Friday, February 28, 2020

Teatrele in martie




WTF cu OMG

(Mi-a plăcut jocul de cuvinte, de asta am pus titlul ăsta. ) Am aflat din sursă sigură că vor fi lansate și în Timișoara. Dacă ar fi să recomand ceva, aș începe cu Luca Ștefan Ouatu & Cinematic.

 
Tudor Pop îmi e simpatic măcar prin ceea ce vrea să facă, încă nu-mi dau seama cât i-a reușit ( încă mai citesc). Din câte am aflat, Timotei Drob a fost propus pentru diverse premii. Dar în timp ce citeam Tone de aur am auzit o mulțime de voci, parcă ar fi fost vorba de cineva care parodiază. Nu e cazul, dar în același timp nici nu-mi dau seama care e vocea lui. ( MRP & Cântice țigănești mai citește cineva?)

Monday, February 24, 2020

Saturday, February 22, 2020

Therion - Summer Night City

Amintiri din copilărie, reinterpretate ( sau cam așa ceva). Se dă volumul mai încet sau mai tare, după gust.

Wednesday, February 19, 2020

O zi

Margit Pogany, originalul și copia
(mă gândeam să spun ceva despre faptul că era pictoriță de origine maghiară, dar...)

Saturday, February 15, 2020

Cărturești Operei

S-a deschis și noul Cărturești,  pe Corso. Minunată librărie (ceea ce sporește cumva regretul meu că acel individ a înstrăinat demuuuult o parte din spațiu), dar...
Am reușit mai spre miezul nopții să intru, tot  era plin de lume.



Saturday, February 1, 2020

To Walk Invisible The Bronte Sisters

 Azi de la 15,10 pe TV 1000, un film foarte bine făcut. A mai fost, va mai fi, găsiți cândva timp să-l vedeți.

Wednesday, January 22, 2020

Trei poezii, citiți măcar una...


Anastasia Gavrilovici



lucruri simple


Poate că oamenii chiar dau tot ce e mai bun din ei doar
atunci când sunt zdrobiți, ca măslinele.
Sau poate că nu, ce știu eu, mintea mea e un șvaițer prin care
șuieră muzica șoarecilor de laborator când îi îmbrățișează șublerul.
Nu sunt alergică la nimic și totuși sufăr din orice, e suficient să-mi spui că
nu-ți place marțipanul și voi începe să plâng. Căldură umană eliberată
haotic, conținuturi psihice descărcate aiurea, nervi de dimineață, de
nesomn și lehamite, proiectați în cei dragi ca un avion care își
golește dejecțiile deasupra unui vas de croazieră. Nu-i nimic, te uiți spre
paharul cu bere, aproape că ai putea să-i vezi jumătatea plină, dacă n-ar fi
acoperită de amprente pe care, cu puțin noroc, va mai dura
10 ani până să le reproducă maeștrii cyborg. Sunt lucruri simple în jurul
nostru care îmi
fac inima origami. Anarhie emoțională, cutremure insesizabile,
frumusețea naturii
destrămându-se prin propriile forțe, orașe prin care se circulă mai
greu ca în sângele meu și tot aerul ăsta cu care nu am
știut niciodată prea bine ce să fac. E târziu, copiii te așteaptă acasă,
mai bine
nu mă lua în seamă. Suntem cu toții 80% „le am și eu pe ale mele”, restul
apă și calciu. Privește, constelațiile astea par moftul unui artist
contemporan, dar nu fac mai mult decât osatura delicată a unei păsări
colibri. În turnul de control nu a mai rămas nimeni, fotograful cu
Parkinson aproape că a nimerit butonul, măslinele sunt coapte, ar putea
fi sfârșitul. De s-ar opri odată aici.









e doar tristețe


Nu e depresie, e doar tristețe, impactul locului gol din pat
unde dragostea apare și dispare ca o eczemă, un punct
roșu pe radarul unor marinari daltoniști. Nu e depresie, ci
mai degrabă o dezamăgire plină de duioșie când știi că nimic
nu deosebește gura întredeschisă de plăcere de după
orgasm de cea a unei fetițe cu polipi în timpul somnului.
Mâna mea care mângâie de patru ani același bărbat și
mâna unui jucător de tenis sunt la fel: urâțite, umflate, dar sigure.
Obediente. Cândva știam să spun cuvinte salvatoare, să asamblez
după instrucțiuni androizi veseli, să croșetez plase de siguranță pentru
acrobați,
spitale de nebuni și multinaționale. Prezența mea era dorită, simțită,
treceam prin fața senzorilor, iar ei mă recunoșteau, dându-mi apă, săpun
și lumină.
Acum nu-mi mai cere nimeni nimic. Răspund doar la mailuri și comenzi simple
vă rugăm să ridicați cardul vă rugăm ridicați banii vă rugăm să ridicați
chitanța.
Dar nu e depresie, nici măcar un pic, nici măcar din greșeală, deși am
o inimă de camembert și, înfipt în ea, stegulețul unei capitale habsburgice
în care nu mai vreau să mă întorc niciodată. E doar tristețe,
doar un simplu fenomen demografic ce va dispărea odată cu noi.
Pâcla aceea
groasă pe care copiii o pictează în jurul munților la ora de desen și
fără de care peisajul ar fi incomplet. Așa că fii liniștit, nu te întreba ce
limbă vorbesc oamenii în visele maimuțelor, mai aprinde-ți o țigară,
vino acasă la orice oră. Sunt aici și te aștept, fiindcă nu e
depresie, e doar tristețe.




Chestionar


Atenție! Pentru îmbunătățirea calității serviciilor oferite de organizația noastră, această convorbire va fi înregistrată. După semnalul sonor, apasă tasta # și răspunde ferm.

Descrie-te în zece cuvinte. Ai grijă ce alegi, cuvintele creează imagini,
iar imaginile îi pot afecta emoțional pe cei din jurul tău.
Ce-ți place cel mai mult la tine? Ce detești cel mai tare la tine? Cine
ești tu când nu se uită nimeni la tine, cine te rade în locurile unde
nu poți ajunge?
Nu vrem să știm ce o să te faci când o să fii mare, spune-ne doar
dacă primul tău job a venit la mult timp după primul tău
blow job și descrie pe scurt oricare dintre experiențele bifate.
Menționează trei valori europene cu care te identifici și în numele cărora
ai fi în stare oricând să-ți faci harakiri în parcarea celui mai mare mall
din orașul tău. Ce anume crezi că te recomandă pentru acest festival internațional
dedicat tinerilor talentați sub 25 de ani care nu știu să deschidă
un borcan înțepenit?
Care nu au pus niciodată la pariuri sportive și nu au nicio direcție în viață.
Viața pe Marte, Viața la țară, o țară ca afară, numerotați variantele propuse
în ordinea preferințelor.
Care e cel mai recent act de caritate făcut? Când te-ai
implicat ultima dată activ în viața comunității tale? Crezi că femeile,
homosexualii și
împletitorii de covrigi beneficiază de aceleași drepturi ca tine și
împreună formați inima societății?
Definește cuvântul inimă.
Mai definește-l o dată și compară-ți răspunsurile cu cele ale vecinilor
sau cu
rezolvările de la sfârșit.
În ce țară nu ai vrea să locuiești niciodată?
În ce țară ai fi preferat să te naști?
Crezi că dacă în Europa ar exista plantații de tutun,
copiii ar fi trimiși să muncească pe ele? Te consideri o persoană morală?
Povestește în câteva fraze ultimul vis erotic avut.
Dacă ai putea trăi într-un film, care ar fi acela? Argumentează în 5 rânduri.
Consideri că lumea ar fi un loc la fel de bun fără tine?
Care este aportul tău la creșterea calității vieții? Dar la rata natalității?
Preferi mormintele verticale sau orizontale? Incinerarea sau înhumarea?
Ketchup picant sau dulce?
Ești o persoană cu standarde duble?
Ce talent sau abilitate ți-ar plăcea cel mai mult să ai?
Crezi că masturbarea, la fel ca poezia, este o îndeletnicire a oamenilor singuri
și inadaptați?
Cât de mult ești dispus să aștepți pentru a-ți păstra prioritatea
în preluarea apelului? Ești genul de persoană care preferă
să-și vadă numele pe cărți decât pe bonuri de masă?
Spune-ne de ce reduceri beneficiezi ca să-ți spunem cine ești.
Spune-ne că nu te interesează banii, ci experiența, recunoaște că și tu
ești acolo pentru prosecco-ul de după, spune-ne că tu niciodată anal,
că tu nu cu minciuni și subterfugii aducătoare de noroc și faimă,
că tu nu vrei nimic din toate astea, ci doar să make the world a better place.
Crezi cu tărie că frumusețea va salva lumea?
Sau măcar Uniunea Europeană?
Răspunde cu sinceritate la toate întrebările de mai sus, lasă o adresă de mail
și vei fi contactat pentru comunicarea rezultatelor
de către unul dintre operatorii noștri
în cel mai scurt timp posibil.


Anastasia Gavrilovici, Industria liniștirii adulților, Casa de editură Max Blecher, 2019