Dacă nu-s destule, să știți că mai sunt și altele

Cu alte cuvinte, să le mai numărăm o dată, două la Prefectură, 4 la ... nu, nu-i asta, deci serios, să le  enumerăm

Contrasensul continuă (la Bufnițe), la fel și Eufonia, Festivalul de Muzică Veche, ArtEncounters (program prioritar TM 2021)

Lansări, dezbateri etc la Humanitas

CiviCultura în acțiune:

Veranda la Muzeul Satului:

Flight Festival, o supernebunie nouă, cu filme (vine Cristi Mungiu) , dezbateri, muzici, de toate. Aici un articol, plus programul:

LitVest, un suuuuuuuper festival, de neratat:

Și dacă nu vă place nimic, mai zic: Zilele Culturii Maghiare (în Piața Operei), plus Lumina Unirii, în Piața Unirii, desigur.

Se pregătește scena în Unirii și eu aștept cu nerăbdare. Anul trecut Lumina Libertății a fost cel mai năucitor, răvășitor spectacol făcut de la zero pe plan local. Nu mai am filmările, dar ...

Am luat prezentarea de pe site-ul lor. Deci copy/paste:
„Lumina Unirii
Istoria Timișoarei în 3 acte
27-29 septembrie. Piața Unirii

În perioada 27-29 septembrie, începând cu ora 20.30, în Piața Unirii din Timișoara, Asociația Timișoara 2021 - Capitală Europeană a Culturii organizează spectacolul în trei acte: LUMINA UNIRII, care ilustrează istoria Timișoarei de la începuturile orașului și până la Unirea din 1919.

Lumina Unirii este un spectacol de muzică, arte vizuale și instalații de lumină, creat pe structura arhitecturală a Pieței Unirii din Timișoara și spune povestea orașului, cu toate momentele sale importante, de la începuturile sale, până la Unirea cu România, din 1919.

Proiect realizat de Asociația Timișoara 2021 - Capitală Europeană a Culturii, cu sprijinul Primăriei Municipiului Timișoara și al Consiliului Local, prin intermediul programului cultural prioritar ”Timișoara. Capitală Europeană a Culturii 2021”, parte a Programului Cultural TM2021 din anul 2019.

BaBa ZuLa, Lucian Nagy, Opera Nationala Romana Timisoara, ARAC Ensemble.”

Despre chestia asta ce știți?

 La Nokia m-aș duce pentru clădire, să văd cum e (că văd firma de aici, frumoasă, albastră)

La muzeu

Vernisaj la Muzeul de Artă, expoziție organizată de minunata Sorina Jecza și Fundația Triade. (Ce mici par cuvintele atunci când vorbim despre oameni atât de speciali).

.

O tapiserie, dar mi-a dat o stare de maximă neliniște:

 

Aceeași lucrare văzută din stradă și din muzeu, dar și ce vede ea când ne privește:

Program LitVest (un super-festival)

Programul ediției 2019: 

Scriitorii invitați :

 

Vineri, 13

Aseară, după ce am plecat de la concert, am dat o tură prin oraș. Și când mă gândeam eu că mai bine nu se poate, mi-am dat seama că se poate. Ce urmează e minunat!

Și asta e doar o parte din poveste!

„Dobro jutro, džezeri”

Nu cu Bajaga, ci cu Richard Oschanitzky, de data aceasta. Au fost și sunt zile foarte pline de aici. Și acum ascult acest cd Memorial Richard Oschanitzky vol II (un dublu cd) (vol I a apărut prin 2005) 

Am crescut ascultând povești despre Sigma și 1 1 1, despre Aktionsgruppe Banat și Herta Müller, și despre Phoenix (aveam un verișor, prieten bun cu Nicu Covaci), despre cineclub, despre Timișoara lor, a mea. Aveam un unchi care iubea mult jazz-ul , mă întreb cum i s-ar fi părut concertele astea! (Știu cât de năucită am fost prin 90 și un pic,  după un concert al lui Eugen Gondi, și cum sperm că vor urma și altele, cum speram că ne vor învăța repede tot ceea ce știau ei, dar ...; nimeni nu e obligat să rămână într-o țară care mutilează tot ce prinde). 

Tata îmi tot spune că Timișoara lui nu mai e, nici a mea nu o duce prea bine. Ați observat că de la o vreme nu mai merge nimeni pe Corso?

Să revin la jazz. CD ul :

 Prezentarea din programul de sală (semnată de Nicolas Simion, saxofonist, născut pe lângă Brașov, dar locuind acum în Germania):

 Și în pauză am făcut și o poză:

Pe lângă bucățile de jazz, au fost incluse în program și compoziții de jazz simfonic, adică:
 
RICHARD OSCHANITZKY Antifonii pentru pian și orchestră ,
Solist : ANTONIS ANISSEGOS;

RICHARD OSCHANITZKY Dublul concert pentru pian, saxofon tenor și orchestră
Soliști: SORIN PETRESCU, NICOLAS SIMION

Nu știu, sper că pe undeva există inregistrări, sau se vor face, știu că mai multe orchestre simfonice le-au îinterpretat cândva, măcar o dată.  Sună foarte bine. 

Acum îmi pare rău că joi n-am fost la recitalul celor doi, Nicolas Simion și Antonis Anissegos. Joi am fost deturnată din drumul meu, am ajuns la vernisaj:

Și totuși, în final:

Sport 21 & Tm 2021

Nici n-am apucat să povestesc tot ce era de povestit despre cele întâmplate săptămâna trecută, că au și venit peste mine (noi) cele ce se întâmplă zilele astea.
Vor urma două zile cu jazz , asta am ales eu, sunt două zile (mai ales cea de vineri) legate de Richard Oschanitzky.  Dar e și Check Art, și povestea din Scârț, cu amintiri din comunism, filme documentare și povești de atunci și de acum (de la 5 pm - dialog cu Danel Vighi și Goran Mrakić) , și muzica vieneză răsună din parc (anul ăsta doar în Parcul Botanic, din păcate).
Sport 21 (prezentare pe scurt aici, mai sunt și altele, plus pagina de FB a celor de la Sport 21) e parte din programul cultural al asociației Tm 2021. Filmările astea sunt de duminică seara, n-am putut filma și centrul pieței, deci filmarea nu reflectă exact realitatea. Și ultimele două filmări ar fi trebuit să fie împreună, dar am oprit filmarea câteva secunde, mă cotropiseră amintirile cu Poli a mea. 

MetaSpațiu. Work in Process

Mai povestesc ceva despre zilele astea prea pline, nici nu știu cu ce să încep. Sâmbătă am pornit spre D'Arc, la un moment dat mi-am adus aminte că Bega e bulevard și am coborât pe mal la Michelangelo. Am pornit încet, pe drum i-am întâlnit pe cei din generația AIA, care strâng fonduri pentru a avea un loc al lor, au închiriat o fostă hală industrială pe Pestalozzi, știu că renovează de zor. (Generația AIA ânseamnă pictură, literatură și mai ce? Parcă-s patru domenii, sau cum le-o zice.

Deci am pornit spre Mihai Viteazu, dar am ajuns mai repede, așa că am mers încet până la podul de la Maria, am făcut poze, m-am uitat la toți oamenii ăia liniștiți, la pescari, la câinii fericiți că pot înota, pe urmă am revenit la realitate.

Cei de la Meta Spațiu (de fapt cele) au pus la cale o poveste întreagă, ăsta a fost doar primul episod din work in process: o instalație video pusă la cale de  Alex Halka.

 

”we are the nobodies”

Am supraviețuit! Săptămâna asta programul e mult mai lejer: Bega Bulevard, Check Art, Festivalul Mediteranean, ușor de ales între ele. Învingător la puncte, de fapt învingătoare: Filarmonica! Sunt acolo niște concerte speciale, jazz simfonic, in memoriam Richard Oschanitzy. Încep și teatrele, mai sunt și niște vernisaje, program normal! Of, o să fie și Zilele Muzicii Vieneze!!! Hai că iar se complică lucrurile!

S-a terminat CEFFTM, am înțeles că „Donbass” a fost marele câștigător, nu zic nimic, n-am văzut. În schimb, am fost în Aula Magna, la Vest, să văd un film din Singapore (nu era în competiție): 

A meritat, deși nu e o capodoperă, dar a fost interesant. Scenariul și regia: Tzang Merwyn Tong! Știți ce am zis, vorba aceea a lui Ioan Groșan, cu povestea pe care nu o uită nimeni, cam așa ceva! Filmul e o distopie, scenariul e bun, dar are niște căderi, câteva locuri comune. Iar actorii nu-s toți bine aleși, se vede că-s tineri, nu-și controlează suficient de bine personajele. Dar rămâne povestea și ideea asta : „în loc să fim fericiți cu ce aveam, am vrut să devenim altceva!” (Ar mai fi și întrebarea: de ce nu ne implicăm atunci când se întâmplă ceva rău, ceva cu ce e evident că nu suntem de acord?)

Regizorul a fost în sală, păcat că la discuțiile de final publicul n-a prea stat, fiecare era grăbit să ajungă în altă parte.

 Și pianina din holul Universității, una din pianinele donate orașului, cu condiția ca toate să fie expuse în spațiul public (nu e bine spus expuse, că cine vrea, poată să și interpreteze ceva.)

 N-am pierdut ocazia de a fotografia cele două sculpturi noi din parcul de la Vest:

Tot timpul fimului mi-a sunat în cap melodia lui Marilyn Manson (și sigur regizorul și-a imaginat că asta s-ar putea întâmpla, sunt convinsă că unele detalii din film au legătură cu realitatea asta):