Cartea asta nu e una cu poze, deşi are mai ales poze. Dar fiecare are închisă în ea o poveste, iar împreună formează o poveste pe care ar trebui să o ştim. Şi am putea să o aflăm dacă ne-ar interesa. Dar nouă nu ne pasă.
Las pozele să spună o parte din poveste:
Despre fraţii Arnăuţoiu mi-a vorbit prima dată bunica. Altora le-a fost frică. Sau poate nu ştiau nimic. Nu mai ştiu când am început să pun întrebări, citisem eu o carte a lui Horia Tecuceanu, ştiam că scrie cărţi poliţiste, prezentând cazuri reale. Şi am dat peste o carte veche, apărută în BPT, pe vremea când domina coperta roşie. Acolo miliţienii căutau nişte bandiţi, dar eu n-am priceput de ce erau bandiţi, pentru că nu făcuseră nimic, nu erau acuzaţi de nimic. Şi am citit cartea de vreo trei ori, convinsă fiind că îmi scăpase desigur vreun detaliu. Pe urmă am început să aflu câte ceva despre rezistenţa din munţi, şi din Făgăraş, dar şi din Munţii Banatului. Mă întreb ce părere ar avea ei despre noi. Şi oricum, pe aici mancurtizarea continuă.
***50 de ani de la procesul şi execuţia membrilor grupului de rezistenţă condus de Toma Arnăuţoiu. Album de fotografii şi documente din arhiva CNSAS. Ediţie îngrijită de Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu şi Ioan Crăciun, Universitatea din Bucureşti, Ars Docendi, 2009

