Trei zile cu poezie, trei zile fără nori

Lansarea timișoreană a Portretelor de frontieră a adus la Triade și Ambasada, câțiva poeți incluși în antologie. Pe lângă Jörg Becken, editorul german, au mai fost acolo și Nicole Gdalia (Franța/Tunisia), Erkut Tokman (Turcia), dar și  Magda Cârneci,  Rodica Draghincescu, Nora Iuga, Floarea Tutuianu, Claudiu Komartin, Robert Șerban.

Nicole Gdalia: 

Erkut Tokman a citit în turcă:

Robert Șerban la Ambasada

Claudiu Komartin (la Ambasada, unde a spus câteva cuvinte despre antologie, dar poezia e din altă parte/ la Triade a citit din antologie)

Rodica Draghincescu
la Triade a citit un poem din antologie

la Ambasada a citit un poem dintr-un volum aflat în lucru

O artă muribundă, cu muzica alături

Cam așa a început lansarea de la Calpe

Fotografii, mai mult decât fotografii

"Maeştrii unei arte muribunde " nu e doar un volum de versuri, poeziile lui Claudiu Komartin au alături fotografii marca Ana Toma. Ieri, la Calpe, aceste imagini au avut expoziția lor.

Salvați Galeria Calpe

Salvați Galeria Calpe! Pe lângă protestul din centru, a mai fost unul, mai cultural. Nu ştiu exact ce soartă se pregăteşte Bastionului, dar închiderea unei galeriei de artă nu sună bine deloc. A fost o lansare de carte, Maeştrii unei arte muribunde, apãrută la Cartier, iar Claudiu Komartin a ales acel spațiu tocmai pentru a atrage atenția asupra acestei (posibile) evacuări. ( Dar despre Teatrul German ce se mai ştie, că tot onorata primărie a încurcat lucrurile şi acolo? ) Despre lansarea propriu zisă o să povestesc mai târziu un pic, acum vă rog doar să priviți cu atenție imaginile astea (cred că pot fi mărite încât sã se vadă ce scrie acolo).

Claudiu Komartin la „Ce mai faci, scriitorule?”

12 octombrie 2015, Timișoara, Cărturești Mercy.

Așa a început dialogul dintre Bogdan Munteanu(organizatorul și moderatorul  edițiilor timișorene ale întâlnirilor literare numite  „Ce mai faci, scriitorule?”) și Claudiu Komartin

Claudiu Komartin citind "Scrisoare din Bakrikoy", "Poem de dragoste", "Shadows" din volumul "Cobalt", Casa de Editură Max Blecher", 2013

 fragment din dialog


 Claudiu Komartin citind ”Ochii lui Emily peste Amherst”, ”Poate că există un refugiu în frumusețe”, ”O portocală ascunsă sub un prosop alb ca laptele”, din volumul ”Cobalt”, 2013

Komartin răspunde unei întrebări venită din public

XXIV & XLIII

Astea-s ediţiile Institutului Blecher care au avut loc la Bistriţa. Ce s-a întâmplat anul trecut am povestit atunci [sau citiţi ce s-a scris pe  blogul oficial].

Anul acesta am filmat şi începutul şi sfârşitul, dar important e cuprinsul, adică lecturile şi discuţiile. Textele pot fi citite pe blogul Institutului Blecher. 

Ana Donţu

Emilia Zăgrian

Încep discuţiile. Cum cei din sală nu aveau la îndemână textele  citite, Komartin îl provoacă la dialog pe Radu Vancu. Şi îi invită să citească pe cei mai tineri poeţi veniţi la Bistriţa special pentru festival [mai puţin unul dintre ei, evident].

 Andreea Teliban

Radu Niţescu

Alexandru Văsieş

Ar trebui să fie fără titlu

Ziua de sâmbătă a început cu un dialog între editorii de poezie prezenţi la Bistriţa [Svetlana Cârstean, Claudia Fitcoschi, Cosmin Perţa, Claudiu Komartin, Gavril Ţărmure]  şi s-a încheiat cu lecturile de la Sinagogă. Ultima dintre ele, cea a lui Emil Brumaru, s-a transformat într-o poveste care ar trebui ţinută minte.

Iar Galeria Lina a găzduit două expoziţii: cea de fotografii, despre care am zis şi una de carte de poezie. Editurile prezente: Pandora M, Cartier, Charmides, Tracus Arte, Casa de Editură Max Blecher, BrumaR, Cartea Românească.

 .

La Sinagogă au fost mai întâi două lansări de carte: Lentile de contact, de Adriana Barna[carte apărută la Charmides, prezentată de Ovidiu Pecican; am pe undeva o fărâmă din cele întâmplate la acea lansare, dar unde?],  şi Fără titlu, Cosmin Perţa[prezentarea fiind făcută de Radu Vancu şi Claudiu Komartin], cartea apărută la Paralela 45.

Undeva pe la minutul 1:30 şi ceva, Komartin citeşte o poezie din acest volum:

Din fericire, am reuşit să filmez întreaga lectură a lui Cosmin Perţa, mi s-a părut a fi una dintre cele mai bune din întregul festival:

Dar nici cele ce au urmat nu au fost mai prejos. 

Svetlana Cârstean:

Rita Chirian [ tare rău îmi pare că am pierdut prezentarea făcută de Radu Vancu]:

Iar la final a fost Emil Brumaru, despre care va fi vorba într-un episod viitor, nu ştiu în care.

------------

*în imaginile de mai sus: Cosmin Perţa, Emil Brumaru, Claudia Fitcoschi, Svetlana Cârstean, Gavril Ţărmure, Marin Mălaicu Hondrari, Claudiu Komartin, Dan Coman, Radu Vancu, Adriana Barna.

Vineri, 15

Şi dacă joi a fost aşa un program plin, staţi să vedeţi câte s-au întâmplat vineri. Dimineaţa, nu foarte devreme, aşa, pe la 11 trecute fix, a avut loc un atelier de scriere, coordonat de Rita Chirian şi Radu Vancu. La 5, norocoşii au fost toţi în Plan B Club Cafe, unde au ascultat timp de o oră şi mai bine un dialog minunat între Emil Brumaru şi Ion Mureşan, moderator fiind Radu Vancu. [Deşi ar fi trebuit să fie acolo, Emilian Galaicu Păun n-a ajuns la Bistriţa pentru că nu  a primit viza. Nici în acest moment nu-mi vine să cred că i-a fost refuzată, pur şi simplu nu pricep cum de mai e posibil aşa ceva].

Seara, la Sinagogă, s-au lansat două cărţi: Poker, de Bogdan Coşa şi Motocicleta de lemn, a lui Ştefan Manasia [carte apărută la Charmides]. Pe urmă au fost lecturile..... Şi asta n-a fost tot, încă n-am zis nimic despre muzicienii invitaţi la festival [nu degeaba e vorba de un festival de poezie şi muzică de cameră.]

Ştefan Manasia a citit din Motocicleta de lemn:

Ana Donţu şi Zona nouă:

Bogdan Coşa a fost şi poet şi prozator. Aici e poet:

Claudiu Komartin a citit vreo două poezii mai vechi şi altele mai noi

Un fragment [îmi pare rău că am pierdut începutul] din prezentarea [pe deplin meritată] făcută de Dan Coman:

Ion Mureşan şi cartea Alcool [a citit şi un poem mai nou, din păcate tocmai atunci a început să sune pe undeva un telefon mobil]

Subterana germano-română

Vineri, când am plecat spre Sibiu, la radio o voce cunoscută [care ar putea să îmblânzească şi leii] spunea ceva despre poezia germană şi Oskar Pastior. Am ascultat şi frânturi din lecturile din prima seară de întâlniri literare germano-române [ înregistrările fiind făcute de Adela Greceanu pentru emisiunea ei, NRV, care, deşi nu mai are blog actualizat, tot se mai află pe lista mea de priorităţi]. Mi s-a părut a fi un semn bun: ascultam înregistrări din prima seară de lecturi ştiind că a doua zi voi fi la cea de a patra.

Iată înregistrările pe care le-am făcut[ordinea e cronologică]:

Claudiu Komartin deschide ostilităţile din subterană:

Björn Kuhligk

Rita Chirian

Daniel Falb

Tot un poem de Daniel Falb, traducerea fiind citită de Radu Vancu

Radu Vancu

Dialogurile de la final:

Poeziile citite de poeţii germani vor fi publicate în Poesis Internaţional, în numărul ce stă să apară. Aş fi vrut să zic acum ceva, dar s-ar putea să fiu nedreaptă. Oricum, în timp ce îi ascultam pe cei doi poeţi germani [Daniel Falb şi Björn Kuhligk] , dar şi pe cei trei suedezi, Linn Hansén, Kajsa Sundin, Pär Thörn [în lectura lor de la Bucureşti, de acum două săptămâni, sau câte-or fi], m-am gândit la sintagma de poezie inumană pe care cred că a folosit-o Teodor Dună, tot la o lectură a unor poeţi suedezi [din toamna trecută].  Nu ştiu dacă inuman e cuvântul cel mai bun, poate a folosit un altul, dar era vorba de o poezie rece, calculată, construită, care rămâne cumva în afara celor simţite, dar se pliază exact pe raţional. Atunci mi s-a părut o sintagmă impropriu folosită, dar cred că poate fi folosită în celelalte cazuri. Poate greşesc, de asta spun că poate ar fi mai bine să aştept varianta tipărită a poeziilor citite acum [dar şi suedezii ar trebui să apară într-o antologie cât de curând]. N-aş putea spune că nu mi-a plăcut deloc ce am auzit, n-ar fi adevărat. Ştiu că acum doi ani Kajsa Sundin mi s-a părut deosebit de interesantă. Dar cred că ăsta e cuvântul cel mai bun: e interesant ce fac ei, nu ştiu însă de câte ori m-aş întoarce să citesc şi să recitesc acele texte.

O scurtă recapitulare a celor apărute pe bloguri:
Radu Vancu povestind pe scurt despre ce urma să fie, dar şi despre cum a fost la Sibiu.
Despre lectura de la Braşov a scris  Mihail Vakulovski o scurtă poveste, iar o parte din înregistrări pot fi găsite aici. Iar editorialul lui Claudiu Komartin e un fel de concluzie.

A apărut între timp şi un articol în presă, în Observator cultural: Maraton de poezie: lecturi, controverse şi invitaţi din Germania.

[articol aflat în lucru; mai povestesc eu, mai nuanţez câte ceva]

Institutul Blecher la Sibiu

Destul de recent, una din ediţiile bucureştene ale Institutului Blecher a dus lipsă de prozatori. La Sibiu se pare că e greu să găseşti poeţi. Glumesc desigur. Ar fi trebuit să fie alta distribuţia, dar, aşa s-a întâmplat: au rămas pe afiş doar O.Nimigean şi Ovidiu Baron. [Deşi dacă mă gândesc bine O. Nimigean e poet].

Cam aşa s-au desfăşurat ostilităţile:

Ovidiu Baron a citit un fragment dintr-un roman aflat în lucru:

O. Nimigean a citit un fragment din Rădăcina de bucsau:

Şi discuţiile au fost foarte interesante, ăsta e doar un fragment:

Hai să mai zic (4)

Îmi tot aduc aminte ce spunea Ileana Mălăncioiu: poeţii care au prieteni au mare noroc [prieteni care să vorbească despre poezia lor]. În felul ăsta un poet poate ajunge mai uşor la anumiţi cititori şi nici nu e uitat prea repede după aceea. M-am gândit la toate astea şi atunci când, la Oradea, Claudiu Komartin l-a prezentat pe Viorel  Mureşan:

Şi m-am gândit să scriu câte ceva mai mult pentru pentru a găsi pretexte de a intercala înregistrările pe care le-am tot făcut. Pentru că de fapt ceea ce ar trebui să conteze sunt textele şi scriitorii [adică ce au ei de zis]. 

La Oradea, Viorel Mureşan a lansat două cărţi. Mai întâi a citit din Buchetul de platină, volum apărut la Eikon.

lectură 1

lectura2

Iar apoi a citit din alt volum, apărut chiar în acele zile, Locul în care se va deschide cartea, publicat de editura Dacia.

Şi Komartin a vrut să vadă cum sună un poem ales la întâmplare.
 

Şi discuţiile au continuat, pentru că abia după ce se citeşte, se poate discuta cu adevărat.        

va urma

Continuarea promisă (2)

Stau aşa cu capu-n căşti şi ascult Bach. Staţi liniştiţi că n-am de gând să vă explic ce-i cu marea muzică, singura care contează, care merită să fie ascultată. Nici eu nu m-aş crede. Multă vreme n-am priceput nimic din muzica lui Bach, deşi s-a chinuit şi HPB-ul cu mine, care nu-i o întreprindere oarecare. Nici acum nu ştiu dacă înţeleg ceva, sau măcar ce ar trebui, sau aşa ceva, dar ascult. Muzica asta era tot timpul undeva în jurul meu, dar a trebuit să treacă o vreme până am început să o caut şi să o ascult. Cam aşa e şi cu poezia.

Bântuie ea pe lîngă noi şi, la un moment dat, cine vrea să o înţeleagă o înţelege. Dacă vrea. De definit e greu să fie definită. DEX-ul zice aşa: POEZÍE, poezii, s. f. 1. Modalitate a literaturii care exprimă mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive, al unui limbaj concentrat, al afectivității, al rimei, al ritmului etc.

Şi cum nu prea poate fi prinsă în cuvinte, cel mai bine e să fie citită. Şi după aceea, să se vorbească despre ea. Se poate vorbi despre foarte multe lucruri, în diverse feluri.


despre direcţiile din poezia de azi




discursuri poetice




Viorel Mureşan. Despre haiku



Se poate vorbi despre o carte care stă să apară [o carte a lui Ioan Moldovan]:

va urma

Un fel de poveste (1)

După cum ştiţi, nu poţi începe oricum o poveste. Dar mai ales sunt mai multe feluri de a începe o povestire. Şi aş putea să spun mai multe, dar nu ştiu pe unde e maestrul acela. S-a rătăcit prin bibliotecă. Dacă începi într-un anume fel, sigur şi povestea va continua într-un fel anume.

Unele poveşti încep aşa:


altele aşa:

După aceea fiecare poveste va continua în felul ei. Poveştile despre poezie sunt foarte frumoase. Dar şi ea bântuie pe acolo pe unde unii se adună în numele ei.

va urma

Reviste

În alte vremuri blogul ăsta ar fi arătat altfel, aş fi scris despre concerte, lansări, vernisaje şi alte întâmplări la care am fost. Aş fi scris şi despre unele cărţi, măcar despre Drumul lui Cormac McCarthy şi Comedia umană a lui William Saroyan. Dar vremurile-s cele care sunt, iar eu nu prea mai scriu din diverse motive. Cum nici acum nu am de gând să povestesc mare lucru, o să las filmările pe care le-am făcut să spună povestea cum ştiu ele mai bine. Azi despre reviste.

Ioan Moldovan despre Zilele Revistei Familia [înregistrare făcută la Oradea, în 6 octombrie, când a avut loc o nouă ediţia a Institutului Blecher].

Ioan Moldovan despre Echinox

Dumitru Păcuraru şi Claudiu Komartin povestind câte ceva despre Poesis Internaţional

Claudiu Komartin despre Radmila Lazić, prezentă în numărul 2 din Poesis Internaţional, cu poezii, dar şi cu un interviu [ înregistrare făcută în 25 septembrie, Atelierelaţionale cu Răzvan Ţupa]

Câteva cuvinte şi despre Vasile Vlad [detalii în Poesis Internaţional, nr.1]

Institutul Blecher la Timişoara

Institutul Blecher la Cărtureşti, în Timişoara

Ana Maria Puşcaşu & LM

Daniel Vighi şi un fragment dintr-un roman aflat în lucru

Gabriel Daliş & :până mereu la Timişoara 

PdS 59

O înregistrare de la Bistriţa, poezii de Vasile Vlad [Scrisoare neagră] şi Ionel Ciupureanu, publicate în primul număr din Poesis Internaţional, poezii citite  într-o duminică dimineaţă în Class Cafe:

Ia revista, revistă specială!!!!!!!!!

Ce bine că am fost un pic mai leneşă şi am tot amânat să scriu despre lansarea revistei Poesis Internaţional [e vorba de un magazin literar, trimestrial; nu e o revistă doar de poezie]. Tot la Bistriţa s-a întâmplat şi asta. 

Şi am amânat destul de mult încât am avut timp să descopăr că a apărut un blog oficial în care apare şi o parte din sumar. Aşa că pot să-mi cultiv cu pasiune maximă lenea asta şi să vă rog să citiţi acolo şi ce vă/ne aşteaptă. 

Trec direct la poze cu Dumitru Păcuraru [directorul revistei], Ion Mureşan [unul dintre redactori] şi Claudiu Komartin, redactor şef.  

 

Deja apariţia revistei a fost semnalată în presă: Observator cultural, Dilema veche [în numărul de azi, încă nu e pe net] şi pe bloguri: Liviu Ioan Stoiciu scrie despre o revistă de lux. Azi, la NRV, Adela Greceanu a povestit mai ales despre Cultura - mod de întrebuinţare, articol scris de Radu Vancu.

O scurtă înregistrare de la Bistriţa:

Cu Blecher la Bistriţa

Am spus că s-au întâmplat multe lucruri în premieră în timpul festivalului de la Bistriţa. Vineri, 16 iulie, în Class Cafe a  avut loc o ediţie specială a Institutului Blecher. Pentru prima dată a avut loc în deplasare. Pe blogul oficial puteţi găsi textele citite, fotografii, şi o cronică  a celor întâmplate. Aici doar câteva înregistrări. Mai întâi [aproape] începutul acestei ediţii în care au citit Ioana Bradea şi Alexandru Văsieş:

Ioana Bradea a citit câteva capitole din Scotch, roman nou apărut la Polirom [dar vă rog eu să citiţi şi Băgău]:

Apoi  s-a trecut la poezie. A citit Alexandru Văsieş, încă elev în Bistriţa [după o scurtă prezentare, urmează lectura]:

 şi încă o poezie:

Finalul nu a fost ca la Bucureşti, adică nu au fost disecări ale textelor, dar tot s-au spus lucruri interesante. Şi mă bucur că am fost acolo. Am mai spus: dacă ar fi posibil, n-aş pierde nicio ediţie a  Institutului Blecher.

Pentru final o frântură din dialogul dintre Komartin şi Ioana Bradea:

Biiiiis!

Nu ştiu ce aţi făcut voi azi, dar eu am fost la Bistriţa. Am închis ochii şi gata, am fost acolo. M-am plimbat pe pietonală, am băut o cafea în Class Cafe şi am ascultat poezie.

N-a fost chiar aşa simplu cum pare, dar am avut un ajutor de nădejde: NRV de azi, adică emisiunea Adelei Greceanu. S-a vorbit numai despre festivalul de la Bistriţa. Aşa că am închis ochii şi m-am ascuns acolo, in the back of my mind, unde toate-s puse în ordine. Şi-am mai primit o doză de energie de la Miruna Vlada, dar şi Răzvan Ţupa a zis ceva despre viaţa care merită trăită şi devorată. Pe urmă am auzit cum pătrunde realitatea într-un poem de Gabriel Daliş, pentru că tremura tot în timp ce citea  şi-a zis simplu: tremur tot, nici nu mai văd. Nu ştiu de ce, am senzaţia că unii au crezut că e un vers. Şi mi-au rămas în cap frînturi din cele citite atunci/reauzite acum: umbrele lupilor şi umbrele oamenilor se amestecă într-un poem al lui Octavian Soviany, şi desigur, trebuie să mă ţin de ceva şi mă ţin de tine (Ana Dragu),  uită-te la mâini ca la un stăpân (Vlad Moldovan), două anotimpuri au trecut de când ocolim viaţa (Marius Chivu), oamenii există şi sunt buni (Radu Vancu), înţelege că frumuseţea există (Claudiu Komartin, care a mai şi rostit un mulţumesc timid şi uşor stânjenit, în momentul în care lectura i-a fost întreruptă de aplauze) . Şi dacă luna, la luna, o să spun şi eu, aşa cum zice şi Mircea Cărtărescu: organizatorii ar trebui să fie  [bine] plătiţi. Se pare că nu prea s-a întâmplat aşa.

Am uitat să spun ieri: pe lângă vizita la penitenciar, au mai fost întâmplări emoţionante la Bistriţa. În momentul în care, la sinagogă, pe ecranul amplasat pe scenă a apărut înregistrarea cu George Vasilievici m-am simţit ca atunci când am văzut Hier Himmel şi pe ecran  a apărut Aglaja Veteranyi [pe care între timp parcă toţi am uitat-o]. Vocea lui Constantin Virgil Bănescu mi-a adus aminte de Alba, când nimic din ce s-a întâmplat nu credeam că se va întâmpla. 

Nu ştiu ce încheiere să fac, aşa că mai pun două poze: 

La Bistriţa, birjar!

Nu vă speriaţi că n'au murit, ci doarme. De fapt, nu doarme, ci stă de veghe şi priveşte, sper că mai frumos decât faimoasa insectă ce privea în zare. Aşa că să începem cu începutul: locuim la bistritz, deasupra mării, la doi ani lumină de ceva foarte, foarte fragil.  Oooops, ăsta nu e începutul meu. Al meu începe aşa: joi dimineaţa, 15 iulie, pe la 6.23 a plecat un tren din gară. Dar de data asta a fost cumva mai altfel, n-a pornit ca într-o romanţă, m-a luat şi pe mine.  A plecat după o noapte albă; nu ştiu cum se face dar, ori de câte ori trebuie să plec undeva, vecinii mei se mobilizează exemplar şi eu nu pot închide niciun ochi. Dar e bine, în felul ăsta ajung la gară exact când trebuie.

Cine crede că în România nu mai există camere de tortură n-a urcat niciodată în trenul foamei. Din fericire am scăpat cu viaţă. Şi mi-am revenit repede. Pentru că uneori reuşesc să fiu aşa, adică uit şi renasc cu o viteză uimitoare. În gara din Beclean mă aşteptau Rareş şi Vlad Moldovan, deci am lăsat în altă viaţă căldura sufocantă din compartiment, duhorile, ţipetele şi pe domnul Goe. Ultimii kilometrii din drumul spre Bistriţa i-am făcut ascultând poveşti şi muzici. Am dat vreo două telefoane, să afle lumea că mai e un pic şi ajung.

După ce am inghiţit o salată, dar mai ales o cafea salvatoare, am lăsat bagajul pe undeva şi am pornit spre o librărie, unde s-a lansat Scotchu' Ioanei Bradea. Am făcut poze cu telefonul  mobil, dar nu le-am descărcat din motive tehnice.  Nu ştiu cum de-a fost posibil, dar am plecat de la hotel fără aparatul foto. După încă o cafea am pornit spre Sinagogă unde au avut loc lecturile [unele mult prea scurte; asta e, sunt veşnic nemulţumită].

Comparând programul cu cel al festivalului de anul trecut am văzut că anul ăsta s-au întâmplat mult mai multe lucruri, multe şi variate: lecturi, lansări, teatru, vernisaj, muzici. Pentru cei care au fost la penitenciar, orele petrecute acolo au fost cele mai încărcate de emoţii.  A fost mai întâi o piesă de teatru, actorii fiind cei din trupa anOnimus. Titlul spectacolului: Trişez cu viaţa. Regia: Camelia Toma. Scenografia: Ana Toma. Scenariul e unul special. Mai întâi a fost un atelier de scriere creatoare, condus de Claudiu Komartin. La final a scris un text încercând să nu-i trădeze pe cei care şi-au spus povestea. Dar nu e doar atât. Marele lui merit stă în faptul că a ştiut ce să întrebe şi cum, în aşa fel încât să i se răspundă cu adevărat. A pus apoi poveştile în ordine şi a intercalat mici fragmente care au sunat ca nişte mici poeme [unele cred că ar rezista şi separat].

De pe blogul oficial al trupei am aflat numele participanţilor la atelierul de scriere dramatică: Ioan Amarghioalei, Rareş Constantin Andreşan, Gică Anton-Chelaru, Adrian Beliga, Florin Blehoghe, Balint Calo, Aurel Călin, Andrei Csillag, Virgil Constantin, Ioan Dălălău, Daniel Filip, Rareş Ioan Hădărean, Laurenţiu Hătărăscu, Marius Ionaşc, Laszlo Lorinczi, Cornel Moldovan, Gavril Moldovan, Zaharie Nariţa, Andrei Năstasă, Jenică Pavăl, Vasile Popa, Ioan Proca, Relu Rotaru, Cătălin Stelică Sbînă, Cornel Stoica, Gabriel Sebestyen, Liviu Sucuturdean, Tiberiu Şerbănescu, Toader Tanca, Ovidiu Zaharie. Şi aici sunt poze de la premieră. Afişul [realizat de Ana Toma] l-am furat tot de pe blogul oficial. Sunt trecuţi acolo şi actorii [deşi între premieră şi următorul spectacol s-au mai făcut mici schimbări; la puşcărie e ca-n viaţă: unii vin, alţii pleacă]. 

A fost şi o lectură la penitenciar, cei care au vrut să citească au citit. Iar audienţa a fost încântată. S-a aplaudat la scenă deschisă, iar Nora  Iuga şi Rareş Moldovan au fost întrerupţi de mai multe ori de aplauze. 

Dar s-au întâmplat multe lucruri frumoase între 15 şi 18 iulie, aşa că închei episodul de astăzi trecând aici numele celor care au pus la cale povestea cu poezia de la Bistriţa: Asociaţia Argument, sau altfel spus Camelia Toma şi Ana Toma, Gavril Ţărmure şi Societatea de Concerte Bistriţa, Marin Mălaicu Hondrari. Partener oficial: Observator cultural.