"Lunetistul" la Cafe Text

Şi a fost LitVest, ediţia a doua, festival de literatură organizat de BJT. Vineri, spre seară, la Cafe Text a avut loc lansarea noului roman publicat de Marin Mălaicu Hondrari. A fost o lansare - dialog, s-a vorbit despre literatură, despre cărţi, despre prietenie. Dan Coman a lansat întrebările provocatoare, şi autorul "Lunetistului" n-a avut de ales, a trebuit să răspundă.

Despre bloguri, la Bistriţa

Duminică dimineaţa, în Class Cafe s-a lansat primul număr din Poesis Internaţional [un magazin literar care arată foarte bine; o să aibă parte de o postare specială], iar apoi s-au dezbătut lucruri importante legate de internet şi bloguri. Deocamdată nu zic nimic mai mult, dar poate într-o zi voi zice.

Marin Mălaicu Hondrari

Radu Vancu

Mircea Cărtărescu

Şi încă o zi

Sâmbătă am fost în excursie, ne-am adunat frumos, ne-am urcat în autocar şi ne-am dus la Sângeorz Băi. În autocar am cântat, ne-am prostit, am şi învăţat câte ceva [de exemplu am aflat că Someşul Mare trece prin Ilva Mică], dar în general am fost cuminţi. 

Am fost pentru prima dată la Muzeul de Artă Comparată şi mi-a plăcut tare mult [nu doar pentru că e albastru] :

Acolo a avut loc un vernisaj* [Bianca Boeroiu, ceramică] şi o lansare de carte [un fel de reluare a unui moment de la Bistriţa; Ioana Nicolaie şi-a lansat Cerul din burtă, mărturisind că şi-ar dori să se reîntoarcă pentru  a lansa cu adevărat cartea pentru copii, Aventurile lui Arik, despre care acum a spus doar două vorbe, în viteză]

La întoarcerea în Bistriţa, am trecut pe la Sinogogă, pentru o nouă repriză de lecturi.

Vlad Moldovan

 

Octavian Soviany

Radu Vancu

Răzvan Ţupa

La finalul serii, după câteva lecturi neincluse în programul iniţial [au citit Dinu Flămând, Aurel Rău şi Nicolae Tzone, prezenţi la Bistriţa în calitatea lor de traducători şi editori], Mircea Cărtărescu şi-a lansat cele două noi cărţi apărute la Humanitas: Nimic şi Frumoasele străine [prezentarea a fost făcută de Lidia Bodea]:

Eu am filmat doar la partea cu nimicul. Mai întâi a povestit despre carte, poeţi şi poezie [aici o primă parte], iar apoi a şi citit ceva:

 

*Am uitat să zic ieri: a mai fost un vernisaj, tot inclus în programul oficial al festivalului; în prima zi la Sinagogă, s-a deschis o expoziţie Paul Celan:

La Bistriţa, birjar!

Nu vă speriaţi că n'au murit, ci doarme. De fapt, nu doarme, ci stă de veghe şi priveşte, sper că mai frumos decât faimoasa insectă ce privea în zare. Aşa că să începem cu începutul: locuim la bistritz, deasupra mării, la doi ani lumină de ceva foarte, foarte fragil.  Oooops, ăsta nu e începutul meu. Al meu începe aşa: joi dimineaţa, 15 iulie, pe la 6.23 a plecat un tren din gară. Dar de data asta a fost cumva mai altfel, n-a pornit ca într-o romanţă, m-a luat şi pe mine.  A plecat după o noapte albă; nu ştiu cum se face dar, ori de câte ori trebuie să plec undeva, vecinii mei se mobilizează exemplar şi eu nu pot închide niciun ochi. Dar e bine, în felul ăsta ajung la gară exact când trebuie.

Cine crede că în România nu mai există camere de tortură n-a urcat niciodată în trenul foamei. Din fericire am scăpat cu viaţă. Şi mi-am revenit repede. Pentru că uneori reuşesc să fiu aşa, adică uit şi renasc cu o viteză uimitoare. În gara din Beclean mă aşteptau Rareş şi Vlad Moldovan, deci am lăsat în altă viaţă căldura sufocantă din compartiment, duhorile, ţipetele şi pe domnul Goe. Ultimii kilometrii din drumul spre Bistriţa i-am făcut ascultând poveşti şi muzici. Am dat vreo două telefoane, să afle lumea că mai e un pic şi ajung.

După ce am inghiţit o salată, dar mai ales o cafea salvatoare, am lăsat bagajul pe undeva şi am pornit spre o librărie, unde s-a lansat Scotchu' Ioanei Bradea. Am făcut poze cu telefonul  mobil, dar nu le-am descărcat din motive tehnice.  Nu ştiu cum de-a fost posibil, dar am plecat de la hotel fără aparatul foto. După încă o cafea am pornit spre Sinagogă unde au avut loc lecturile [unele mult prea scurte; asta e, sunt veşnic nemulţumită].

Comparând programul cu cel al festivalului de anul trecut am văzut că anul ăsta s-au întâmplat mult mai multe lucruri, multe şi variate: lecturi, lansări, teatru, vernisaj, muzici. Pentru cei care au fost la penitenciar, orele petrecute acolo au fost cele mai încărcate de emoţii.  A fost mai întâi o piesă de teatru, actorii fiind cei din trupa anOnimus. Titlul spectacolului: Trişez cu viaţa. Regia: Camelia Toma. Scenografia: Ana Toma. Scenariul e unul special. Mai întâi a fost un atelier de scriere creatoare, condus de Claudiu Komartin. La final a scris un text încercând să nu-i trădeze pe cei care şi-au spus povestea. Dar nu e doar atât. Marele lui merit stă în faptul că a ştiut ce să întrebe şi cum, în aşa fel încât să i se răspundă cu adevărat. A pus apoi poveştile în ordine şi a intercalat mici fragmente care au sunat ca nişte mici poeme [unele cred că ar rezista şi separat].

De pe blogul oficial al trupei am aflat numele participanţilor la atelierul de scriere dramatică: Ioan Amarghioalei, Rareş Constantin Andreşan, Gică Anton-Chelaru, Adrian Beliga, Florin Blehoghe, Balint Calo, Aurel Călin, Andrei Csillag, Virgil Constantin, Ioan Dălălău, Daniel Filip, Rareş Ioan Hădărean, Laurenţiu Hătărăscu, Marius Ionaşc, Laszlo Lorinczi, Cornel Moldovan, Gavril Moldovan, Zaharie Nariţa, Andrei Năstasă, Jenică Pavăl, Vasile Popa, Ioan Proca, Relu Rotaru, Cătălin Stelică Sbînă, Cornel Stoica, Gabriel Sebestyen, Liviu Sucuturdean, Tiberiu Şerbănescu, Toader Tanca, Ovidiu Zaharie. Şi aici sunt poze de la premieră. Afişul [realizat de Ana Toma] l-am furat tot de pe blogul oficial. Sunt trecuţi acolo şi actorii [deşi între premieră şi următorul spectacol s-au mai făcut mici schimbări; la puşcărie e ca-n viaţă: unii vin, alţii pleacă]. 

A fost şi o lectură la penitenciar, cei care au vrut să citească au citit. Iar audienţa a fost încântată. S-a aplaudat la scenă deschisă, iar Nora  Iuga şi Rareş Moldovan au fost întrerupţi de mai multe ori de aplauze. 

Dar s-au întâmplat multe lucruri frumoase între 15 şi 18 iulie, aşa că închei episodul de astăzi trecând aici numele celor care au pus la cale povestea cu poezia de la Bistriţa: Asociaţia Argument, sau altfel spus Camelia Toma şi Ana Toma, Gavril Ţărmure şi Societatea de Concerte Bistriţa, Marin Mălaicu Hondrari. Partener oficial: Observator cultural.

Bookfest, episodul final

Aveam de gând să scriu despre Apropierea lui Marin Mălaicu Hondrari, dar asta se va întâmpla numai după ce o s-o recitesc. Cum nu ştiu când o să-mi fac timp pentru recitire, m-am gândit să postez înregistrările făcute la Bookfest. 

Cartea a fost prezentată de Marius Chivu 

şi Mircea Cărtărescu

Autorul a  avut voie să spună ceva în apărarea sa:

Dar cea mai bună apărare e cartea. 

TNCP. Lectura de joi

Cosmin Perţa


Marin Mălaicu Hondrari


Claudiu Komartin

şi partea a doua.

Radu Vancu


SGB


Constantin Acosmei


Despre lectura de joi au mai scris Ionuca şi capricornk13.

Un autor şi cartea lui

A fost o zi foarte frumoasă care s-a încheiat aşa....

Lecturi, interviuri, veşti

Azi, dar mai spre seară, dar deja azi, o să fie o lectură Şerban Foarţă & Emilian Galaicu Păun la Cărtureşti. Şi după aceea, de la 8, la Enoteca de Savoya, Marin Mălaicu Hondrari o să ne citească ceva din Apropierea. Şi eu m-am gândit să trec aici două întrebări şi două răspunsuri dintr-un interviu pe care i l-a luat Lavinia Bălulescu. Mă gândesc că un cititor aflat în impas ar putea să aleagă vreo carte scrisă de unul din autorii enumeraţi.

Ce autori preferaţi ai?
Autorii mei preferaţi sunt, în mare parte, poeţi. Şi sunt cei pe care îi prefer foarte multă lume - Rimbaud, T.S. Eliot, Paul Celan, Nicanor Parra, Alejandra Pizarnik, John Berrymann, Georg Trakl. Dintre români îmi plac foarte mult Angela Marinescu, Gellu Naum, Daniel Banulescu, Ion Mureşan, Mariana Marin. Dintre prozatori îmi plac foarte tare Roberto Bolano, Julio Cortazar, Samuel Beckett, Paul Auster şi Thomas Bernhard. Thomas Bernhard e extraordinar! Imi plac si câţiva prozatori români: Ştefan Bănulescu, Mircea Cărtărescu. Şi cât de repede vreau să-i citesc pe tinerii noştri prozatori, mă gândesc la Ana Maria Sandu, la Augustin Cupşa, la Veronica Niculescu. Repet, citesc foarte mult poezie, de aceea ajung mai greu la proză.
[]
Din „colegii de generaţie", pe cine ai miza că va mai „exista" în literatură şi peste 20 de ani?

Marius Ianuş, Dan Coman, Constantin Acosmei, Adela Greceanu, Ştefan Manasia, Claudiu Komartin. Să înşir toate aceste nume e un joc desigur. Sunt prea aproape de fenomen, totuşi. Oricând, în locul celor de mai sus pot sta alţi cinci-şase foarte buni. Ruxandra Novac, Dan Sociu, Florin Partene, Ana Dragu, Radu Vancu, Teodor Dună. Dacă ar fi să pariez, aş paria pe trei nume: Acosmei, Dan Coman şi Adela Greceanu, poeţi (în cazul Adelei şi prozator) care au riscat, au mutat liziera junglei noastre literare.

Ce carte citeşti acum?
Tocmai am terminat "Rime despre viaţă şi moarte" a lui Amos Oz. Mă aşteaptă un Lobo Antunes.

-------

Vineri, de la 6, la Cartea de nisp e o altă lansare: Bogdan Suceavă, Venea din timpul diez.

La final, un interviu despre poezie cu Svetlana Cârstean. [De fapt ar trebui să-i mulţumesc lui Sorin DespoT, pentru că el a pus linkurile pe undeva şi uite aşa am dat eu peste interviul ăsta].

Nocturnă

Şi ziceam că voi rezista tentaţiei de a pune pe blog poze şi orice fel de înregistrare de la o ediţie [a treia] a Institutului Blecher la care n-am fost, deşi mi-aş fi dorit mult de tot să ajung! Şi în ediţia asta a fost şi poezie [Gabriel Daliş], dar a fost şi proză [Marin Mălaicu-Hondrari]. Numai că trenurile nu merg cum aş vrea eu şi nici cum ziceau ele la început că vor merge, nu, ele-s deviate în aşa fel încât să-ţi piară orice chef de a mai merge spre Bucureşti. Şi de ce să mergi dacă ştii că tot n-ajungi când trebuie?

Dar când eram eu mai tristă şi mai tristă, am primit un cadou frumos. Parţial îl dezvălui aici:

foto & video: Andra Rotaru

Vezi mai multe video din Evenimente

Şi două poze:

Trec aici şi un fragment, dintr-o carte mai veche [oarecum], un fragment care-mi vine deseori în minte: Trei dimineaţa. Ploaia a încetat de câteva minute. [...] Ora la care Sylvia Plath începe să scrie poemele din ultima iarnă. Scrie cu mintea luminată de o lumină rece, planetară. O tulbură luna, o tulbură chiparosul. Cărţile ei nu i-au adus decât durere şi singurătate. Cum se face că poezia altora îţi face bine, iar propria poezie te distruge, te roade pe dinafară şi pe dinăuntru?

[Marin Mălaicu Hondrari, Cartea tuturor intenţiilor]

Poemul de sâmbătă 6

Ziua bună! Eu sunt blogul, sunt singur acasă, dar sper să mă descurc. Totuşi, poezia nu am ales-o eu, dar mie îmi place. Eu trebuie doar să livrez mesajul, deci iată-l:

Înapoi în prezent! Pentru că zilele astea se întâmplă să fie Colocviul Tinerilor Scriitori [la ora asta ar trebui să fie o lectură publică], am ales un poem din volumul Zborul femeii pe deasupra bărbatului, apărut la Eikon.

Marin Mălaicu Hondrari
Vălul*

să vrei să scrii o scrisoare unui prieten
- dar să nu-ţi aminteşti cu claritate chipul lui –
şi să nu ai la îndemână o fotografie cu el

aşa cu fiecare cuvânt liniile feţei i le tulburi
devin groteşti unele altele îşi pierd
orice urmă de consistenţă
apoi vine vidul şi le înghite

(când se stinge soarele
cine mă părăseşte
cine îşi întregeşte cu arborii umbra
iar sub crângul părăginit
la izvorul secat
devenit acum drumeag pentru lupi
întâlneşte duhurile blânde
şi dulce e moartea dată de blândeţea lor

astfel cel răzleţit cutreieră
întinderi crepusculare
mari intersecţii în metropole goale
fără veste chemat dinaintea marelui chip
unde văl după văl văl după văl
aşteaptă amprenta chipul de ceară al tău)

şi trece timpul şi scrisoarea ia proporţii
numai cum arată el nu poţi
cu nici un chip să-ţi aminteşti
sau măcar vreun gest dezlânat de-al lui
dar el nu face decât gesturi abile
precise şi blânde totodată

atunci te-ntorci spre oglindă
întipăreşti adânc în minte chipul acolo văzut
apoi abandonezi scrisoarea
şi zile-n şir te prefaci că n-ai şti ce înseamnă asta.
_________
*poezie publicată cu acordul autorului.