea, să vadă ce i se potriveşte. Sunt destule cărţi interesante, au apărut şi traduceri importante [multe-s reeditări, dar nu contează].

Şi totuşi, nu pot să nu zic ceva. Acum câţiva ani, într-un interviu, Simona Popescu [observaţi cum dau vina pe ea] spunea că nu pricepe cum oameni care nu citesc poezie contemporană scrisă prin alte spaţii au curajul să-şi dea cu părerea despre poezia scrisă la noi [ea a spus mult mai frumos, dar şi mult mai tranşant]. În ziua de azi, pot fi comandate cărţi pe net, pot fi citite reviste. Ar trebui aruncat un ochi peste site-uri ca Poets. org [from the Academy of American Poets], sau peste poeziile publicate în The New Yorker.

Şi uite aşa poate ar mai pune batista pe ţambal cei care-mi explică mie cât de originali sunt unii/alţii. N-ar strica să citească măcar nişte antologii de poezie română, inclusiv din acelea cu articole teoretice/manifeste. Şi ar repeta faza cu ţambalul, dar din cauze interne. Ştiu, n-am deloc umor pe ziua de azi, pentru că a început ploaia exact când era să ies din casă. Şi a mai câştigat şi franţuzul ăla etapa de azi.

Nu ştiu ce voi citi anul ăsta, depinde ce mai apare. Zilele astea am reluat [dar uşor pe diagonală] Poze cu zimţi [Anca Mizumschi] şi o căruţă încărcată cu nimic [Ioan Es. Pop, Peter Sragher, Robert Şerban]. Azi am de gând să răsfoiesc o carte a lui Ilarie Voronca, Mic manual de fericire perfectă. Zilele următoare sper să citesc o carte pe care mi-o doresc de mult timp. E pe drum, sper să ajungă fără probleme. Şi-n general poeţii aleşi pentru pds fac parte dintre cei care-s mereu pe lista de citire/recitire.

O poezie cu impresii

Leapşa de la Răzvan Ţupa, care-a primit-o de la Andrei Ruse. Şi sună aşa:

dau drumul la o leapşa în blogosferă, cu întrebarea: care este ultima poezie pe care-ai citit-o şi te-a impresionat? bolduieşte apoi fragmentul care ţi-a plăcut cel mai mult. poate să aparţină unui scriitor “pe val” sau unui clasic, ce mă interesează este ceea ce te-a sensibilizat pe tine. această leapşă face parte din proiectul poezie. puterea, iar dacă-ţi place teaserul de mai sus, pune-l în postul tău. Prefer trailerul oficial.*

Cât despre poezia care m-a impresionat, îmi pare rău că nu ştiu de unde să o iau pe cea pe care a citit-o Mihai Vakulovski la Alba. Poate-mi spune şi mie cineva unde-i găsibilă, că mi-a plăcut foarte tare.

Trec aici o poezie pe care am descoperit-o în dimineaţa asta, când încercam să aranjez nişte cărţi, dar n-am reuşit decât să dărâm o stivă întreagă. Şi am dat peste nopţi westfalice, un volum mai vechi al lui Duşan Petrovici. Poeziile n-au titlu.

***
Un animal mi-a tot scotocit prin buzunare
ce-a scos de acolo nici astăzi nu ştiu
la fotograf însă voi sta şi voi zâmbi
ca o cruce veche
_________
*domnişoara aceea din final seamănă cu mine cea de acum câţiva ani; dar totul se poate rezolva cu un decolorant şi câteva cărţi bune.

Cu trenul

SkyRain a găsit o locomotivă, a aranjat-o un pic, a făcut rost şi de cărbuni, după care i-a dat drumul în lume. E o locomotivă specială, cu aburi şi cu poezie. Acum eu trebuie să adaug un vagon acestui tren imaginar. Şi trebuie să respect câteva reguli simple:

- A fost odată... adică să spun o poveste
- Aşa am vopsit: să trec aici o poezie

Şi mai trebuie apoi să poftesc alţi doi călători în vagoane. M-am gândit să-i invit pe cei care nu se joacă de-a pds-ul, uite aşa, să-i corup şi pe alţii adică. Poate prudence şi scriitor în devenire vor să călătorească alături de noi.

Şi acum,

A fost odată

Când eram eu mică, îmi petreceam o parte din vacanţe într-un sat nenorocit, pierdut printre dealuri. Dar pe acolo trecea un tren, unul singur. Locomotiva era neagră şi scotea fum mult, era din cele făcute la Reşiţa, aşa cred. Trenul se ducea la pădure şi venea încărcat cu buşteni. La pădure era undeva la capătul lumii, pentru că auzeam: e la sălaş, se întoarce mâine seară, dar şi e la pădure, nu ştiu când vine. La un moment dat, trenul a fost înlocuit de camioane, apoi a dispărut şi calea ferată. Şi noi, copiii, îl căutam în toate părţile, dar uneori îi auzeam şi pe cei bătrâni spunând: ce frumos era când trecea trenul!

Aşa am vopsit

Iulia Balcanaş
contradans*

încerc să merg fără să mă izbesc cu bărbia de ciment,
atentă să nu intru în vreo bătrânică
şi să împietresc în poziţia în care ea a muncit

o viaţă întreagă,

sunt răsplata ei şi mă strecor noaptea în salon,
cu simţurile intacte scot la iveală o inimă

de mărimea unei tabachere,

o burtă modernă în care spălăm rufele familiei
şi le punem la uscat pe maţele noastre puturoase

de atâta aşteptare;

mă dau peste cap şi mă transform

într-un meşter excentric,

care păstrează doar pentru el tulburarea

din ajunul naşterii unei noi epoci,

cu paşi mici şi nervoşi construiesc pe ruinele maturităţii
un simbol fără de moarte, care grăbeşte sfârşitul raţiunii;
intuiţia îmi spune să aştept trecerea felinarelor

în nefiinţa nopţii,

visez oameni cu duzina, în ritmul alert al cadrilului,
înfulec goana nebună a peroanelor în urma trenului

să-mi stăpânesc obsesiile,

mă descalţ înainte să intru într-o nouă viaţă

şi urlu cât pot de tare:

sunt un copil proaspăt absorbit de mâinile murdare

ale unui halat alb

şi azvârlit într-un portret de familie cusut

pe geamul maternităţii

cu un cordon ombilical trecut prin urechile noastre ascuţite;
sunt eu, nu mă recunoaşteţi?
________
* din volumul Filme americane, Vinea, 2005; am vrut neapărat să trec aici o poezie cu un tren, mă bucur că am găsit-o

Q&A, din nou

Leapşa de la Cinabru:

1) Ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecă?
Cred că Dostoievski, urmat de Proust, Vonnegut, Vargas Llosa.

2) Din ce carte ai mai multe exemplare?
Am câteva dubluri, unele cumpărate clar cu scopul de a le da cadou la diverse ocazii; altele-s pentru sufletul meu, de exemplu, când vine vorba de Sara, Tobit, Tache de catifea pot spune că am toate ediţiile de până acum.

3) De ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost amorezată în secret?

Întrebarea asta, în diverse forme, mi-a mai fost pusă de câteva ori, odată m-au întrebat nişte tipe foarte inteligente [care-mi erau eleve, între timp am scăpat de şcoli şi eu, şi ele] şi le-am zis Dorian Gray. După vreo săptămână m-au întrebat oarecum îngrozite: aţi vorbit serios? Şi am zis eu: nu, dar altfel n-aţi fi citit cartea.

4) Ce carte ai citit cel mai des?
Când eram copil: Singur pe lume, Hector Malot; mai recent: Abatorul 5, Vonnegut

5) Care era cartea ta preferată la 10 ani?
Cred că Basmele lui Wilhelm Hauff. Nu ştiam pe atunci că-s preluate din 1001 de nopţi.

6) Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut?
Platforma lui Houellebecq; sau asta a fost în 2007? Nu ştiu, că încă nu mi-am revenit. [Am citit şi Intrusul lui Preda, dar nu se pune, aia nu-i carte.]

7) Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut?
Roberto Bolano, O stea îndepărtată [deşi Nocturna în Chile e foarte aproape de ea]

8) Dacă ar trebui să obligi pe cineva să citească o carte, care ar fi aceea?
cartea mea de vizită :)

9) Cine crezi că ar trebui să câştige premiul Nobel pentru literatură?
Nobelul pentru literatură nu se dă pentru literatură, aşa că nu-mi [mai] pasă cine-l ia.

10) Ce carte ţi-ar plăcea să vezi ecranizată?
Nu-mi prea plac ecranizările făcute după cărţile favorite, dar mi-aş dori să revăd Vârsta inocenţei, filmul lui Scorsese; îmi place să mi se citească o carte în timp ce mă uit la film.

11) Descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un scriitor, o carte, sau un personaj literar?

Nu ştiu dacă ţipam tocmai la Sofocle, dar ştiu că nu mai doream să predau tragedia greacă. Asta pentru că în vreo 2 zile avusesem de predat lecţia asta de vreo 7 ori. Bine că am scăpat.

12) Care e cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult?
În momentele obosite citesc cărţi poliţiste, cu cât mai proaste, cu atât mai bine.

13) Care e cartea cea mai dificilă pe care ai citit-o?
Mersul trenurilor

14) Preferi autorii francezi sau ruşi?
Când e vorba de proză uneori francezii, alteori ruşii; când e vorba de poezie: francezii, deşi focul vânăt e gonit de vânt...

15) Shakespeare, Milton, sau Chaucer?
Sună a subiect de examen, aşa că prefer să nu...

16) Ce te deranjează cel mai mult în activitatea lecturii?
... timpul prea scurt avut pentru asta

17) Care e romanul tău favorit?
Fraţii Karamazov

18) Joci ceva?
Pe calculator nu, nici n-am jocuri instalate, asta mi-ar mai lipsi. Dar aş juca Marocco, un joc cu beţişoare, habar n-am dacă mai există.

19)Povestiri scurte, schiţe?

Rar: Daniil Harms, Borges, plus diverşi autori de romane, care au scris şi proză scurtă. Prefer romanul, dar recunosc: cele Nouă povestiri ale lui Salinger sunt minunate, iar Hemingway e cam banal în romane, dar genial în prozele scurte. Din literatura română: Mircea Nedelciu, Cristian Teodorescu... şi cred că ar mai fi câţiva.

20) Non-ficţiune?
Am citit diverse jurnale, amintiri din puşcărie. Vreau să citesc Cu dinţii de lână, cartea lui Livius Ciocârlie, a cărei lansare a fost ieri.

21) Scriitorul favorit?
Dostoievski şi nu numai. Sunt trecuţi la profil, o să-l trec în curând şi pe Bolano acolo [am înţeles că urmează să mai apară o traducere nouă, abia aştept].

22) Ce scriitor crezi că este supraevaluat?
... unii nobelizaţi

23) Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie?
o antologie de poezie, dar mi-aş alege singură autorii/textele

24) Şi…acum ce citeşti?

Tot poezie, acele cărţi de care-am mai zis. Citesc încet şi recitesc mult. Să vedeţi ce-am mai găsit:

atât de apropiaţi n-am fost niciodată pe-aici
şi uite că acum, în mijlocul verii, trebuie
să stăm strânşi unul într-altul
ca să rezistăm unei aşa bucurii.

înghesuiţi, înfipţi unul într-altul, cu urechile ciulite,
aşteptăm semne de sus.
nu foarte de sus ci de acolo, din pătuţ
unde de aproape o lună stă mara [...]

(Dan Coman, Dicţionarul Mara)

Înţelegerea m-a lovit drept în inimă, cum frumos zice Adela Greceanu, când am văzut că, de cele mai multe ori, în jurul paharului sau al sticlei, după consumarea unei anumite cantităţi, aerul începe să capete consistenţă. Începea, de fapt, să existe cu adevărat. Şi odată cu el, începea să existe cu adevărat şi lumea. Un bizar paradox făcea ca lumea să fie din ce în ce mai prezentă fizic, chiar dacă rămânea la fel de absentă la nivel psihic.

(Radu Vancu, Monstrul fericit)

Aşteptându-ţi sfârşitul, semănăm tot mai bine
cu o familie de şoareci
dintr-o casă cuprinsă de flăcări.
Când nu ne rugăm şi nu plângem, izbim tencuiala,
înnebuniţi de nerăbdare şi groază.
Dar să ştii: când moartea vine şi-ţi adulmecă trupul,
o gonim lovind în lighean, în tingiri şi în sobă.[...]

(Claudiu Komartin, Un anotimp în Berceni)

Am luat întrebările cu copy/paste de la Cinabru. Las şi finalul [aproape] la fel:

Sunt curioasă ce ar răspunde toţi cei din blogroll, dar fiţi mizericordioşi, mi-e atât de lene să pun muuulte linkuri. Aşa că vă rog, nu va sfiiţi. Abia aştept să vă citesc.

Am vrut să provoc direct câteva persoane, dar m-am gîndit că poate-s ocupaţi. Dar poate nu-s!

Reveniri poetice

Zicea odată o prietenă de familie: Insistaţi, insistaţi până deranjaţi! Aşa şi eu, reiau toată povestea cu poezia.

"Am inventat şi un sondaj, strict legat de poezie. Poate mă ajutaţi să ies din starea de apatie în care am intrat. Tot am vrut să scriu despre asta, de când am văzut propunerile lui Răzvan Ţupa legate de bursa de poezie 1 şi 2. [a scris şi pe rocultura]. Întreb:

1. ce cărţi de poezie aţi cumpărat în ultimul an?
2. aţi fost la vreo lansare de poezie?

3. dar la vreo lectură?

Puteţi răspunde aici, sau fiecare pe blogul lui/ei, numai să-mi ziceţi unde. Dacă vor fi răspunsuri, o să răspund şi eu. Nu vreau să încep eu pentru că eu cumpăr cam tot ce găsesc, cumpăr şi din cele care se găsesc greu de tot [că nu-s critic literar, să dau vina pe proasta difuzare]."

Au răspuns: [la comentarii] Raluca, Daniel D. Marin, Pobby
pe blogurile lor: Delaskela, Sisiphe[optzecea], Cinabru, earthwalker.
Lumea nu prea citeşte, sau oricum nu se prea citeşte poezia scrisă acum.
Sondajul îl mai las până pe 15 martie. Mai aştept şi răspunsuri pe blog/bloguri.

Să răspund şi eu, dar în ordine inversă:
3. lecturi: Alexandru Muşina.

2.lansări: Ştefan Manasia, Claudiu Komartin, Andrei Bodiu, Simona Constantinovici, Ion Monoran, Şerban Foarţă, Dan Mircea Cipariu, Ioana Crăciunescu [am cam scris despre toate]
1. cărţi cumpărate: cumpăr cam tot ce-mi iese-n cale, mai ales dacă editura/coperta îmi inspiră încredere; astea-s cărţile cumpărate în 2008 [dar apărute când au vrut ele], pe cele din 2009 le-am zis acum vreo câteva zile. [Le trec mai mult pentru a face să circule nişte nume].

Andrei Bodiu, Oameni obosiţi
Simona Constantinovici, 47.îngeri de catifea
Nasturi în lanul de porumb, volum colectiv, Savârşin II
La Neagra, antologia de la Savârşin I
O căruţă încărcată cu nimic [Ioan Es Pop, Peter Sragher, Robert Şerban]
Băutorii de absint [Coşovei, Danilov, Ion Mureşan, Ioan Es Pop, Liviu Ioan Stoiciu]
Radu Andriescu, Pădurea metalurgică
Marius Oprea, America!America!
Svetlana Cârstean, Floarea de menghină
Vlad Moldovan, Blank
Cristina Ispas, fetiţa. mixaj pe vinil
Dana Catona, iepurele de martie
Rita Chirian, Sevraj
Radu Vancu, Biographia litteraria
Nina Cassian, Avangarda nu moare şi nu se predă
Aida Hancer, Eva nimănui
Nicolae Coande, vânt, tutun şi alcool
Răzvan Ţupa, Fetiş, ediţia a IIa
Florin Partene, Reverenţa
Mihai Vieru, Hai-Ku Miki
Viviana Muşa, Şcoala specială
Marin Mălaicu-Hondrari, Zborul femeii pe deasupra bărbatului
Cătălina Cadinoiu, Nuferii mor în cadă
Andrei Codrescu, Femeia neagră a unui culcuş de hoţi
Ruxandra Cesereanu, Coma
Nichita Stănescu, Invizibilul soare
Sebastian Reichmann, Mocheta lui Klimt
Anca Mizumschi, Poze cu zimţi
Ştefan Manasia, Cartea micilor invazii
Teodor Dună, Trenul de 31 februarie
Octavian Soviany, Scrisori din Arcadia
Miruna Vlada, Pauza dintre vene
Ion Stratan, Cimitirul de maşini
Aurel Dumitraşcu, Divina Paradoxalia

Ezra Pound, Poems [selected by Thom Gunn]
***The Best American Poetry 2003
Festivalul internaţional de poezie Oskar Pastior, Sibiu, 2007
Ilya Kaminsky, Dansând în Odessa

Am povestit cândva de ce citesc poezie.

Zice Pobby într-un comentariu: "iar pe timp de criză o să iau numai volume de poezie, având în vedere ca o să tai din bugetul pentru cărţi. Romane şi altele o să împrumut." Eu nu m-am hotărât încă dacă o să tai sau nu din banii de cărţi, dar mă bate gândul să mă întorc strict la anglo-americanii mei [plus Roberto Bolano] şi la poezie.

Sondaj poetic

Leapşa de la to-morrow.

[copy/paste] Ce trebuie să fac ? Să pun aici şase lucruri care îmi provoacă zâmbetul.
Regulile sunt:
1) link back to the person who tagged you.
2) post these rules on your blog.
3) share 6 things that put a smile on your face.
4) pass the tag along to 6 other fabulous blogs.
5) let the tagged people know by leaving a comment on their blogs

Şase lucruri care mă fac să zâmbesc (ordinea este întâmplătoare):
[aici s-a terminat copy/paste-ul]

1. momentul în care ridic ruloul şi văd că-i soare
2. anunţul de pe uşa acelui magazin, unde scrie frumos: zâmbiţi, se filmează
3. copiii care se joacă la porumbei, pisicile, bobocii de raţă şi toate animăluţele
4. aiurelile din capul meu
5. unele amintiri, unele vise [ la altele mă umflă râsul de-a dreptul]
6.când îmi întâlnesc prietenii, vecinii [ sau când mă sună, sau îmi trimit un e-mail]

Gata. N-am prea repectat regulile, dar ăsta-i farmecul meu. Trebuie să spun că mai sunt şi unele lucruri care mă fac să sar în sus de bucurie, dar nu spun care-s astea.

Administrative. Am făcut lista cu cărţile despre care am scris în 2007. Şi am adăugat destule bloguri noi, unele oficiale: Vladimir Tismăneanu, Radu Todoran [fiul lui Eugen Todoran, de fapt e tot un blog ţinut de Marcel Tolcea], Cătălina Cadinoiu [blog de poetă], Mixul de cultură, Humanitas are cont pe Twitter. Am adăugat şi bloguri neoficiale, vedeţi voi ce-i nou, că eu n-am răbdare să le trec pe toate şi aici; şi nici link-uri nu pun.

Am inventat şi un sondaj, strict legat de poezie. Poate mă ajutaţi să ies din starea de apatie în care am intrat. Tot am vrut să scriu despre asta, de când am văzut propunerile lui Răzvan Ţupa legate de bursa de poezie 1 şi 2. [a scris şi pe rocultura]. Întreb:

1. ce cărţi de poezie aţi cumpărat în ultimul an?
2. aţi fost la vreo lansare de poezie?

3. dar la vreo lectură?

Puteţi răspunde aici, sau fiecare pe blogul lui/ei, numai să-mi ziceţi unde. Dacă vor fi răspunsuri, o să răspund şi eu. Nu vreau să încep eu pentru că eu cumpăr cam tot ce găsesc, cumpăr şi din cele care se găsesc greu de tot [că nu-s critic literar, să dau vina pe proasta difuzare].

Şi vă asigur că luna asta nu o să scriu despre nicio carte. Dar martie e pe aproape.

Leapşa

Mă întreabă Dragoş dacă am ritualuri de lectură. E cam indiscret individul ăsta, dar trebuie să răspund, ce să fac.

Nu ştiu sigur dacă am ritualuri din astea. Ştiu sigur că, dacă nu citesc, ceva nu-i bine. N-am nevoie decât de un colţ al meu, în care să fie căldură şi lumină. Nu-mi plac veiozele, lămpile de carte şi alte chestii de astea care-mi bagă lumina în ochi, ca la interogatoriu. În general, prefer să fie linişte absolută, dar uneori pun muzică, nu prea tare, cât să acopere zgomotele venite din vecini.

Am diverse semne de carte, pentru că nu-mi place să îndoi paginile. Dar nu mai sunt la fel de atentă cu cărţile cum eram cândva. În ultimii ani am început să subliniez unele fragmente, să notez câte ceva pe margine. De multe ori, după un timp, răsfoind cartea, mă întreb de ce am scris ce-am scris şi de ce am subliniat acel fragment şi nu altul.

Citesc şi în tren, şi în avion, dar nu citesc în parcuri. Citesc şi pe calculator dacă trebuie. Cu poezia n-am nicio problemă, dar când e vorba de proză prefer hârtia. [Dacă mă gândesc bine, pe cărţile de poezie nu fac nicio însemnare, dar nici nu le dau cu împrumut. Sunt mult prea greu de găsit, aşa că nu-mi asum niciun risc.]


Şi acum ceva pe lângă subiect: am primit un premiu fără canguri, pentru cel mai bun blogroll [în care adaug câte ceva cam în fiecare zi]. Nici n-am ştiut că am fost nominalizată, nici că se dau premiile astea. M-am bucurat. Premianţii îşi vor primi coroniţele mâine, adică vineri, 20.02.,ora 14.14, la sediul USR, când se lansează cartea Luciei Verona.

Recitiri

Aş adăuga o întrebare: ce cărţi/carte îţi place să reciteşti?, zicea to-morrow într-un comentariu. Aşa că sunt datoare cu un răspuns.

Mă gândesc tot mai des că ar cam fi cazul să mă opresc din citit , pentru că oricum nu pot citi tot ce apare şi să recitesc câte ceva, pentru că mi-e dor de câteva cărţi. De fapt, nu-i vorba de o carte, ci de mai multe.

Dar mai întâi o să spun că eu totuşi recitesc mult, deşi nu se vede. Nu se vede nici prima dată, aşa că nu se poate vedea la reluare. Şi asta pentru că mă refer la poezie. Am aşezate frumos lângă fotoliu multe cărţi de poezie. Unele dintre ele stau tot timpul acolo, nici nu le mai pun în bibliotecă, pentru că le răsfoiesc aproape zilnic. Cam toate ajung la recitit, chiar şi cele care nu mi-au plăcut la prima lectură. Mă gândesc că poate m-au prins într-un moment neprielnic şi le mai dau o şansă. Nu trec aici lista poeţilor, cei care-mi citesc des blogul ştiu despre cine-i vorba [deşi mai sunt vreo câţiva despre care n-am zis niciodată nimic, dar n-o să zic nici acum.]

Cu proza lucrurile-s mai complicate, dar aş vrea să recitesc Dostoievski, Vargas Llosa, Flaubert, Marguerite Yourcenar, Rabelais, plus nişte antici, şi încă vreo câţiva, mai noi, dar [dacă mă gândesc mai bine] s-ar putea să fie destul de mulţi. Aş reciti Golemul lui Meyrink, Simone de Beauvoir [O moarte uşoară], dar şi The Floating Opera a lui John Barth [obligatoriu în engleză, pentru că în română nu mi-a plăcut deloc], dar şi Tihna lui Attila Bartis.

Dar mai ales îmi doresc să mă retrag într-un colţ şi să am timp să recitesc cărţile lui Bahtin despre Rabelais şi romanul polifonic, Auerbach, Linda Hutcheon, dar şi Lyotard & co, şi alte nenumărate cărţi din astea, numai bune pentru filologii cu defecţiuni tehnice.

Q&A

Leapşa de la Dragoş. Iniţial am vrut să nu răspund, pe urmă m-am răzgândit.

1. Care este cea mai bună carte citită de tine?

poate Fraţii Karamazov, Dostoievski

2. Ai făcut cadou cărţi?

da

3. Care este viitorul literaturii?

se descurcă ea într-un fel

4. În ce limbi ai citit cărţi?

română, engleză, franceză

5. Ce cărţi “celebre” nu ţi-au plăcut?

n-am terminat niciodată niciun roman al lui Marquez; nu ştiu dacă o să mai încerc [din diverse motive]

6. Ce ţară a produs cea mai bună literatură?

Franţa şi SUA [literatură= proză+poezie+teatru+altele; câţiva prozatori se găsesc prin mai multe locuri, dar de toate, pentru toţi - mai rar; şi bine zice capricornk13: pe Shakespeare nu l-a întrecut încă nimeni; şi eu m-am gândit la englezi, dar şi la literatura de limbă germană, dar asta nu-i o ţară, aşa că mi-a fost uşor s-o elimin; cu englezii a fost mai greu, dar tot am renunţat la ei]

7. Iei notiţe din cărţile pe care le citeşti?

nu [cititul e de plăcere, cele cu notiţe = bibliografie obligatorie sau mai ştiu eu ce]

8. Cam câte cărţi ai citit până acum?

multe

9. Cu ce cărţi ai dormit în braţe de plictiseală?

sunt insomniacă, nu adorm nici de frică; şi oricum, trebuie să închid cartea înainte de a mă duce la culcare, altfel nu mă duc

10. Ce înseamnă cărţile pentru tine?

mult

11. Care este cea mai scumpă carte pe care ai cumpărat-o?

Vonnegut, un fel de 3x1, 3 romane, o ediţie în engleză

12. Care este cel mai tare final la o carte citită?

Cirip-Cip? [Vonnegut, Abatorul 5]

13. Care este cea mai influentă carte citită de tine?

adică una care m-a influenţat pe mine sau [vorbă mare] lumea? în al doilea caz: Biblia; în primul: Abatorul 5, Vonnegut [pentru că aşa am descoperit eu literatura americană]

14 Care scriitor te-a influenţat cel mai mult ?

uneori aş zice Dostoievski, alteori Vonnegut, alteori Yourcenar, sau Cervantes, sau poeţii americani, sau Mariana Marin, sau Kafka, sau alţii, de exemplu Mircea Nedelciu, sau Ştefan Agopian

15. Cât de repede citeşti o carte?

citesc foarte încet

16. Poate literatura să schimbe lumea?
nu ăsta-i rolul ei; când vrea să schimbe lumea se numeşte propagandă şi e scrisă de jeguri; ce rezultă nu prea e literatură; să-i ierte dglr-ul, că eu nu am mărunt [şi zum zice tot cam aşa ceva]

Dacă cineva doreşte să preia leapşa asta, eu m-aş bucura. Poate DoDu? Data trecută s-a supărat pe mine că n-am zis, dar poate se supără şi acum.

Fantezii

Am mai primit o leapşă complicată de la Mircea Pricăjan. Sună cam aşa: ce idee din literatura SF mi-ar plăcea să văd materializându-se cât timp fac umbră pământului. Ziceam să răspund mâine, dar pe urmă mi-am dat seama că, dacă mai amân mult, nu o să mai am ce să răspund.

Iniţial voiam să spun ceva despre călătoriile în timp, dar am văzut că despre Maşina timpului a scris Costi Gurgu. Eu aş vrea să întâlnesc un tralfamadorian*, mai ales în momentele grele. Să ieşim frumos din timp şi să vedem toate momentele dintr-odată, aşa, pentru ridicarea moralului.

Aveam de gând să spun despre teleportare, dar a scris Tuşa Vero. Dacă nu se inventează teleportarea mai repede, eu nu prea ştiu cum voi mai ajunge în Bucureşti [şi m-aş duce la diverse lansări de carte şi la diverse întâlniri cu anumiţi scriitori; la o lansare ajung sigur, nu încape nicio discuţie, numai să apară cartea!]

Aşa că nu ştiu ce să mai zic. Aş inventa eu dacă aş putea nişte maşini deştepte care să scoată e**-urile din locurile-n care n-au ce căuta.

Văd că nu-s în stare să dau un răspuns prea inteligent, aşa că zic şi eu cu totul altceva. A apărut Orizont, nr. 12 [printre altele puteţi citi un interviu cu Radu Vancu]. A apărut şi noua literatură, nr. 18, am văzut-o eu la Humanitas & Caligraf.

Later edit: Leapşa merge la DoDu!

*pentru detalii căutaţi Abatorul 5, Kurt Vonnegut
** celelalte vocale nu mă deranjează

Autor necunoscut

Am primit iar o provocare interesantă de la capricornk13. E legată de cărţi şi de ieri m-am gândit ce să răspund. Despre ce-i vorba? Uitaţi aici [copy/paste de pe blogul ei]: Leapşa sună aşa: 'Ai citit vreo carte care să aibă un asemenea impact asupra ta încât să îţi dea peste cap percepţia asupra realităţii? Nu să îţi schimbe ideile, nu să îţi revoluţioneze gândirea, ci să te facă, pentru un moment, să nu mai ştii pe ce lume eşti, la propriu?'

Cu siguranţă o asemenea carte a existat, numai că nu ştiu cine a scris-o, ce titlu avea. Nu mai ştiu nimic. Nu mai ştiu nici dacă e vorba de prima carte pe care cineva a deschis-o şi mi-a citit din ea. Poate e vorba de a doua carte pe care cineva a deschis-o şi mi-a citit din ea. Şi atunci eu mi-am dat seama că între coperte diferite sunt şi diferite poveşti.

Cert e că după o întâlnire din asta am învăţat să citesc, adică mi s-a părut mie important să învăţ să citesc, pentru că nu avea nimeni timp să-mi citească mie. Dar nu mai ştiu exact nici cum am învăţat să citesc. Am amintiri foarte vagi, ştiu doar că pe la 5 ani aveam tot timpul o carte după mine.

Cred că s-a întâmplat cam aşa: eram cea mai mică nu numai din casă, ci şi de pe stradă. Aşa că eu, după ce veneam de la grădiniţă, unde am mers de la 3 ani, nu aveam cu cine să mă joc, nu avea nimeni timp pentru mine. Seara bunicul îmi spunea o poveste, sau ascultam povestea de la radio, aceea de la Bună seara, copii! Şi pe la 8, când se termina, mă culcam frumos. Şi cam atunci cineva mi-a citit dintr-o carte, după care poate mi-a mai citit şi din a doua. Atunci am priceput eu că semnele alea au sens şi trebuie să-l aflu. Sigur e că am început să fac lecţiile odată cu cei mari. Veneam acasă şi treceam la litere şi cifre. Habar n-am pe ce scriam. Nu aveam caiete, ai mei nu erau de acord cu şcoala asta înainte de şcoală. La un moment dat, mi-au şi interzis energic, numai că era deja târziu, învăţasem să citesc. Şi am început să nu mai fac teme odată cu cei mari [era şi greu, că eu n-aveam cum să recuperez cele 4 ore pe care ei le petreceau la şcoală], am început să citesc. N-aveam multe cărţi în casă, dar luam şi de la vecini.

Sigur au mai fost cărţi din astea, care mi-au tăiat respiraţia, care au avut un asemenea impact încât după ce le-am terminat n-am mai fost în stare o vreme să citesc altceva. Dar nu despre astea am fost întrebată, ci despre cele care mi-au schimbat percepţia asupra realităţii. Aşa că, dacă am înţeles eu bine întrebarea, atunci răspunsul e: da, au fost asemenea cărţi, alea, primele, despre care nu mai ştiu nimic, cele care mi-au arătat că există şi o altă lume [de fapt, mai multe, un şir nesfârşit].

Cartea mea de suflet

Am preluat şi eu leapşa de la Luciat, adică: Ideea sună aşa: care e cea mai preţioasă carte pe care o ai?



M-am gândit un pic şi până la urmă am ales: Aripa secretă, Mariana Marin. E o carte pe care am primit-o acum câţiva ani. Cam ştia persoana cât de mult îmi place mie Mariana Marin şi cât de mult îmi doresc să am toate cărţile ei. Şi într-o zi, la plecare, a scos cartea asta din geantă, a pus-o pe masă şi a zis: Cred că la tine se va simţi mai bine.










Pe coperta a 4 a, zice Florin Mugur ceva de adormit cenzura, cum că ar fi o carte închinată păcii; de fapt, e o carte dedicată Annei Frank, şi nu numai! Cartea a apărut în 1986.









un poem scurt, În aripa secretă













şi încă unul, Definiţie

De primit

După ce am spus cum aleg cărţile care devin daruri, o să spun câte ceva şi despre cărţile pe care le primesc. Din păcate nu-s prea multe, pentru că am o bibliotecă în care nu prea ştie nimeni ce se găseşte. Şi cumpăr cărţi cu o viteză ameţitoare! [În ceea ce mă priveşte, cuvintele nu am bani nu au ce să caute în aceeaşi propoziţie cu pentru cărţi. Aş zice aşa: pentru cărţi există Mastercard, pentru toate celelalte există Szeged!]

Aşa că, de obicei, de ziua mea sau la alte sărbători naţionale, aud scuze de tipul: ţi-aş fi adus o carte, dar n-am ştiut ce n-ai/ce vrei/ce-ţi place [până şi propria mamă mi-a reproşat că nu citesc cărţi normale].

E drept că dacă unii/alţii pleacă în vacanţă în locuri mai interesante mă întreabă tot timpul direct: ce carte să-ţi aduc? Aşa am primit Don DeLillo, Falling Man, Joyce Carol Oates, The Gravedigger`s Daughter, The Unabridged Journals of Sylvia Plath.

Am primit şi poezie, în primul rând La Neagra [care altfel mi-ar fi rămas necunoscută], am primit şi o antologie de poezie americană [în engleză]. De fapt, cu poezie şi americani [din nord sau sud, nu contează] se merge la sigur în ceea ce mă priveşte.

Acum negociez cu Moş Nicolae să-mi aducă Istoria lui Manolescu, sau Confesiunile unui cafegiu. Sinceră să fiu, prefer Istoria. Şi desigur primesc cu drag orice volum de poezie. Am primit Nasturi în lanul de porumb şi mă bate gândul să spun câte ceva despre cartea asta, dar nu acum, că-i prea târziu.

De dat, de luat

Am primit o leapşă cu cărţi. Mai întâi to-morrow m-a rugat pe blogul ei şi apoi într-un comentariu recent să spun ce cărţi aş vrea să primesc şi ce cărţi aş vrea să dăruiesc. E foarte frumos să faci daruri, cel puţin mie îmi place. Şi cred că fiecare dintre noi am citi o carte cândva, cu condiţia să o găsim pe cea care ni se potriveşte. Aşa că am grijă să aleg cărţi care să placă în primul rând celor care le vor primi. Nu le aleg după gustul meu, încerc să-l intuiesc pe al lor. E adevărat că nu dau cărţi pe care eu nu le-aş citi, uneori cumpăr şi cărţi pe care le-am citit deja.

Ce cărţi am dăruit? Unui iubitor de rock i-am dat o carte despre Rory Gallagher, un chitarist foarte bun, celebru prin anii 70 [cred că trebuie să spun din secolul trecut] şi nu numai. Unor iubitori de jazz le-am dăruit Novecento a lui Alessandro Baricco. Unei doamne delicate şi rafinate i-am dăruit, pe lângă o sticlă de parfum, Parfumul lui Suskind. Unei fetiţe de 10 ani i-am cumpărat Ordinul secret al fetelor de pe strada Caramel [carte pe care seara, pe la 10 bunica era obligată să i-o smulgă din mâini, pentru că a doua zi copilul trebuia să meargă la şcoală; cartea e apărută la Corint, nu mai ştiu autoarea].

Şi desigur dăruiesc cu mare bucurie, atunci când pot, cărţi de poezie, uneori doar pentru că mi se pare nedrept să stea pe rafturi, în locuri în care, dacă nu ştii că-s acolo, nici n-ai cum să le vezi [adică nu aştept să fie ziua cuiva, ci pur şi simplu cred că-i important ca anumite cărţi să fie citite]. Aşa am dăruit Ghinga lui Dan Coman, Amazonul lui Ştefan Manasia şi Catafaziile lui Teodor Dună. După ce am citit Ecograffiti, cartea Ruxandrei Novac, am fugit la librărie şi am mai luat una pe care am făcut-o imediat cadou. Acelaşi lucru am vrut să-l fac cu Păpuşarul [2007] lui Claudiu Komartin, dar n-am reuşit să găsesc cartea în librării, deşi ştiu că a fost la Cărtureştiul din Mall [eu am făcut comandă la editură şi am primit atunci tot ce am cerut, dar a doua oară nu s-a mai întâmplat minunea]. Aşa că am dăruit Circul domestic [şi nu vă pot spune ce bucurie s-a citit pe chipul prietenei mele în momentul în care a descoperit cartea asta ascunsă printre altele]. Văzând că dispare din anumite librării [probabil pentru că şi acolo, la fel ca-n biblioteci, e plin de femei melancolice], am mai cumpărat una [şi pentru că a venit iarna şi paltoanele au fost scoase din dulapuri, ştiu sigur că voi descoperi persoana căreia trebuie să i-o dau.]

De Moş Nicolae o să dăruiesc, printre altele, Pynchon, Strigarea lotului 49, dar şi Cronicile din Narnia. Poate şi altele.

Despre cărţile primite o să scriu în episodul viitor.

Branduri deci

Am pus în titlu două cuvinte care nu-mi plac deloc, dar pe care va trebui să le folosesc. Am mai zis că am de onorat o leapşă frumoasă, dar complicată, venită de la Tomata. Zice ea aşa: "Branding Timisoara este un proiect care încearcă să ne facă, în primul rând pe noi, timişorenii, să analizăm puţin simbolurile care fac din capitala Banatului un oraş deosebit." Nu ştiu cât de deosebit e oraşul meu, dar pentru mine e desosebit tocmai pentru că-i al meu; cu alte cuvinte: mai deosebit de atât nu se poate. După această demonstraţie de logică blondă, să începem. Ideea e că trebuie să propun câteva simboluri ale oraşului.

Cred că cine vine prima dată în Timişoara ar trebui să simtă atmosfera oraşului şi pentru asta o plimbare cu punctul de pornire Piaţa Traian ar fi numai bună. Pornind din Fabric, pe linia de tramvai ar trece pe lângă Biserica Millenium, iar apoi, înainte de parc, ar putea zări o sinagogă, închisă acum. Pe urmă, lângă Podul Decebal, e Palatul Szekely, sau Băile Neptun, dar prefer primul nume acum pentru că Timişoara îi datorează mult acestui arhitect. Practic, fără el n-ar fi ceea ce e azi. Mergând încet pe drumul care urmează linia de tramvai, călătorul ar ajunge în Piaţa Libertăţii şi acolo ar afla câte ceva despre cel mai puternic simbol al Timişoarei mele [că-s mai multe] şi anume Proclamaţia de la Timişoara. De acolo, ar trebui să urmeze fosta linie de tramvai, adică să meargă pe Alba Iulia spre Corso şi la reîntâlnirea cu tramvaiul să vadă Catedrala Ortodoxă, dar să arunce şi o privire spre dreapta, unde e Biserica Piaristă. După ce trece podul peste Bega, trece de Piaţa Maria, ajunge la biserica lui Tökes şi apoi la Kütl, unde e Biserica Ortodoxă. Iar apoi, mergând spre Iosefin, o să treacă pe lângă singura sinagogă care mai e azi deschisă.

Sigur orice timişorean îl va duce pe vizitatorul de aici sau de aiurea în Piaţa Unirii, pe Corso, trecând prin inevitabilă Piaţă a Libertăţii.[Poate vreţi să vedeţi fotografii cu tramvaiul timişorean; sunt făcute după 1960 şi ceva, printre altele m-a izbit sărăcia din Piaţa Libertăţii din anii 70.]

Tomata se întreba dacă pot propune ca simbol lucruri mai puţin cunoscute. Să vedem: strada Ungureanu a luat-o Ariergarda, Bastionul o să fie propus şi el, numai să se termine renovarea. Eu vreau să propun o casă specială, o casă-muzeu, cum nu mai e alta prin zonă: Casa Jecza & Fundaţia Interart Triade. E o casă de locuit, a sculptorului Peter Jecza; e un muzeu, acolo pot fi văzute sculpturile lui, dar tot acolo e şi o galerie de artă, unde expun diverşi artişti plastici şi nu numai. Şi uite aşa vizitatorului nostru i s-ar putea povesti câte ceva despre grupul Sigma, despre 1 1 1, despre h.arta, despre Noima, despre Suzana Fântânariu, despre alte minunăţii care s-au întâmplat sau se întâmplă în arta plastică timişoreană.[Vedeţi că joi, 23.10, ora 5pm, la Muzeul de Artă se vernisează o expoziţie Roman Cotoşman].

Ca simbol aş mai propune o casă despre care a scris şi Adriana Babeţi: Casa Herczeg. Am fost azi în zonă, dar am uitat să o fotografiez.

Am fost să fotografiez Abatorul, pe care-l propun urgent ca simbol, pentru că în curând o să dispară. Teoretic, nu ar trebui să dispară, deşi acolo se va construi un mall. Noii proprietari au obligaţia să includă Abatorul în noua clădire. Dar după cum i-au smuls ţiglele în partea care nu-i vizibilă de pe Eroilor, cred că aşteaptă să cadă. M-am căţărat şi eu pe-un bloc, să-mi iasă poza.


De fapt, eu aş propune ca simbol tot Elisabetinul, am mai scris despre el.



Şi mai am simboluri de propus. Nu pot uita tramvaiul literar, ultima lui variantă încă mai e în Piaţa Libertăţii. Acum arată altfel, nu-s Gemenii de la StudentFest, dar RATT-ul are câteva tramvaie de epocă pe care sigur vrea să le închirieze, doritori să fie.


Ora fiind târzie, mai las şi altora dreptul de a propune. Nu ştiu câţi timişoreni trec pe aici şi ar dori să... Poate Ama? Poate Radu Pavel Gheo? Poate DoDu ?[dar de când e petrolist, nu ştiu cât timp mai are; că timişorean e oricum.]

Uite că m-am descurcat fără deci.