„mă tem să nu devin apatridă”

„șoptește-mi pe chat cum mai ești
în timp ce țara se duce de râpă!”

așa începe „scrisoarea către un prieten și înapoi către țară - un manifest”, cel mai nou volum semnat de Ruxandra Cesereanu. Lansarea a fost la Bufnițe, in toamnă, dar intre timp a apărut a doua edițe a acestui volum, așa că sigur poate fi găsit in librării.
Pentru lansare, Ruxandra Cesereanu realizează un colaj, versuri luate aparent doar la întâmplare, și acest nou poem e citit publicului venit in librărie.
La Timișoara, Ruxandra Cesereanu a dedicat lectura lui Ion Monoran și Alexandru Mușina ( și mai știu că finalul a sunat așa „mărșăluim, rezistăm, suntem vii”). (dar a amintit in discursul ei și de Petre Ilieșu)

Trei zile cu poezie, trei zile fără nori

Lansarea timișoreană a Portretelor de frontieră a adus la Triade și Ambasada, câțiva poeți incluși în antologie. Pe lângă Jörg Becken, editorul german, au mai fost acolo și Nicole Gdalia (Franța/Tunisia), Erkut Tokman (Turcia), dar și  Magda Cârneci,  Rodica Draghincescu, Nora Iuga, Floarea Tutuianu, Claudiu Komartin, Robert Șerban.

Nicole Gdalia: 

Erkut Tokman a citit în turcă:

Robert Șerban la Ambasada

Claudiu Komartin (la Ambasada, unde a spus câteva cuvinte despre antologie, dar poezia e din altă parte/ la Triade a citit din antologie)

Rodica Draghincescu
la Triade a citit un poem din antologie

la Ambasada a citit un poem dintr-un volum aflat în lucru

Blocul 2 bis

O artă muribundă, cu muzica alături

Cam așa a început lansarea de la Calpe

Fotografii, mai mult decât fotografii

"Maeştrii unei arte muribunde " nu e doar un volum de versuri, poeziile lui Claudiu Komartin au alături fotografii marca Ana Toma. Ieri, la Calpe, aceste imagini au avut expoziția lor.

Salvați Galeria Calpe

Salvați Galeria Calpe! Pe lângă protestul din centru, a mai fost unul, mai cultural. Nu ştiu exact ce soartă se pregăteşte Bastionului, dar închiderea unei galeriei de artă nu sună bine deloc. A fost o lansare de carte, Maeştrii unei arte muribunde, apãrută la Cartier, iar Claudiu Komartin a ales acel spațiu tocmai pentru a atrage atenția asupra acestei (posibile) evacuări. ( Dar despre Teatrul German ce se mai ştie, că tot onorata primărie a încurcat lucrurile şi acolo? ) Despre lansarea propriu zisă o să povestesc mai târziu un pic, acum vă rog doar să priviți cu atenție imaginile astea (cred că pot fi mărite încât sã se vadă ce scrie acolo).

Cu întârziere, despre o lansare

Nici poveste nu va fi... doar niște poze și vreo două poeme 

Marius Aldea, Sinistra, Casa de Editură Max Blecher, 2015

cine bate covoarele
cine bate carnea pentru șnițele
cine face maioneza
astea-s treburi de bărbat
și ăștia stau numai beți
e tot ce discută fetele și mămuca
ăștia suntem eu și fratemeleu

primul revelion fără tăticu

nu folosim desfăcătorul
retezăm gâtul sticlei de colțul
 mesei și bem așa
ce dacă bem de căteva zile
berea e ieftină dar mai ieftină-i viața
berea e rece dar mai rece a fost tăticu

ce ne pasă nouă de covoare le călcăm în picioare
ce ne pasă nouă de carne o călcăm în picioare
ce ne pasă nouă de maioneză am tîiat deja mușamaua
lăsați-ne în pace să bem
berea e ieftină dar mai ieftină-i viața
berea e rece dar mai rece a fost tăticu

avem buzele franjuri
să mai spunem tot ce gîndim
avem buzele prea distruse să putem tăcea
tot ce iese din noi e sinistra
fetele și mămuca râd une din ele ia aparatul foto
facem poza de grup

2 bomboane mentolate
și mămuca nu mai pare fără măsele
2 feluri de  machiaj și fetele nu mai arată nedormite
cine desface șampania
cine aprinde artificiile
cine îi pune pe ăștia doi la punct

 tatăl nostru care ești în pământ
mama a ținut doliu pe cap
până i-a albit odată cu părul
vecinii s-au uitat la noi mult timp
așa am învățat să-njur

în ziua aia fără dumnezeu
m-am îmbătat ca porcu'
atunci m-am sărutat prima dată cu limba
la mormântul tău
cu cea mai frumoasă fată
aveam casetofonul cu mine
banda se prindea la aceeași melodie

tatăl nostru care eșt în pământ
toate s-au întîmplat atât de repede
încât mulți te-au invidiat
eu aș fi vrut să mai învăț câte ceva
cum se schimbă o priză
cum se repară instalația de crăciun
cum se procedează la primul bărbierit

abia atunci am realizat
că sunt copil
când plin de ciudă
mă rugam să îmi dea barba
să o las mare cum e obiceiul

pe măsură ce trece timpul
semăn tot mai mult cu tine
tac atunci când nu trebuie
și vorbesc în somn
ce nu spun pe ziuă

când îmi vine dor de tine
încep să regret
că nu m-ai bătut
mai mult

Lansare timişoreană cu aer francez

Zilele trecute Alexandru Potcoavă şi-a lansat cartea* scrisă la Paris. Am filmat ceva de la această întâmplare.

Mai întâi o scurtă înregistrare cu Radu Pavel Gheo, cel care a prezentat noul volum:



Alexandru Potcoavă a citit apoi din  noua carte.  Puteţi asculta integral lectura primei proze citite.



La final au fost proiectate fotografii făcute la Paris (dar nu ştiu exact dacă fotograful a fost Alex, sau Oana; poate amândoi)

Alexandru Potcoavă,  "Ce a văzut Parisul", editura Herg Benet.

Dictando

Pe la sfârşitul lui ianuarie, Adrian Bodnaru a lansat o nouă carte, Dictando, apărută la o editură  nouă [are 1 an şi ceva]: DIAcritic. Lansarea a fost frumoasă,  nu putea fi altfel din moment ce prezentarea a fost făcută de Mircea Mihăieş şi Marcel Tolcea. Mi-am adus aminte şi de o altă lansare, în aceeaşi formulă, care a avut loc acum câţiva ani buni, în The Note. Atunci Marcel Tolcea a vorbit despre poetul venit din bibliotecă, acum Mircea Mihăieş a făcut elogiul editurilor mici. Are dreptate într-un fel, apar cărţi bune şi frumoase la DIAcritic. Anul trecut de exemplu a apărut cartea lui Daniel Vighi şi Viorel Marineasa, dar nu prea ştiu în ce măsură ea a ajuns la cititori. Acum a apărut şi un nou volum semnat de Şerban Foarţă, dar mai ales o traducere [făcută de Ilinca Ilian şi Adrian Bodnaru] despre care am auzit numai vorbe bune:  Vicente Huidobro, Altazor [e un amplu poem, din 1931,  scris în spaniolă, dar poetul e chilian; titlul complet: Altazor sau Călătoria cu paraşuta; ediţia e bilingvă]

Revenind la Dictando, transcriu aici un poem [nu au titlu; sper că voi reuşi să respect aşezarea în pagină]:

Anii ieşeau tot mai rar din case. Trăiau modest, fără poveşti

scumpe sau ziare; uneori îşi cumpărau de la copii desene în

creion cu şosele şi plopi ca vieţile ordonate şi sigure de altădată.

Semănau cu câte o stradă lăsată ziua cu luminile aprinse, cum stă-

teau la ferestrele lor reci, rupând caiete albe, neîncepute. Îi vedeam

numai seara, când o boală subţire şi înaltă se îneca în mine cu un

măr: nefericiţi, aşteptând fiecare, la cină, aceeaşi iarnă însorită.

Şi două imagini: una din librărie, alta din carte [sper că se poate citi şi acel poem].

O dublă lansare, dar mai veche

Ar fi multe de povestit, pentru că multe s-au întâmplat între timp [adică în lunile astea de pauză]. Totuşi, dacă mă gândesc bine, n-am fost la prea multe lansări, pentru că au devenit atât de previzibile încât mă plictisesc foarte tare. M-am dus doar atunci când ştiam sigur că vreau cartea despre care era vorba.

Pe la sfârşitul lui noiembrie s-a întâmplat o dublă lansare pe care nu o puteam rata, şi pentru că nu puteam rata întâlnirea cu Moni Stănilă şi Alexandru Vakulovski. Cele două volume, Sagarmatha, respectiv Daţi foc la cărţi au apărut la Tracus Arte.

N-am făcut multe poze, dar cred că am surprins exact ce trebuia:  

 

Alexandru Vakulovski
citesc & mă rog III

citeam şi m-am gândit să
mă rog Doamne

Iisuse dar vreau să mă
rog şi am uitat ce am
vrut să mă rog

aşa că fă-mă Doamne să
uit tot ceea ce mă roade
şi e inutil
(Dă foc la cărţi, Doamne!)

O lansare timişoreană

De curând a apărut volumul de debut al Anei Puşcaşu, Te aştept ca pe un glonte. Ştiu că am mai zis asta, dar e bine să repet. Lansarea timişoreană a volumului a avut loc în cadrul Studentfestului. Pozele nu mi-au ieşit prea bine, aşa că pun aici doar înregistrările. 

Eugen Bunaru despre "Te aştept ca pe un glonte"

Tudor Creţu

Ana Puşcaşu citind şi câteva poezii din noul volum:

Un fragment rătăcit (3)

Se pare că mi-ar fi fost de folos maestrul acela, nu ştiu pe unde l-am rătăcit. Dacă ar fi fost pe aproape, aş fi recitit cu atenţie acel fapt divers şi mi-aş fi adus aminte. Acum e momentul să spui, se zice acolo la un moment dat; dacă aş fi recitit textul, n-aş fi uitat, aş fi ştiut când să spun că se mai poate începe şi altfel, adică şi aşa:

V. Leac, lansare/lectură Toţi sînt îngrijoraţi, Tracus Arte

va urma

Foto

Timişoara,  16 septembrie, Povestea vorbii [barul lui Mişu], lectură Moni Stănilă, Alexandru Vakulovski şi Gabriel Daliş

Poze din Bucureşti, 25 septembrie:

 

Bucureşti, 25 septembrie. Sala Dalles. Atelierelaţionale cu Răzvan Ţupa.  Invitat Claudiu Komartin [în alte roluri: Gabriel Daliş, SGB, Miruna Vlada]

Oradea, 6 octombrie. Institutul Blecher. Lectură Ioan Moldovan şi Viorel Mureşan. Lansare Poesis Internaţional, nr. 2

Timişoara, 8 octombrie, în barul lui Mişu, Povestea vorbii. Vernisaj. Expoziţie de desen Matyas Laszlo

 

Timişoara, 15 octombrie. Tot la Mişu [Povestea vorbii, Treboniu Laurian, 11] Lansare/lectură:  V. Leac,  Toţi sînt îngrijoraţi.

Se întâmplă vineri

Mâine au loc mai multe lansări/lecturi/diverse. Puteţi alege oraşul/autorul dorit. Iată oferta (parţială):

Cluj

Vineri, 15 octombrie 2010, ora 19:00, la Librăria Cărtureşti din Cluj (Iulius Mall) are loc lansarea volumului Ţinuturile sudului de Andra Rotaru, Editura Paralela 45, 2010. La lansare vor prezenta volumul Alex. Goldiş şi Vali Derevlean. Vor urma o lectură şi un dialog cu publicul.

„Andra Rotaru este, în momentul de faţă, prima promisiune cu adevărat împlinită a generaţiei sale.”, a scris Liviu Antonesei în “Observator Cultural”, iunie 2010.

„Poezia Andrei Rotaru este mai aproape de şaptezecism decât de congenerii săi sau de predecesorii imediaţi. Unele versuri par extrase dintr-un posibil volum al unui Virgil Mazilescu adus la zi.”, a scris Horia Gârbea în “Săptămâna Financiară,” august 2010.

Ţinuturile Sudului au o forţă implozivă, care se năruie în interior, cumva suicidar-inutil, dar fără să dramatizeze, ca într-o poveste de dragoste japoneză. Mie cel puţin “Ţinuturile sudului” mi-a lăsat un „gust” amărui de Kawabata dintr-un “Stol de păsări albe.” , a scris Raluca Dună în România Literară, nr.29/2010.

Sîngeorz Băi

Vineri, 15 octombrie 2010, începând cu ora 18.00, la Muzeul de Artă Comparată din Sîngeorz-Băi vă invită la o nouă ediţie a programului Formă şi dialog. Evenimentul va cuprinde vernisajul unei expoziţii de grup, la Galeria Raku25 şi o întâlnire cu Marius Chivu, redactor-editor la revistele de cultură Dilema Veche şi Dilemateca.

Expoziţia, intitulată (ironic-ludic ) LipSüs cuprinde lucrări semnate de şase tineri artişti plastici: Tolgyi Andreea, Ştefan Radu Creţu, Mândru Carolina, Eliza Clara Labancz, Creţu Lavinia şi Emil Cassian-Dumitraş. Cel din urmă este şi curatorul expoziţiei, cel care a reuşit să orchestreze acest demers artist colectiv.

Marius Chivu (...) va prezenta revistele Dilema Veche şi Dilemateca (...), vom discuta despre ultimele tendinţe în literatură, despre cinematografie şi la finalul serii vom avea ocazia extrem de rară de a-l asculta citind poeme din creaţia proprie.

Timişoara

La ora 12, la Orizont, e o întâlnire specială cu Livius Ciocârlie, iar seara, de la 7, în barul lui Mişu, V. Leac îşi va lansa cel mai nou volum, Toţi sînt îngrijoraţi.

"Te plimbi prin liniştea galeriilor...."

Fără comentarii inutile: 27 august, seara, în Papillonul timişorean, s-a lansat un roman: 157 de trepte spre iad sau Salvaţi-mă la Roşia Montană, prima carte a lui Alexandru Vakulovski apărută la o editură din Basarabia.

Robert Şerban
1

2

 

Radu Pavel Gheo

 mai întâi a povestit câte ceva despre carte

 apoi a citit un fragment din roman:

Alexandru Vakulovski

Bookfest, episodul final

Aveam de gând să scriu despre Apropierea lui Marin Mălaicu Hondrari, dar asta se va întâmpla numai după ce o s-o recitesc. Cum nu ştiu când o să-mi fac timp pentru recitire, m-am gândit să postez înregistrările făcute la Bookfest. 

Cartea a fost prezentată de Marius Chivu 

şi Mircea Cărtărescu

Autorul a  avut voie să spună ceva în apărarea sa:

Dar cea mai bună apărare e cartea. 

O amintire din târg

De fapt, cred că e cea mai frumoasă amintire, pentru că a fost prima dată când am stat de vorbă cu Ileana Mălăncioiu [ o doamnă pentru care eu am un respect fabulos, pentru tot ce scrie şi face], nu doar în ziua în care a lansat Exerciţii(le) de supravieţuire, ci  şi mai devreme, în prima zi de târg când venise acolo doar să vadă ce se mai întâmplă. [I-a fost reeditată şi Sora mea de dincolo, la Litera, n-am văzut cartea la târg, dar e în librării].  Am ascultat-o povestind despre unii poeţi uitaţi, despre prieteniile literare, despre Nichita [poate ultimul poet iubit şi de critică, dar mai ales de cititori], despre prezenţa şi absenţa iluziilor; şi m-am bucurat auzind-o vorbind cu drag despre câţiva poeţi tineri şi m-au bucurat mai  ales motivele pentru care are încredere în ei.  Pozele astea-s făcute vineri, 11 iunie [când a continuat să dea autografe şi după ce începuse lansarea următoare].

Ileana Mălăncioiu

 
[A fost şi la un pds].