Ștefan Manasia la „Ce mai faci, scriitorule?”

începutul dialogului dintre Ștefan Manasia și Bogdan Munteanu




lectura din „Cerul senin”





lectura din „Motocicleta de lemn”

Reply2

Ștefan Manasia
Reply2

 lui Radu Vancu, locuitor al celei mai mari
berării din univers, Hermannstadt

„Toată lumea doarme deja:
e duminică spre luni.
Cei mai mulți s-au destrăbălat
pînă la sînge.
Acum fac nani
ca jamaicanii
picați din cer între
două religii (sau poate trei).
Greierii și pisicile-n rut au tăcut,
bătrînii bețivi discută despre Cratylos,
despre rugăciunea inimii,
sperînd că dimineața cu solzi de mreană
nu-i chiar așa departe.
În cîteva minute
au să înceapă
(ochi adipoși ca ai dobermanilor),
să vorbească răgușit despre moarte”
( „motocicleta de lemn”, charmides, 2011)

pe 25 ianuarie Ștefan Manasia vine la „Ce mai faci, scriitorule?”, Cărturești(Mercy)

Vineri, 15

Şi dacă joi a fost aşa un program plin, staţi să vedeţi câte s-au întâmplat vineri. Dimineaţa, nu foarte devreme, aşa, pe la 11 trecute fix, a avut loc un atelier de scriere, coordonat de Rita Chirian şi Radu Vancu. La 5, norocoşii au fost toţi în Plan B Club Cafe, unde au ascultat timp de o oră şi mai bine un dialog minunat între Emil Brumaru şi Ion Mureşan, moderator fiind Radu Vancu. [Deşi ar fi trebuit să fie acolo, Emilian Galaicu Păun n-a ajuns la Bistriţa pentru că nu  a primit viza. Nici în acest moment nu-mi vine să cred că i-a fost refuzată, pur şi simplu nu pricep cum de mai e posibil aşa ceva].

Seara, la Sinagogă, s-au lansat două cărţi: Poker, de Bogdan Coşa şi Motocicleta de lemn, a lui Ştefan Manasia [carte apărută la Charmides]. Pe urmă au fost lecturile..... Şi asta n-a fost tot, încă n-am zis nimic despre muzicienii invitaţi la festival [nu degeaba e vorba de un festival de poezie şi muzică de cameră.]

Ştefan Manasia a citit din Motocicleta de lemn:

Ana Donţu şi Zona nouă:

Bogdan Coşa a fost şi poet şi prozator. Aici e poet:

Claudiu Komartin a citit vreo două poezii mai vechi şi altele mai noi

Un fragment [îmi pare rău că am pierdut începutul] din prezentarea [pe deplin meritată] făcută de Dan Coman:

Ion Mureşan şi cartea Alcool [a citit şi un poem mai nou, din păcate tocmai atunci a început să sune pe undeva un telefon mobil]

Poemul de sâmbătă 17

Cred că pentru sâmbăta asta era tema dată de zum*: Deeeeci, doaaamnelooor şi domniloooor, următoarea temă a poeziilor de sâmbătă esteeee… poezia ştiinţifică. Adică: poezia care pomeneşte cumva sau e influenţată în vreun fel de o ştiinţă (chimie, fizică, astronomie, ce mai vreţi voi). Poa’ să fie în glumă sau în serios, poa’ să fie o aluzie sau chiar un întreg poem, habar n-am, ce găsiţi.

Mai în glumă, mai în serios, poezia asta are legătură cu tehnica [ffwd, plus netul din text], dar mai ales cu chimia [se verifică aciditatea unor lichide şi se demonstrează fără dubiu că apa aceea incoloră, inodoră şi insipidă există doar în manuale; plus oxigen, aluminiu şi altele]. Cititorul trebuie să mai aibă şi cunoştinţe de mitologie/religie, psihologie, politologie, medicină şi contabilitate primară. Şi acum să trecem la poezie, care-i una foarte serioasă [scuzat să-mi fie delirul].

Ştefan Manasia
ffwd: împotriva poeţilor

îi înţeleg i-am înţeles totdeauna pe aceia care
cu inima curată şi înăuntrul propriei limbi
îşi detestă poeţii

după cum îi înţeleg i-am înţeles
pe poeţii care văzând pe net mutilarea statuilor
lui Siddharta
şi femeile molestate de preoţii ortodocşi
au alergat, mai întâi, la frigider să-şi astâmpere setea

au umplut paharul cu Cola, farfurioara
cu alune sărate
lasând scrierea poemului pe altădată

i-am înţeles pe cei care resping & dispreţuiesc
emfaza poeţilor
luându-şi doza de ficţiune şi vis, de abjecţie
şi cuminţenie
din romanele editate la Polirom,
din filmele- abator
din muzicile - ieftină marijuana.

îi înţeleg pe poeţii care verifică aciditatea
paharului de Cola
şi amână, amână, amână scrierea poemului
până abdomenele umflate ale politicienilor
se dizolvă pe micul ecran
până ştoarfele de la taxe & impozite
nu le mai picură în auz
până nu mai simt în dinţi zgura metropolei:
aluminiu, heroină, plumb

îi înţeleg foarte bine pe aceia pentru care poetul
e un pai
ce înghite
oxigen & sinecuri
recitaluri plătite modest şi posturi de consilier aulic
la A.S.V.M. (Asociaţia Speranţei într-un
Viitor Modest)

acolo desfăşoară proiecte/sâmbăta dimineaţa
conferenţiază
despre amorul buco-anal Românica-Uniunea
Europeană

îl înţeleg, prea bine, pe poetul care
după ce-şi va fi sorbit licoarea brună
desenează semnulpe pereţii aburiţi ai paharului
şi dedesubt PEACE cu litere de preşcolar.

o să-l înţeleg când ridică paharul în lumină
încercând să verifice claritatea contururilor
luminile arlesiene clipocind pe pereţi
pur şi simplu uitând
că e din ce în ce mai trist pe lume
din ce în ce mai urât şi insuportabil
că popoarele au ales să fie guvernate
de mutanţi cretini, de copiii mutanţilor cretini
în vreme ce poezia asta abia îşi mai târăşte
picioarele varicoase,
abia îşi mai găseşte locul sub cortul ei peticit

încă susură pe canalul comunicării
apă cu rugină şi oxiuri de la robinet

(din volumul cartea micilor invazii, CR, 2008)

------

*am văzut între timp că s-a amânat pe sâmbăta viitoare, dar nu mai caut altă poezie, mai ştiinţifică decât asta tot nu o să găsesc; măcar acum să-mi fac şi eu tema la timp, poate se uită că am o restanţă.

No Sleep 'til ...."Insomnia"

Să mă ierte Lemmy că i-am mutilat celebrul titlu, dar prea se potriveşte în context [aşa ciudat cum sună]. Şi-n general, sper că ştiţi la ce mă refer, pentru că eu am de gând să trec direct la lucrurile serioase.

Şi-n primul rând o să spun aşa: cred că e o problemă cu trenurile care merg spre Cluj. Era să-l pierd pe al meu, e drept că pe la 6 şi 20 verificam mailurile, ceea ce făscusem şi la 6 şi 15, iar trenul pleca la 6.42. Dar am ajuns pe la 1 pm la destinaţie [unde m-am dus pentru 2 lansări şi o lectură], am descoperit şi unde e Humanitasu', am avut timp şi să mă plimb un pic prin oraş.

Ştefan Manasia a făcut oficiile de gazdă, Marin Mălaicu Hondrari a povestit despre Dicţionarul Mara, cartea lui Dan Coman. La librărie Claudiu Komartin nu a ajuns, pentru că a pierdut trenul bucuclaş. Dar a fost Ion Mureşan, care a povestit despre Un anotimp în Berceni şi a citit Rătăcirea, una dintre poeziile lui favorite din volum [şi oricum nu Poemele cu tătuca i se par cele mai bune, ci celelalte].

Lucrurile cele mai importante s-au întâmplat în Insomnia, o cafenea care ocupă un întreg etaj al unei case vechi. Acolo distribuţia a fost completă. Şi a fost foarte multă lume, deşi TIFF -ul era în plină desfăşurare. S-au citit poezii, s-au pus întrebări, a fost frumos.

claudiu komartin in insomnia
Vezi mai multe video din Evenimente



komartin in insomnia
Vezi mai multe video din Evenimente

Concluzia: declinul începe cu insomnia, dar nu când e vorba de Cluj!

Poveşti din Târg

Să povestesc şi eu cum a fost la Bookfest. Dar iar gândesc fragmentar şi nu e ora de vină, ora-i numai bună [profit de ocazie pentru a-mi cere scuze celor care, în zilele în care eram la târg, m-au sunat dimineaţa, înainte de a îmi bea cafeaua; înainte de cafea totul e imposibil, nu are sens să-mi spuneţi unde şi de câte ori trebuie să schimb metroul, pentru că la ora aia nici nu ştiu cum arată animalul respectiv; dar după cafea lucrurile se rezolvă de la sine; serios, mai bine mă sunaţi la 3 noaptea, decât la 10 dimineaţa].

Nici nu ştiu ce să zic mai întâi. O iau sistematic:

1. trenurile cu care am călătorit au fost foarte civilizate, n-aş putea spune acelaşi lucru despre unii călători

2. cea mai urâtă clădire pe care am văzut-o: Casa Scânteii [pentru simplul motiv că pe lângă monstruozitatea aia vizibilă din spaţiu n-am avut ce să caut, dar simplul gând că e acolo îmi dă frisoane]

3. Bucureştiul seamănă cu noi toţi, cu bune şi cu rele

4. cine spune că e oribilă Gara de Nord n-a văzut gara din Timişoara

5. cred că Ionuca are troleibuzul ei personal, pentru că la mine n-a vrut să vină nici de frică

6. în prima seară, târziu de tot, când ne-am liniştit, uRMa a venit lângă mine şi aşa, pe întuneric, a început să mă studieze; nu ştiu dacă şi-a dat seama că şi eu făceam tot cam aşa ceva; şi am ajuns la concluzia că seamănă cu pisica pe care am văzut-o pe o terasă din Cluj [când am fost la lectura din Insomnia, despre care o să povestesc eu cândva, într-o zi sau într-o noapte, încă nu m-am hotărât]

7. n-am fost la nicio dezbatere de la Bookfest, pentru că niciuna nu a fost la ora anunţată iniţial

8. am fost la USR când s-au dat premiile, deşi ştiam numele premianţilor [nu m-am bucurat pentru niciunul]; dar a meritat, i-am reîntâlnit pe Ştefan Manasia şi pe Rareş Moldovan [îi asigur pe cei de la USR&TVR că el e în fotografia alăturată]

9. ca de obicei, tot la terase a fost cel mai frumos

10. pe partea mea de blogosferă sunt doar oameni minunaţi, mă bucur că pe unii dintre ei am reuşit să-i întâlnesc

11. mi-am cumpărat mai multe cărţi decât mi-am propus iniţial, dar am şi primit vreo câteva [şi la asta chiar nu mă aşteptam, aşa că spun din nou mulţumesc]

12. de data asta am stat mult de poveşti cu Mihail Vakulovski; am cumpărat şi cartea [Fraţii Presniakov, Ucide arbitrul], tradusă de el şi de Alexandru Vakulovski

13. de ce la Vinea o carte avea două preţuri şi de ce exact exemplarul pe care-l voiam eu era mai scump?

14. o întâmplare frumoasă: Adam J. Sorkin, în standul de la Vinea, răsfoind diverse cărţi; la un moment dat, printre ele, l-a descoperit cu bucurie, pe Dan Coman, în carne şi oase.

15. dacă stau bine să mă gândesc, doar la încă două lansări am fost de la început până la sfârşit

SGB, Chipurile

Diana Geacăr, Frumuseţea bărbatului căsătorit [prezentată de Cristina Ispas]

16. lansarea lui Daniel D. Marin era să o ratez din motiv de cafea băută pe îndelete; din fericire am ajuns la partea cea mai vie, cea de la terasă

17. la Paralela 45 au apărut câteva cărţi de poezie cel puţin importante:
Arthur Rimbaud - Une saison en enfer /Un anotimp în infern
Arthur Rimbaud - Les Illuminations / Iluminaţiile
Georg Trakl - Sebastian im Traum / Sebastian în vis
Umberto Saba - Il canzoniere / Canţonierul
Giuseppe Ungaretti - Vita d’un uomo / Viaţa unui om
Trebuie să-mi caut în primul rând italienii, Rimbaud şi Trakl am în alte ediţii

18. la Vinea ar fi trebuit să apară şi nişte ruşi, traduşi de Leo Butnaru, dar eu parcă nu i-am văzut

19. aştept seria de poezie promisă de cei de la Art, pe la începutul anului; sper că nu s-au răzgândit

20. standul meu favorit: Curtea veche [pentru Bolano, Sorokin şi plata cu cardul]

Poezie pe câmpii

... adică nasturi în lanul de porumb, foarte mult îmi place titlul. E a doua antologie de poezii scrise [vorba vine] în tabăra de la Săvârşin. Dar nu-s doar poezii. N-am citit cu mare atenţie prefaţa lui Bogdan Creţu, pentru că a mai publicat-o undeva [nu ştiu dacă în întregime sau doar parţial], pentru că anumite expresii n-au ce să caute într-un articol despre poezie şi pe deasupra, poezia nu prea are nevoie de comentarii. O să uit însă această ultimă remarcă şi o să spun câte ceva despre fiecare poet în parte, poate spun şi care poezie mi-a plăcut mie cel mai mult .

Vlad Moldovan a fost premiatul taberei, cel mai bun adică. O fi, pe mine nu m-a convins. Nici versurile astea Încerc să fiu sincer şi/să nu le înfloresc [lăudate-n prefaţă] nu m-au impresionat, mai mult mi-a plăcut continuarea: Mi-am găsit o spărtură în zid/îmi vine până la umeri/şi pot să scriu comod. Imagini foarte faine stau lângă altele, banale. Senzaţia asta am avut-o şi citindu-i cartea, Blank; de fapt, mai mult am răsfoit-o, pentru că, pe lângă poezii bune [Nişte învingători], am dat de altele [Blank zen], care m-au făcut s-o închid.

Constantin Acosmei m-a intrigat, ca de obicei. La Sonet am fost mai atentă, pe urmă atenţia mea s-a disipat până la dispariţie. Foarte banale mi s-au părut Relatările, iar ultimul poem, mai bine nu-l citeam.

Şerban Axinte îmi e aproape necunoscut. Nu ştiu decât aceste texte de aici, unele fragmente mi-au plăcut, altele nu. Când o să citesc mai mult, poate mă lămuresc în vreun fel.

Cristina Ispas ar fi fost premiata mea, dacă aş fi fost eu în juriu. E prima dată când îi reţin numele cu adevărat. O să mă uit şi prin La Neagra, să văd ce a publicat acolo. Din fericire, am găsit şi volumul ei, cel cu mixajul pe vinil. Nu ştiu care-i cea mai bună poezie de aici [poate Aniversare]; grupajul mi s-a părut foarte puternic şi destul de unitar. Aleg câteva versuri:

Aici e capătul indiferenţei. De aici începe un fel de înţelepciune,
un fel de compromis.
Aici, în casa asta, stau de o săptămână cu bătrâna femeie
care-şi visează în fiecare noapte sfârşitul
şi mi-l povesteşte la micul dejun. În timp ce-mi beau laptele rece
şi-n timp ce ea-şi înmoaie bucăţele de pâine uscată
într-o cană de tablă plină cu must.

În apropierea ei dimineţile capătă gustul oboselii,
iar privirea se întoarce refuzată de pe lucruri şi atinge moale,
leşinat, creierul.

Azi însă lucrurile se vor schimba. Îmi voi sărbători
copilăria, ciopârţind în grădina din spatele casei
nuci verzi, iar adolescenţa
celebrând etica îndepărtării capului de trup:
iată cum pasărea cu gâtul golaş se zbate de pământ
mult timp după ce cuţitul s-a retras,
refuzând să moară în linişte.

Îmi vor trece prin minte toate numele din familia mea,
numele prietenilor mei,
şi mă voi gândi la mine.
La vârsta când trebuie să iubeşti dezechilibrat,
când trebuie să părăseşti definitiv locul
în care morala s-a obişnuit să trăiască comod, cu căluşul la gură,
şi chiar să şi-l tragă singură pe rânjet,
ori de câte ori îi alunecă. Ori de câte ori nu eşti atentă.

La cadavrul tânărului de 16 ani,
pe care ucigaşii l-au spălat şi l-au îmbrăcat cu haine
curate, înainte să-l arunce în iarba uscată
din singurul parc al oraşului.

Aici e, până la urmă, capătul
idiferenţei. De aici nu poate începe decât
un fel de înţelepciune.

Am transcris aproape tot poemul. Mă opresc, nu prea ştiu cum e cu copyright-ul şi eu nu-s editură, să-mi permit să-l încalc.

Pe Claudiu Komartin mi-am propus să-l citesc cu mai multă răutate decât pe ceilalţi. Aşa procedez eu cu autorii de la care am mari aşteptări. Cred că mi-aş fi dorit un grupaj mai unitar şi mai multe poeme noi [e vina mea, citesc mult, cărţi, reviste, bloguri, tot ce prind]. De când am citit prima variantă, Soarele a ascuns mi-a plăcut foarte mult. L-am citit mai întâi pe blogul cu 2 pentru Praga [şi sper că tot ce s-a început acolo se va continua undeva]. Mi-a plăcut mult şi varianta audio, am şi zis de fapt. Poate ziceam că Blues e cel mai bun text de aici, dar m-a deranjat un pic un diminutiv, mie îmi sună peiorativ, deşi nu e, dar am eu un defect, nu-mi plac anumite sunete. În duplexul din Luceafărul, atunci când a trebuit să spună care ar fi cea mai bună poezie scrisă de Komartin, Ioan Es. Pop a ales Tornando al paese[dar în volum lipseşte prima strofă]. Hiatus pare a trimite la Păpuşar, imaginea copilului care vrea să şteargă ridurile mamei e tare frumoasă.

Despre Ştefan Manasia nu pot să zic decât şi tu, Brutus? Pentru că am dat peste un fragment de proză şi mie nu-mi place să citesc decât volume întregi. Sună bine, dar mai mult de atât nu ştiu să zic.

Pentru prima dată am citit ce scrie Rareş Moldovan; aici sunt 3 poezii şi un fragment de proză. Bogdan Creţu mizează pe prozatorul Rareş Moldovan, eu aştept romanul sau ce-o fi.

Din ce-a publicat aici Oana Cătălina Ninu aş fi ales ca fiind cel mai bun text de dragoste, dacă ar fi lipsit ultimele două versuri; aşa, aleg work & travel.

Alexandru Potcoavă scrie despre o mână de prieteni & un deget în plus. Cred că e titlul vreunui volum pe care-l are în lucru. Mi-a plăcut doar primul poem, rodian. În rest, le aştept pe cele cu Dan Emilian Roşca, Ion Chichere şi care or mai fi.

Monica Stănilă mi-a plăcut mai mult decât credeam iniţial. Am citit cu reticenţă Iconostas, poate din vina mea, sau pentru că se zice pe undeva că-i poezie religioasă. Dar poeziile de aici sună tare bine, parcă mai bine şi decât cele din antologia Pavel Dan 50. Aştept continuarea. Mi-e greu să aleg câteva versuri, dar totuşi:
nu mai e mult până dimineaţă
îţi spun
nu mai e mult şi o să ne desfacă cineva
o să ne demonteze în piese egale
aşezate în cutii de plastic
lângă punga cu lucrurile personale.

Cel mai prost om ar fi cel mai bun poem [din acest volum] scris de Radu Vancu, dar mai sunt lucruri frumoase desigur. Dau un scurt exemplu:

Să nu-ţi urăşti & să nu-ţi iubeşti amintirile-

cum vezi că prinde vreuna să se apropie
de lumina călâie dinăuntrul minţii, zdrobeşte-o
ca pe o năpârcă.
Fără ură, doar din raţiuni
de supravieţuire. Cum ai apăsa pe Delete
la o greşeală de scriere.

Când am ajuns la V. Leac, iar mi-am adus aminte de coşmarul cu visele de la Joc Secund! Dar recunosc: sunt unele chestii foarte faine în poeziile lui, dar şi altele pe care eu nu le pricep.

Nu prea ştiu câţi cititori va avea cartea, dar concluzia mea ar fi cam asta: generaţia ca generaţia, dar fiecare îşi vede de poezia lui, ceea ce e foarte bine. Cred că asta a fost şi concluzia lui Bogdan Creţu.

***Nasturi în lanul de porumb, Brumar, 2008

Later edit: a apărut pe net şi cronica lui Cosmin Ciotloş, nu prea ştiu ce legătură are cu cartea, dar asta e. Şi în Cuvântul, nr 12/2008 e o cronică a lui Raul Huluban.

Poezie pur şi simplu

Aş zice şi eu ca Floribunda pe celălalt blog: era o astfel de zi.
... o zi care nu poate fi povestită.



Daniel Vighi, Ştefan Manasia şi Claudiu Komartin/
Cărtureşti, Mercy, orele 16 trecute fix.







Adrian Bodnaru, Eugen Bunaru, Adriana Babeţi/
Cărtureşti, Mercy, orele 16 trecute fix.








Alexandru Muşina/
maratonul de lectură, în curte la Arte, seara

Centru periferic si periferie centrală

Azi, la ora 18, am ajuns şi eu prin Mansarda de la Arte, la masa rotundă ce s-a numit: Generaţia 2000, între provincie şi metropolă. O să povestesc mai pe larg zilele următoare, acum spun doar că au participat la discuţii dintre invitaţi: Miruna Vlada, Ştefan Manasia, iar din partea timişoreană: Daniela Raţiu, Moni Stănilă, Eugen Bunaru şi Tudor Creţu. Au mai fost vreo două-trei intervenţii, dar să fiu iertată, nu-i cunosc pe combatanţi, deci n-am avut cum să-i identific.

Ştefan Manasia, măsurând distanţele, în mansarda de la Arte

studentfestLIT

Luni, 12 mai:
15–Atelierul de proză Ariergarda: Pe urmele unui criminal de război. Proiect de roman documentar. (Sediul Societăţii Timişoara)[unde-i ăsta, fratele meu alb???? Bastionul e-n renovare, zău că n-am habar pe unde e. Help!]
20–proiecţie din seria Citeşte cu mine/filme documentare, realizate de Adrian Bănuţă (curtea Facultăţii de Arte)

Marţi, 13 mai
20–proiecţie din seria Oameni de aproape/filme documentare, realizate de Adrian Bănuţă (curtea Facultăţii de Arte)

Miercuri, 14 mai
18–Masă rotundă: Generaţia 2000: între provincie şi metropolă (mansarda Facultăţii de Arte)

Joi, 15 mai
16–Lansare de carte: Claudiu Komartin–Păpuşarul şi Ştefan Manasia–Cartea micilor invazii (Librăria Cărtureşti Mercy)
18–vernisaj (poezie + pictură; pe tema expiră… inspiră) (Cafeneaua Papillon)
20–Maraton literar (vor citi: Dan Coman, Claudiu Komartin, Ştefan Manasia, Miruna Vlada, Alex Potcoavă, Tudor Creţu, şi membrii cenaclului Pavel Dan: Monica Stănilă, Dafina David, Ana Maria Puşcaşu, Eliana Popeţ, Ionuţ Ionescu, Claudiu Bolcu) (curtea Facultăţii de Arte)

Vineri, 16 mai
11–dezbatere: Expiră… inspiră. Moderată de Octavian Soviany.(Librăria Cărtureşti Mercy)
16–lansare de carte: Miruna Vlada – Pauza dintre vene. (Librăria Cărtureşti Mercy )
18–Recital Alexandru Muşina: Dactăr Nicu & his Skyzoid Band. (cenaclul Pavel Dan – Casa Studenţilor, cam. 104 )

Sâmbătă, 17 mai
18–Conferinţă Alexandru Muşina: Geniul balnear faţă cu Postmodernitatea. (Universitatea de Vest, Aula Magna)
20–proiecţie din seria Oameni de aproape/filme documentare, realizate de Adrian Bănuţă (mansarda Facultăţii de Arte)

Cu nerăbdare!

Tot căutând veşti care să-mi ridice moralul, am descoperit-o pe cea mai bună: lista invitaţilor la StudentFest, secţiunea Literatură.

Îi trec aici exact în ordinea de pe site: Alexandru Muşina, Claudiu Komartin, Dan Coman, Miruna Vlada, Octavian Soviany, Ştefan Manasia.

Şi tot de acolo: astăzi e 24 martie 2008, mai sunt 49 de zile până la STUDENTFEST2008!

Din reviste adunate

Zi de răsfoit reviste, în tihnă. Nu oricum, ci aşteptând numărul 12 din Noua literatură, care parcă se schimbă cumva. Sau e doar o impresie? Din câte îmi dau seama, o să fie o cronică la Submarinul iertat, dar şi multe altele despre poezie, nu neapărat despre poeţii care-mi plac mie, dar, ce să-i faci, nu le poţi avea pe toate. Înapoi la ce citesc:

Cuvântul, 1/2008 – un interviu cu Philippe Claudel, o anchetă despre artişti şi chestiuni financiare şi o alta despre exporturi şi importuri culturale; în numărul trecut, Cosmin Perţa a scris despre minunatul submarin [mai era acolo şi un fragment din romanul lui Tudor Creţu, încă nu ştiu dacă-l cumpăr sau nu], în numărul ăsta zice câte ceva despre calitatea traducătorilor din limba română. Nu vrem orice fel de traducător; şi eu cred asta, partea proastă e că nu ştiu în ce măsură avem de unde alege.

Steaua, 1/2008- Mihaela Ursa scrie despre Femeia neagră a unui culcuş de hoţi, cartea lui Andrei Codrescu [e şi pe blog]; Bogdan Creţu - despre o găselniţă critică douămiismul, cu variantele mizerabilism, neoexpresionism, biografism [dar ăsta mai apare şi pe la alte generaţii, parcă]. Contează până la urmă valoarea fiecăruia, cam asta-i concluzia. Aşa la grămadă, pe criterii de vârstă [sau anul debutului], zău că nu stă nimeni nemişcat prin istoriile literare. S-ar putea ca-n momentul ăsta să fie 50 de-un anumit fel şi 2-3 excepţii, iar nesimţita aia de istorie să-i ţină minte exact pe cei 2-3. Şi iar mi-am adus aminte ce zicea Cărtărescu într-un interviu: intrarea în literatură se face în grup, dar consacrarea e individuală.

Familia, 11-12/2007 - eseul lui Octavian Soviany [Experimentalism. Textualism. Postmodernism] face toţi banii, aşa că celelalte pagini, până la 312, sunt pe gratis; dar am mai citit despre Zilele Revistei Familia şi m-am bucurat că nu prea-s poveşti, ci poezii [Claudiu Komartin, Manasia, V. Leac etc.]

Viaţa Românească, 1-2/2008- Nicoleta Sălcudeanu scrie o cronică despre Asediul Vienei; am mai citit zilele astea o cronică despre cartea lui Horia Ursu, aşa că aş face bine să mi-o cumpăr.

Orizont, 1/2008 – [e deja pe site] Mircea Mihăieş scrie despre Bruce Springsteen. Dar eu deja aştept numărul următor, sper că vor fi interviuri şi altele cu Attila Bartis & Filip Florian, asta pentru că au fost în Timişoara, au avut o lectură pe model occidental, la Joc Secund. Dar poate povestesc mâine despre...