Un blog mai mult despre cărţi, despre ce-mi trece mie prin cap în timp/după ce le citesc.
Pentru că-s de modă veche, mi-am luat numele tot dintr-o carte.
În rest, nimic nou, "we go underground, 'cause there's emptiness above".
Titlul e de fapt răspunsul la o întrebare banală: cât de des asculți Vița de Vie?
Și m-am dus la Bastion Glow special pentru ei, din respect m a x i m pentru Adi Despot! Are el legături și cu Timișoara, și cu Aradul, o conta și asta.
Sper să nu vadă Nulitatea von Bocsig poza asta, că taie copăcelul. Dar eu m-am dus acolo sus, special pentru a face poza asta.
Și imagini din zonă: Biserica Evanghelică Lutherană (festivalul de muzică veche se ține acolo)
La Bastion:
Ce mare mi se părea fântîna asta cînd eram copil! Și ce mândră eram de Timișoara mea pentru că avea fâtâna asta! Amintiri, nostalgii (că tot s-a vorbit la Bufnițe despre ele).
Heart Like a Grave · Insomnium
Heart Like a Grave
℗ 2019
Century Media Records Ltd. Released on: 2019-09-13 Lyricist: Niilo Sevänen Composer: Markus Vanhala
Producer: Teemu Aalto
Am supraviețuit! Săptămâna asta programul e mult mai lejer: Bega Bulevard, Check Art, Festivalul Mediteranean, ușor de ales între ele. Învingător la puncte, de fapt învingătoare: Filarmonica! Sunt acolo niște concerte speciale, jazz simfonic, in memoriam Richard Oschanitzy. Încep și teatrele, mai sunt și niște vernisaje, program normal! Of, o să fie și Zilele Muzicii Vieneze!!! Hai că iar se complică lucrurile!
S-a terminat CEFFTM, am înțeles că „Donbass” a fost marele câștigător, nu zic nimic, n-am văzut. În schimb, am fost în Aula Magna, la Vest, să văd un film din Singapore (nu era în competiție):
A meritat, deși nu e o capodoperă, dar a fost interesant. Scenariul și regia: Tzang Merwyn Tong! Știți ce am zis, vorba aceea a lui Ioan Groșan, cu povestea pe care nu o uită nimeni, cam așa ceva! Filmul e o distopie, scenariul e bun, dar are niște căderi, câteva locuri comune. Iar actorii nu-s toți bine aleși, se vede că-s tineri, nu-și controlează suficient de bine personajele. Dar rămâne povestea și ideea asta : „în loc să fim fericiți cu ce aveam, am vrut să devenim altceva!” (Ar mai fi și întrebarea: de ce nu ne implicăm atunci când se întâmplă ceva rău, ceva cu ce e evident că nu suntem de acord?)
Regizorul a fost în sală, păcat că la discuțiile de final publicul n-a prea stat, fiecare era grăbit să ajungă în altă parte.
Și pianina din holul Universității, una din pianinele donate orașului, cu condiția ca toate să fie expuse în spațiul public (nu e bine spus expuse, că cine vrea, poată să și interpreteze ceva.)
N-am pierdut ocazia de a fotografia cele două sculpturi noi din parcul de la Vest:
Tot timpul fimului mi-a sunat în cap melodia lui Marilyn Manson (și sigur regizorul și-a imaginat că asta s-ar putea întâmpla, sunt convinsă că unele detalii din film au legătură cu realitatea asta):
Rockul înseamnă revoltă și libertate. Ce altceva pot zice la ora asta din noapte când stau cu o cafea în mână și scriu aici. Am văzut și recomand la maxim filmul ăsta cu un titlu grozav Leto.
Și coloana sonoră:
Toată ziua de joi a stat sub semnul rockului, cu vești din Finlanda
cu schimbarea apărută și pe site-ul oficial, plus start la precomenzi, noul album apare pe 4 octombrie.
Posts
