Azi, apusul

un poem în sine

Filiera franceză

După o veritabilă conspiraţie l(y)ioneză, cu mici îmbunătăţiri sibiene, a ajuns la mine o carte tare frumoasă. Mulţumesc!

Noutăţi

Nu am fost la Bookfest, dar mi-am cumpărat câteva cărţi din cele apărute în ultima vreme [şi ziceam că nu voi mai cumpăra aşa de multe], lansate [unele] la târgul ăsta, aşa că aş putea să-mi imaginez că mi le-am cumpărat de acolo.

O replică dintr-un film văzut într-o seară

 Nu există niciun loc pe lume care să nu fie infernul cuiva.

 

  

TNCP III

Îmi aduc aminte [aş zice cu nostalgie, dar ar suna prea lacrimogen, aşa că tai cuvintele acelea] de vremurile în care mă duceam şi eu la târgurile de toate felurile, mai de carte de felul lor. 

Pentru cei ce nu pot ajunge la TNCP, există transmisiuni video, realizate de Victor Potra. Din câte am văzut/auzit nu prea e public. Nu-mi dau seama: nu e mediatizat destul festivalul, publicul nu e interesat de aşa ceva, sau există o prăpastie între ceea ce îşi doreşte publicul şi ceea ce i se oferă?

Nu ştiu. Oricum din lectura din seara asta am rămas în minte cu Nichita Danilov şi al său suflet de la second hand. Mi-am adus aminte de bucuria cu care am descoperit cândva Fântânile carteziene.

***

... doar pe partea mea de oraş a nins

De prin reviste

Poate aţi aflat deja de pe blogul lui Mihail Vakulovski: Tiuk! 29 e pe net. Şi pot să mă laud că am şi eu acolo o rubrică, la Poveştiuci pe bune găsiţi PdS 10 din 70. Şi am mai zis câte ceva şi la 10 TOPuri 10 pentru Tiuk! de 10 ani. Vedeţi voi acolo despre ce-i vorba. Am alcătuit fiecare top de parcă ar fi fost singurul pe care trebuia să- l fac, de asta veţi vedea că se repetă anumite nume. Mai zic: m-am mirat vâzând că nu l-am inclus pe Vonnegut în topul scriitorilor favoriţi, am văzut după ce trimisesem mailul, dar am hotărât să nu schimb nimic. La poeţi români nu l-am trecut pe Eminescu, nu ştiu de ce, cred că Ziua Culturii a  fost de vină [şi despre ziua asta am zis ceva în Ring, vedeţi aici; sunt ultima pe listă, dar vă asigur că nu înseamnă nimic, nici nu mi-a cerut nimeni voie să mă treacă ultima, nici eu nu am cerut voie nimănui să apar acolo.]  Adevărul e că fără Mişu nu se poate, fără el n-ar fi fost nici ceilalţi. So it goes. 

Completare. Am văzut că din nou Tiuk! are  probleme tehnice, trec aici topurile mele:

răspunsuri parţiale, ordine alfabetică

10 TOPuri 10 pentru Tiuk! de 10 ani
 

10 scriitori preferaţi

Stefan Agopian, Roberto Bolaño, Dostoievski, T S Eliot, Jeffrey Eugenides, Mariana Marin, Rabelais, William Styron, Vargas Llosa, Walt Whitman

10 scriitori români preferaţi

Ştefan Agopian, George Bacovia, Ştefan Bănulescu, Hortensia Papadat Bengescu, Mircea Cărtărescu, Filip Florian, Mircea Nedelciu, Constant Tonegaru, Mariana Marin, Cristian Teodorescu

10 poeţi români preferaţi

George Bacovia, Dan Coman, Claudiu Komartin, Mariana Marin, Ileana Mălăncioiu, Ion Monoran, Ioan Es. Pop, Nichita Stănescu, Cristian Simionescu, Constant Tonegaru

10 prozatori români preferaţi

Ştefan Agopian, Ştefan Bănulescu, Hortensia Papadat Bengescu, Ioana Bradea, Mircea Cărtărescu, Filip Florian, Anton Holban, Mircea Nedelciu, Camil Petrescu, Cristian Teodorescu

Diverse

Tot răsfoind diverse reviste, am dat peste nenumărate anchete, nu toate legate de anul 2010. De exemplu în Verso am găsit un dosar despre presa culturală. De citit! Iar în România literară se caută răspunsuri la întrebarea: care sunt scriitorii de azi pe care îi admiraţi? În cel mai recent număr al Dilematecii se vorbeşte despre prima traducere.

Mi-am adus aminte că şi la recentul festival de Literatură şi vin s-a vorbit mult despre traducători, despre felul în care unii dintre ei pot impune un autor, despre cât de important este pentru un autor să aibă relaţii bune cu diverşi traducători. Sunt diferite cele două, ancheta şi discuţiile de la festival, pentru că-s multe feluri de traduceri, ştim asta de la Caragiale. 

De fapt eu voiam să spun că tot răsfoiesc din când în când un dicţionar special, al romanului tradus în România, aşa, să văd când a început toată povestea asta şi cum a continuat. Prima traducere e din 1794, după o versiune grecească, e vorba de Baltasar Gracyan Y Morales, Critil şi Androniu, adică primele nouă cânturi din El Criticon [roman tradus integral abia în 1975]. Se spune că mai există şi o tălmăcire din 1754, dar e rămasă în manuscris.

Dicţionarul e alcătuit de cei de la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară Sextil Puşcariu [pun pariu că 80% dintre români nu ştiu să pronunţe corect acest nume].

De toate şi mai nimic

De câte ori am momente mai ciudate, nu ştiu încotro să o apuc, o voce din capul meu repetă I had  a farm in Africa. Nu prea ştiu de ce, poate pentru că cea mai frumoasă imagine posibilă e aceea cu leii ascultând Mozart, nu oriunde ci acolo, în sălbăticia lor, adică în libertate. Eu aş putea să zic Aveam şi eu cândva un blog. Aşa mulţi vizitatori are blogul ăsta [mult prea mulţi pentru halul de amorţeală în care se află], încât îmi dau seama că ar trebui să am minimum de bun simţ şi să zic şi eu ceva. Zilnic îmi propun să scriu dar zilnic şi renunţ. Mai că-mi vine să zic: îmi propun o dată şi renunţ de câteva mii de ori.

În 2010 s-au întâmplat tot felul de lucruri bune. Au apărut cărţi, reviste, edituri, festivaluri. S-au făcut bilanţuri, clasamente, previziuni şi încă se mai fac. Din ce am citit eu, aleg aşa:

poezie: De-a viul, Teodor Dună [deşi până în ultima secundă eram convinsă că voi alege Nimicul lui Mircea Cărtărescu]

proză: Rădăcina de bucsau, O.Nimigean [şi dacă ar fi mai multe romane de acest fel, aş citi mult mai puţine traduceri]

Vreau să le mulţumesc în mod special celor de la Lecturi Urbane [mai ales Ancăi Duma], pentru că de la ei am avut cartea (şi deja a pornit spre alţi cititori, sper să fie cât mai mulţi).

debut: Deadline, Adina Rosetti [ nu ştiu alt debut în proză, dar le cam ştiu pe cele poetice].

critică: Mihail Vakulovski,  Portret de grup cu generaţia 80. Poezia [n-am terminat de citit cartea, dar nu cred că-mi voi schimba părerea]

S-au întâmplat multe lucruri bune în 2010. În primul rând am reuşit să ajung la Festivalul de Poezie de la Bistriţa. Tot în primul rând, mă bucur că s-a inventat un Târg Naţional al Cărţii de Poezie [şi sper să ajung şi la ediţia de anul ăsta; dacă va fi tot în iunie, ajung sigur]. Din păcate la FILB n-am ajuns, dar a apărut la Timişoara un festival numit frumos Literatură şi vin, de la care aştept mult mai mult la ediţia a doua. La capitolul reviste, mă bucur că a apărut Poesis Internaţional [în sfârşit Vatra are concurenţă].

Dar parcă 2010 a fost în primul rând anul reeditărilor. Anul ăsta sper că va fi mai bun.

Îngheţuri, dezgheţuri

A nins, e totul sau alb, sau cenuşiu, sau îngheţat. Din fericire pot sta cu obloanele trase şi nu ies din casă decât dacă vreau. Ieri n-am vrut, azi mă mai gândesc. Şi blogul e uşor îngheţat dar din alte motive. Aş fi vrut să povestesc mai mult despre lectura suedezilor de la Cărtureşti, mai ales că la final am primit un cadou neaşteptat: Sofia Stenstrom mi-a dăruit cartea ei. Nu ştiu dacă o meritam, i-am spus doar că mi-a plăcut mult cum a citit [aş fi ascultat-o ore întregi, aşa, fără să înţeleg] dar şi ce a citit [noroc cu traducerile]. 

Am vrut să spun câte ceva şi despre festivalul de literatură, care a  avut loc la Timişoara, la începutul lui decembrie. A scris Marius Chivu câte ceva despre cele întâmplate atunci; aveam de gând să povestesc, mai ales că săptămâna trecută din emisiunea Adelei Greceanu am reuşit să ascult doar interviul cu Robert Şerban. Poze de la lecturi nu am, aşa că pun aici doar una cu Petre Stoica [dintr-un documentar prezentat în cadrul festivalului; a mai fost unul, despre boema timişoreană].

Am şi citit câteva cărţi despre care aş fi vrut să scriu.

Despre proză, oarecum

Am promis că scriu despre proză, aşa că o să scriu. Dar am promis că scriu ca un neiniţiat despre proză şi asta o să şi fac. De ce zic asta? În primul rând pentru că pe blogul ăsta am tot polemizat cu diverse persoane despre calitatea prozatorilor tineri, eu fiind cumva împotriva lor. Mi se pare că stăm prost la capitolul proză scrisă de tineri [de data asta limita de vârstă e 40 de ani]. Am vrut să spun: păi n-avem, după care am stat un pic pe gânduri, am respirat adânc, am început să-i număr dar nu chiar 2 la primărie, 2 la şcoală ... ci aşa, un pic mai [ne] serios şi vreo câţiva tot am găsit. Dar Răzvan Ţupa m-a rugat să nu fac liste,  a făcut el una, şi mi-e teamă că tot la ele vom ajunge în final.

Întrebarea era: ce poveşti i-ar putea interesa pe cititorii străini? Ce să le propunem? Aş putea răspunde: Nu ştiu, dacă pe noi nu ne interesează, de ce i-ar interesa pe ei. Şi nu ne interesează, dovadă fiind tirajele vândute. Deşi cifrele astea s-ar putea să fie nişte minciuni, pentru că sunt multe oraşe care nu mai au librării. Ce i-ar putea interesa pe ei? Ar trebui să ştim ce îi interesează deja şi să le propunem sau ceva complet diferit, sau ceva asemănător, dar mult mai bun.

Recent, într-o emisiune tv, Ileana Mălăncioiu a spus o poveste cu tâlc legată de Lumea în două zile, romanul lui Bălăiţă. Cineva, într-o seară, când erau mai mulţi scriitori, critici, literaţi adunaţi la un pahar de vorbă, a spus că romanul lui Bălăiţă ar fi bun, dacă nu ar fi aşa de provinical. Iar Lucian Raicu a intervenit zicând doar atât: Din păcate nu destul de provincial!

Cred că asta ar trebui să exportăm: poveşti care sunt în primul rând ale noastre[Maria Ellis, Carte de colorat pentru orbi; Alexandru Potcoavă, Pavel şi ai lui] Pe mine mă  interesează mai ales cărţile care mă ţin captivă într-un spaţiu în care n-am mai fost, în care personajele să fie altele decât cele din alte cărţi. Şi mai cred că ar interesa ciudăţeniile, cărţi care să aibă doi autori[Băiuţeii fraţilor Florian], sau mai mulţi[Rubik]; sau cărţile care să aibă o structură complicată, care să fie greu de încadrat [Cristian Robu Corcan, Gravură în mi bemol], greu de redus la o unică dimensiune[Adela Greceanu, Mireasa cu şosete roşii]; cărţile care să spună lucruri absolut noi despre lucruri pe care ei le ştiu, dar altfel [cred că aici aş putea include şi Cartea tuturor intenţiilor a lui Marin Mălaicu Hondrari].

Iniţial am scris paragraful anterior fără să dau titluri sau autori, dar parcă aşa se înţelege mai bine ce am vrut să spun. Şi nu am repetat deloc numele pe care Răzvan Ţupa le-a inclus pe lista lui, cred că ar fi fost inutil.  Ideea nu era să înlocuiesc o listă cu alta, ci să spun ce cred eu despre povestea asta. Aş mai putea sugera câteva titluri, dar nu e momentul acum. Poate revin în altă zi.

un gând

O frază scrisă acum câţiva ani de Mircea Cărtărescu: Poezia s-a sinucis având grijă să-şi facă un nod foarte estetic la ştreang.

În aceste zile în care toţi românii au descoperit că nu pot trăi fără poezie, eu mă gândesc serios să m-apuc de bambilici, sau măcar de integrame.

În aşteptare

Se cam apropie târgul de carte şi deja încep să se audă zvonuri legate de diverse apariţii. Unele deja nu mai sunt zvonuri, ci ştiri.  Unele noutăţi sunt mai mult decât interesante. Eu una abia aştept să citesc cartea  despre poezia optzecistă scrisă de Mihail Vakulovski [îmi place mult şi coperta]. O să apară la Tracus Arte. Am aruncat un ochi şi peste prefaţă, o variantă prescurtată. Şi mă bucur că cei de la Humanitas au anunţat* că vor reedita Aer cu diamante. Şi în acelaşi timp îmi pare rău că nimeni nu reeditează Cinci. Oricum generaţia 80 e singura generaţie literară adevărată de după război, numai că unii încearcă să o transforme în pură generaţie biologică, aşa, ca să fie şi asta varză ca restul lumii [destul de recent în România literară s-a discutat despre generaţii de toate tipurile, n-are legătură cu optzecismul dar mă gândeam să  mă laud cu ce am mai citit]. Dar nu cred că o să le meargă, mai ales dacă apar asemenea cărţi. Abia ştept să le am în mână.

Eu oricum ţin foarte mult la optzecişti şi ori de câte ori îmi pierd încrederea în literatura română mă reîntorc la ei şi totul reintră în normal. Încă îmi aduc aminte bucuria cu care am descoperit cândva o carte şi am citit: Corpul nostru ne aparţine altfel decît un obiect şi de aceea, pentru a-l avea într-adevăr, trebuie să ştim să-l povestim corect.

-------

*doar pe facebook, de asta nu pot pune niciun link

Reviste

În alte vremuri blogul ăsta ar fi arătat altfel, aş fi scris despre concerte, lansări, vernisaje şi alte întâmplări la care am fost. Aş fi scris şi despre unele cărţi, măcar despre Drumul lui Cormac McCarthy şi Comedia umană a lui William Saroyan. Dar vremurile-s cele care sunt, iar eu nu prea mai scriu din diverse motive. Cum nici acum nu am de gând să povestesc mare lucru, o să las filmările pe care le-am făcut să spună povestea cum ştiu ele mai bine. Azi despre reviste.

Ioan Moldovan despre Zilele Revistei Familia [înregistrare făcută la Oradea, în 6 octombrie, când a avut loc o nouă ediţia a Institutului Blecher].

Ioan Moldovan despre Echinox

Dumitru Păcuraru şi Claudiu Komartin povestind câte ceva despre Poesis Internaţional

Claudiu Komartin despre Radmila Lazić, prezentă în numărul 2 din Poesis Internaţional, cu poezii, dar şi cu un interviu [ înregistrare făcută în 25 septembrie, Atelierelaţionale cu Răzvan Ţupa]

Câteva cuvinte şi despre Vasile Vlad [detalii în Poesis Internaţional, nr.1]

***

Blogspotu' a avut tot felul de probleme azi, vreme îndelungată n-a fost în stare să reţină comentariile. Acum şi-a revenit. S-a comportat de parcă ar fi trecut prin zonele alea cu piatră cubică din Turul Franţei. Grea etapă. Şi eu am alte probleme, am zugravi pe cap şi nu ştiu unde să adăpostesc toate cărţile. Şi, de parcă n-aş fi avut destule, am mai luat câteva în ultimele săptămâni:

Ioana Bradea, Scotch, Polirom
Kurt Vonnegut, Zâmbiţi, vă rog!, Univers
Donald Morrison, Ce mai rămâne din cultura franceză/Antoine Compagnon, Preocuparea pentru grandoare, Art
Ion Pop, Litere şi albine, Limes
Darie Magheru, Cărămida cu mâner, Arania

La drum

A pornit şi faimosul tren din gară, una plină de mizerie şi cerşetori. A pornit doar cu 30 de minute mai târziu decât ar fi trebuit, că doar e IC. Cât timp merge e bine, mai ales că, deocamdată merge şi netu'. Ajung eu la TNCP. Poate o să mai scriu şi aici, dacă ....
--------
Am trecut de Piatra Scrisă, mi-am amintit de DERo, oare cum o fi să mori aşa, între birt şi biserică?Poate-mi trimite Alex Potcoavă, pentru un pds, o poezie dedicată ultimului mare boem timişorean. Deşi nu ştiu dacă e ultimul cu adevărat.
--------
Or fi frumoase trenurile astea moderne, dar aş prefera să nu fie lumina aprinsă când trecem prin vreun tunel. Aşa, n-au niciun haz
-----------
Era o vreme în care ştiam exact ce staţii sunt între Herculane şi Timişoara... Adică ştiam toate localităţile....
-----------
La viteza pe care o are uneori trenul ăsta, cred că aş putea coborî să culeg nişte maci pentru Hiacint. Important e că direcţia e bună, deci ajung eu la Bucureşti până la urmă. E 8.24. O să ajung după miezul nopţii

Iar pe puncte

1. Un fragment interesant din interviul luat lui Ioan Groşan de Mircea Mihăieş. A apărut în Orizont, nr. 4/2010. Întrebarea sună cam aşa: De ce ai optat pentru tipărirea în regie proprie a acestei cărţi? Iată răspunsul: Pentru că editurile din România, fără excepţie, plătesc (dacă plătesc!) FOARTE PROST scriitorii. Îţi dau când apare cartea (mă refer la proză) vreo zece milioane de lei extrem de vechi, după care, din an în Paşte, cu ţârâita, alte două-trei. Tu, ca autor, nu ai niciun control asupra vânzărilor, asupra eventualelor tiraje succesive scoase pe şest, nu există o minimă transparenţă financiară. Dar exemplul meu e singular, nu sfătuiesc pe nimeni să-l urmeze. Mă îndoiesc că poetul X din urbea Y ar putea face, cu folos, la fel ca mine, adică să se ocupe de tot, pe cheltuiala lui: să facă rost de sponsori, să-şi tipărească volumul, să-l lanseze, să-l difuzeze. E o experienţă inedită şi pentru mine să văd, pragmatic, cu ce mă aleg.

Pornind de aici s-ar putea face o anchetă serioasă.

2. În povestea de mai sus e vorba de Un om din Est. Am găsit cartea în librărie. E ciudat totuşi cum anumite cărţi, de la anumite edituri pot fi găsite în librării [tot de la Tracus Arte am cumpărat şi cartea de convorbiri a Iolandei Malamen cu Tudor Ţopa], iar altele nu. În general cărţile de poezie nu ajung. Mai că n-aş da vina pe edituri, dar nici nu ştiu ce ar fi de făcut.

3. În Steaua nr 3/2010 am găsit, spre marea mea bucurie, un articol semnat de Ana Maria Tăut: Trei ani de provocare creativă. Remember Aktionsgruppe Banat 1972-1975. De citit şi de păstrat. [Despre ancheta Literatura blogurilor, realizată de Ruxandra Cesereanu cred că se ştie deja, s-a mai scris. Va fi şi o continuare. Mihaela Ursa a publicat pe blog articolul ei.]

4. În România literară, nr. 16/2010, am dat de unu' care confundă literatura cu un hipermarket (scuzaţi-mă, nu m-am putut abţine). De fapt ce urmează e un citat în citat, pentru că acolo cronicarul, pe ultima pagină, scrie despre o anchetă apărută în Discobolul. Şi redă o parte din răspunsul lui Basarab Nicolescu, iar eu reiau aici câteva fraze: Soluţia este evidentă, dar ea jenează, desigur interese meschine financiare care nu au nimic cu grija pentru cititor: constituirea unei reţele naţionale de difuzare şi constituirea unui site naţional (de genul Amazon) unde toate cărţile care apar în România să fie accesibile cititorului din ţară şi din străinătate.

5. Versul zilei, din poemul săptămânii: noi nu vom fi răsplătiţi pentru că am dus o viaţă cumsecade? (Răsplata, Traian T. Coşovei, tot din România literară, nr. 16)

6. Am descoperit cu mare întârziere, că în 2009 Cristian Simionescu a publicat un volum nou: Ţinutul bufonilor. Am dat doar de o cronică şi încă nu ştiu despre ce editură e vorba. [Poate n-am citit cu atenţie articolul]. Nici nu îndrăznesc să spun că aş vrea să găsesc şi cartea. E ca şi cum mi-aş dori să ningă la Ecuator. Dar mai ştii, poate se va putea.

vax albina

În lumina ultimelor evenimente de pe plan intern şi internaţional, în republica apartamentală în care locuiesc a fost o furtună îngrozitoare, urmată de câteva dezbateri prelungite, huiduieli şi la final pupături, zâmbete, fandoseli. Nu pot să dau detalii, dar spun că preşedintele ales [eu adică] s-a întâlnit la ceas de seară cu primul-ministru [cu mine, adică] şi cu ministrul de finanţe [eu, păi da cine] şi s-a ajuns la o concluzie firească. Aşa că a fost chemat cetăţeanul [tot eu, vai de capul meu] şi i s-a comunicat următoarea decizie: până le vine lor o idee mai bună, se reduce cu 100% bugetul pentru cărţi. Sentinţa rămâne definitivă şi se aplică din secunda publicării pe blog. Cetăţeanul a încercat să vocifereze, dar a tăcut mâlc în secunda în care i s-a pus întrebarea: şi la ce ţi-au folosit?

Ceva, dar nu ştiu despre ce

Azi o să plagiez în stil mare, cel puţin aşa cred acum. Cam tac în ultima vreme, deşi tot mai citesc câte ceva, dar nu citesc sistematic şi nici nu mă apropii de cărţile cu prea multe pagini pentru că ştiu că nu am mult timp pentru ele. Şi nu-mi place să-mpart un roman în episoade multe şi scurte.

Am trecut şi prin câteva momente de derută în ultima vreme. Primul a fost pe la sfârşitul anului trecut, atunci o prietenă m-a rugat să-i recomand o carte, ceva care să-i taie respiraţia. Şi am tăcut, n-am avut niciun răspuns. Se referea strict la proză şi la apariţii oarecum recente. De atunci mă tot gândesc şi tot caut un răspuns şi am ajuns la o concluzie nu prea veselă: în ultimii cinci ani am dat doar peste trei autori care n-ar trebui rataţi, ar trebui citiţi adică: Attila Bartis (dar mai mult pentru Tihna), Roberto Bolano şi Jeffrey Eugenides. Din literatura română: Filip Florian (dar pentru Degete mici, de Zilele regelui încă nu pot să mă apropii). Am citit şi alte cărţi foarte bune, dar autorii îmi erau cunoscuţi de ceva vreme. Şi am recitit câteva romane, care mi-au plăcut la fel de mult ca prima dată. Cred că asta o să cam fac: o să mă opresc din citit şi o să trec la recitiri. Pe un fir de romaniţă m-aş juca aşa: a citi, a reciti? Deşi nu-s năzdrăvană, de la o vreme încoace mai nimic nu-mi place, când e vorba de proză.

Dar fiecare zi se termină cam aşa: iau lângă mine câteva cărţi de poezie [pentru că poezia e capitol special, ei nu i se aplică cele de mai sus] şi citesc, sau la întâmplare, sau caut ceva anume. Uneori mai sar peste o carte, pentru că poezia tocmai citită mi-a schimbat starea. Nu pot să citesc o carte de poezie în 25 de minute, doar pentru a scrie o cronică în următoarele 5. Şi nu lecturez niciodată nimic. De fapt, eu citesc mai mult de o zi la o carte de poezie, uneori şi mai multe. Aici recitirea e baza. Nu citesc pe nerăsuflate, fac pauze, pentru că se acumulează imagini, gânduri, cuvinte, trăiri şi uneori se acumulează atât de multe încât trebuie să mă opresc.

Am mai avut un moment de derută, un moment greu al vieţii mele, pentru că nu prea mai cred în diverse ocupaţii filologice. Citind diverse cărţi, articole scrise pe marginea cărţilor am senzaţia că întotdeauna esenţialul dintr-o carte foarte bună ne scapă, am senzaţia că putem spune prea puţin despre anumite cărţi. Dar sper să trec peste momentele astea şi să mai povestesc despre ce am citit. Pînă atunci, nu mai zic mare lucru, şi oricum, dacă tac nu înseamnă nimic.

Nimicuri de vineri

Azi, în timp ce ascultam NRV, mi-am adus aminte că aveam şi eu, cândva, un blog unde scriam despre cărţi. Şi m-am gândit să mai trec pe aici. În primul rând, o să-i mulţumesc Luizei Vasiliu, că m-a inclus în cartierul ei de bloguri literare. Cred că articolul e doar pe site-ul celor de la Dilema veche, în formă tipărită n-am dat de el. Şi nici de interviul cu Cristian Teodorescu. Sau nu m-am uitat eu în numărul care trebuie?

Dacă tot am ajuns la capitolul interviuri, o să spun că în numărul 3 din Orizont e un interviu [şi nu numai] cu Ioan Es. Pop. Ar mai fi de citit şi interviurile realizate de Andra Rotaru, pentru Agenţia de carte.

N-am timp şi nici n-am energia necesară pentru a comenta diverse articole şi nici despre cărţi nu pot să scriu deocamdată. Se apropie festivalul de teatru şi sper să ajung măcar la câteva spectacole. Iar apoi urmează CafeKulTour.

În Dilemateca, numărul 47, pe lângă multe altele [două cronici la cartea lui Teo Dună, de exemplu], ar mai fi de citit dosarul Urmuz, Blecher, Bonciu. Şi cred că ar fi fost bine să fi fost semnalat pe copertă, ar mai fi atras nişte cumpărători [oare?!]. Am descoperit şi o cronică la cartea lui Alexandru Muşina, Regele dimineţii. Ce bine, că tot voiam să spun că Tracus Arte are site. [Am aflat de pe blogul Luciei Verona]. Zilele trecute am aflat că şi BrumaR are site actualizat şi funcţional. Vinea să-şi mai facă site şi m-aş putea declara mulţumită, deocamdată...

Completarea promisă. În Tomis, numărul pe martie, e un articol despre Freud, dar şi diverse cronici, una la Nasturi în lanul de porumb [dar nu prea mi-a plăcut], iar Daniela Luca scrie despre poezia lui Ştefan Manasia.

În numărul 11 din România literară am mai găsit o cronică la De-a viul lui Teodor Dună. Şi m-am bucurat să văd că Institutul Blecher e prezent în numărul ăsta în care se discută şi despre generaţiile literare. [Claudiu Komartin îi prezintă pe Augustin Cupşa şi Andrei Dosa].

De citit: articolele lui Ion Pop despre avangardă, apărute în Tribuna [ pdf: I şi II, III]