Vonnegut

Here's an article i wrote about Vonnegut's Slapstik or lonesome no more! it's not in english. i'm sure you've noticed it. i don't think itţs his best book, but Vonnegut is great no matter what.

Un joc serios

Publicat în 1976, Bufoniada sau Gata cu singurătatea! este o amară satiră. În Prolog, Kurt Vonnegut ne avertizează că mai aproape decât acum de o autobiografie, nu va fi niciodată. Cartea a fost scrisă ca tribut adus surorii sale, Alice, care a murit la doar 41 de ani, de cancer.

Vonnegut mărturisea odată că el scrie despre oamenii care au încercat să se comporte decent, într-o societate indecentă. Şi de această dată, doar foloseşte SF-ul pentru descrie mai bine lumea actuală, în care individul nu mai există ca entitate, fiecare este doar „un element interşanjabil al maşinăriei americane”. Bufoniada e povestea unui bătrân care trăieşte printre ruinele Parcului Naţional cu Zgârie Nori, care a devenit Manhattanul, şi îşi scrie memoriile. „E vorba despre cum mi se pare mie viaţa”, spune Vonnegut. Tema principală a romanului este singurătatea şi alienarea. E povestea a doi fraţi, Eliza şi Wilbur, doi monştri, de o mare urâţenie, dar care împreună puteau avea inteligenţa unui geniu, de aceea vor fi despărţiţi. La un moment dat, cei doi fraţi aruncă asupra celorlalţi blestemul suprem al monştrilor: cer respect. Într-o ţară în care pentru a suporta depresia şi singurătatea e nevoie de o minunată tabletă numită Comportamil, iar membrii unei secte îl caută mereu pe Isus, chiar şi sub farfurii sau pahare, Wilbur devine ultimul preşedinte al Americii, având ca slogan electoral Gata cu singurătatea!. Dezintegrarea acestei lumi nu poate fi oprită, deşi se pune în practică proiectul familiilor artificiale extinse, pentru ca oamenii să aibă măcar nenumărate rude. Forţa gravitaţională variabilă şi Moartea Verde sunt însă adversari mult mai puternici. Nu există nici o consolare, viaţa care ne aşteaptă după moarte e infinit mai plictisitoare decât asta.

Un cronicar anonim de pe Amazon se întreba cumva retoric, dacă suntem doar monştri, care trăiesc într-o societate din ce în ce mai civilizată sau suntem oameni din ce în ce mai civilizaţi, care trăiesc într-o societate monstruoasă? Ca de obicei, cărţile lui Vonnegut lasă acest gust dulce-amar şi sub aparenţa unui joc, ascunde mereu întrebări şi realităţi grave, pentru că „istoria nu e decât o listă cu surprize”.

Kurt Vonnegut, Bufoniada, traducere de Ariadna Grădinaru, Humanitas, 2006