Ieri, orașul

Despre librării

 La un moment dat, începuseră să dispară, de la o vreme, reapar. Bufnițele rezistă de vreo doi ani și ceva:

Librarul cu papion e pe poziții de câteva luni:

Și Cărtureștiul ăsta nou când se deschide?

Hai, că Humanitasul mai are un pic și face anul! (așa, fără poză, drept pedeapsă pentru Joc secund ).

Orașul, ieri

Un arhitect

Dacă tot am vorbit despre personalitățile orașului, adaug: cred că zilnic ar trebui să spunem

Köszönöm szépen, László Székely!

Arhitectul orașului, îi datorăm mult și multe! Nici după 1919 nu a plecat de aici, a rămas mai departe în orașul pe care el l-a modelat. Statuia asta e în parcul Doina (azi Carmen Sylva). Fără el, Timișoara de azi nu ar fi așa cum e.
Două clădiri marginale, două dintre favoritele mele

 Abatorul 

Uzina de apă de la Urseni, prin 1914 a devenit funcțională ( poza asta nu e făcută de mine)

Din istoria orașului

S-a redeschis Parcul Central, redevenit Scudier. Acolo există o alee a personalităților, ei au construit Timișoara, așa cum e ea, Nu știu câte statui vor mai fi amplasate în oraș, de ani de zile se tot lucrează.
Am încercat să urmăresc un fel de ordonare cronologică, dar n-am prea reușit. Mai lipsesc câteva poze, nu mi-au reușit toate.

Trebuie să merg și în Parcul Civic, să văd ce găsesc acolo.

Completare. A fost inaugurată și aleea aceea.