2010

Tehnica şi textul

Paul Auster, Invizibil, traducere de Cristiana Vişan, Univers, 2009

Un început

J.M.G. Le Clézio, Peştişorul de aur, traducere de Claudiu Komartin, Art, 2009

Broderii pe lângă text

Despre Cristian Teodorescu

Au băgat spaima în scriitori şi nu numai

***Reconstituiri necesare. Şedinţa din 27 iunie 1952 a Uniunilor de Creaţie din România. Ediţie îngrijită, note critice, bibliografie de Mihaela Cristea. Prefaţă de Marius Oprea, Iaşi, Polirom, 2005

PdS (m) 70

O. Nimigean
Dragă Sfinxule

Inventar

De când am venit de la Bucureşti am citit:

O.Nimigean, Rădăcina de bucsau, Polirom

Dan Coman, Irezistibil, Cartea Românească

Adina Rosetti, Deadline, Curtea Veche

Anca Maria Mosora,  Paznicul, Humanitas

Nu ştiu când sau dacă voi scrie despre ele.

PdS 69

Despre Eugen Cioclea am auzit nenumărate poveşti, dar la cărţile lui încă nu am ajuns. Am citit doar grupajul din Poesis Internaţional, numărul 2,  de unde am ales şi pds-ul ăsta.

Eugen Cioclea

Love story

În clasa a noua îi scriam bileţele.
Cred că i-am copiat numele de vreo 3000 de ori.
Îi dădeam întâlnire
în spatele unei ferme de lapte,
unde umblam la practică de mulgători…
Prima dată ne-am sărutat lângă o grămadă de siloz,
din fugă şi fără de nici un efect.
A doua oară, pe o basculă,
ce nici măcar nu ne arăta greutatea corect.
Cineva ne-a văzut şi ne-a scos o mulţime de vorbe.
Învăţătorii ne invitau în fiecare zi la răspuns.
Poate de aceea am şi absolvit „cu medalie”
şi am trecut peste rând în armată la tuns.
În clasa a zecea o aşteptam în livadă.
Venea cu picioarele goale,
să nu-şi trezească părinţii din somn.
Bănuind că va fi studentă la medicină,
se iniţia în anatomie
pe trupul meu străveziu şi diform.
Cu toate acestea a reuşit să rămână fecioară,
deşi mă iubea, mă iubea foarte mult
şi accepta să dormim într-un pat
dar cu condiţia să nu o insult.
N-am insultat-o,
însă degrabă m-a plictisit porcăria
şi m-am cerut în armată,
într-o unitate de artilerie
unde am şi scris această incredibilă poveste
de dragoste rece ca o
Siberie.

Aceeaşi poezie citită la Sibiu de Claudiu Komartin [cel care intervine de vreo două ori e Emilian Galaicu Păun]: 

17 X 21

În Timişoara 17 decembrie e zi de doliu. Am trecut prin Piaţa Operei, lumânările ardeau deja. O aurolacă a venit speriată în fugă de pe o străduţă laterală. Nu ştiu ce vedenie o chinuia, nu era nimeni pe urmele ei. A dărâmat câteva lumânări. Un puşti [n-avea mai mult de 14-15 ani]  a făcut atunci cel mai frumos lucru posibil: s-a dus şi a  a aranjat lumânările, le-a pus la locul lor. M-am întors spre seară să fac poze. Unele lumânări deja se stinseseră, exact ca vieţile lor, mult prea repede. Le mulţumesc în fiecare secundă şi niciodată nu voi putea să le mulţumesc îndeajuns.

Îngheţuri, dezgheţuri

A nins, e totul sau alb, sau cenuşiu, sau îngheţat. Din fericire pot sta cu obloanele trase şi nu ies din casă decât dacă vreau. Ieri n-am vrut, azi mă mai gândesc. Şi blogul e uşor îngheţat dar din alte motive. Aş fi vrut să povestesc mai mult despre lectura suedezilor de la Cărtureşti, mai ales că la final am primit un cadou neaşteptat: Sofia Stenstrom mi-a dăruit cartea ei. Nu ştiu dacă o meritam, i-am spus doar că mi-a plăcut mult cum a citit [aş fi ascultat-o ore întregi, aşa, fără să înţeleg] dar şi ce a citit [noroc cu traducerile]. 

Am vrut să spun câte ceva şi despre festivalul de literatură, care a  avut loc la Timişoara, la începutul lui decembrie. A scris Marius Chivu câte ceva despre cele întâmplate atunci; aveam de gând să povestesc, mai ales că săptămâna trecută din emisiunea Adelei Greceanu am reuşit să ascult doar interviul cu Robert Şerban. Poze de la lecturi nu am, aşa că pun aici doar una cu Petre Stoica [dintr-un documentar prezentat în cadrul festivalului; a mai fost unul, despre boema timişoreană].

Am şi citit câteva cărţi despre care aş fi vrut să scriu.

PdS 68

Aurel Dumitraşcu

(Puteam face lucruri mai bune

decît să vorbesc despre moarte)

-Puteam face lucruri mai bune 

decît să vorbesc despre moarte şi urme

decît să scriu o carte nebună şi tristă? Nu puteam

o veţi citi veţi crede c-aţi

priceput-o că e tare simplu să scrii cărţi

să le publici să mai fii şi tînăr

cîte nu veţi spune voi

frumoşilor deştepţilor infailibililor nemuritorilor

şi eu continuu să vorbesc de unul singur

voi continuaţi să nu mai vorbiţi

o dată

de două ori

de trei ori

- adjudecat!

Aceeaşi poezie citită de Adrian Alui Gheorghe, la Sibiu, când a lansat volumul Cine merge în Paradis,  un alt volum postum al lui Aurel Dumitraşcu.

Poete suedeze

Sofia Stenstrom & Klockan Ciao.
Teodor Dună a citit traducerile în română

Rita Chirian a citit poezii scrise de Anna Hallberg

Gaudeamus 2010 (2)

Am ratat câteva lansări la Gaudeamus. Sâmbătă am fost doar la una, e drept că dublă: la Tracus Arte s-au lansat simultan cărţile lui V. Leac, Toţi sînt îngrijoraţi şi Radu Vancu, Sebastian în vis. 

Au fost prezentaţi de Claudiu Komartin şi Adela Greceanu.

Dintre noutăţile de la Vinea, două m-au bucurat foarte tare:

Filmările care urmează le-am făcut la Sibiu, dar poeziile citite acolo pot fi găsite în cărţi lansate la târgul ăsta.

Rita Chirian, Poker face, Vinea 2010

Radu Vancu, Sebastian în vis, Tracus Arte, 2010

Radu Vancu, Amintiri pentru tatăl meu, Vinea 2010

Gaudeamus 2010 (1)

La târgul ăsta nu am fost la prea multe lansări şi pentru că s-au suprapus mult prea multe evenimente şi a trebuit să mă împart între Romexpo şi MNLR.  Vineri n-am pierdut ocazia de a lua un autograf de la Mircea Horia Simionescu, care a  avut şi răbdarea de a schimba două trei vorbe cu toţi cei care şi-au dorit unul. Cartea e una de versuri, nu ştiu câte exemplare au fost la vânzare, dar s-au vândut toate atunci, seara. Am făcut şi câteva poze, în a doua apare şi Eugen Negrici.

Mai târziu un pic s-a lansat Aer cu diamante. Nu mai ştiu când am auzit prima dată de cartea asta, ştiu doar că primul scriitor optzecist pe care l-am citit a fost un prozator: Mircea Nedelciu.  Am cumpărat o carte mai mult din întâmplare. Ei, nu chiar, ştiam că în acea colecţie încă mai apar autori români care scriu literatură, nu lături. Poate mi-a plăcut şi dedicaţia: Se dedică literaturii române din ultimele trei decenii. Pe vremea aceea nu aveam absolut nicio legătură cu cele filologice şi nici nu credeam că voi avea. Am luat cartea şi am plecat spre casă răsfoind-o în continuare. Ştiu că la un moment dat am început să sar într-un picior de bucurie, dar aveam o vârstă la care îmi puteam permite aşa ceva. Aer cu diamante [Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei, Florin Iaru, Ion Stratan] şi Cinci [Mariana Marin, Romulus Bucur, Ion Bogdan Lefter, Alexandru Muşina, Bogdan Ghiu] le-am citit după ce am intrat la facultate şi am putut să-mi fac legitimaţie la BCUT. Asta voiam să vă rog: citiţi Aer cu diamante şi Cinci în acelaşi timp, presăraţi şi câteva pagini din Desant 83 şi veţi da peste o generaţie literară care a apărut împotrivindu-se vremurilor, că nici acum nu ştiu cum de a fost posibil. 

Florin Iaru

Traian T. Coşovei

Mircea Cărtărescu

Şedinţă foto

Am fost la Gaudeamus, ştiu că ar trebui să povestesc. Mi-am luat concediu şi am plecat. M-am întors, concediu tot mai am. Nu voi povesti mare lucru. Mi-am cumpărat câteva cărţi, las pozele să spună ce e de spus: [mai întâi cele cu care m-am întors de la Bucureşti, iar apoi cele cu care m-am întors de la Sibiu]:

 

Mai am de gînd să cumpăr vreo trei, tot din cele lansate la târg:

Cristian Vasile, Literatura şi artele în România comunistă (1948-1953), Humanitas

Eugen Negrici, Literatura română sub comunism (1948-1964), Cartea Românească

Ingeborg Bachmann, Paul Celan,  Timp al inimii. Corespondenţă, Art

Aşteptând Mainimicul

De pe Facebook am aflat că mai e un pic şi apare Mainimicul, un volum nou semnat de Ioan Moldovan. Iar coperta [realizată de Mona Moldovan] e minunată.

Şi pentru că mai ales dacă pun aici filmările încărcate pe youtube se mai uită unii, alţii la ele, iată înregistrările pe care le-am făcut la Oradea. 

Din câte am înţeles eu din acest volum fac parte poeziile astea. Abia aştept să citesc cartea, să văd cum sună atunci când sunt citite în gând  acele îndemnuri  pe care le-am ţinut minte: vino odată, viitor luminos şi mai ales nu râde, citează-nainte.

PdS 67

George Bacovia

Zgomote

Ce frică fără cauză
A poposit...
Sunt bucuriile
Din subconştient
Ce se coboară-n geam
Ca întuneric fără veste,
Sunt ale oraşului intimidări,
Enigme de hazard
Şi anii ce-au fugit,
Fără-nţeles
Şi şoaptele uitării, -
Sau fie
Şi orice s-ar întâmpla...

Despre proză, oarecum

Am promis că scriu despre proză, aşa că o să scriu. Dar am promis că scriu ca un neiniţiat despre proză şi asta o să şi fac. De ce zic asta? În primul rând pentru că pe blogul ăsta am tot polemizat cu diverse persoane despre calitatea prozatorilor tineri, eu fiind cumva împotriva lor. Mi se pare că stăm prost la capitolul proză scrisă de tineri [de data asta limita de vârstă e 40 de ani]. Am vrut să spun: păi n-avem, după care am stat un pic pe gânduri, am respirat adânc, am început să-i număr dar nu chiar 2 la primărie, 2 la şcoală ... ci aşa, un pic mai [ne] serios şi vreo câţiva tot am găsit. Dar Răzvan Ţupa m-a rugat să nu fac liste,  a făcut el una, şi mi-e teamă că tot la ele vom ajunge în final.

Întrebarea era: ce poveşti i-ar putea interesa pe cititorii străini? Ce să le propunem? Aş putea răspunde: Nu ştiu, dacă pe noi nu ne interesează, de ce i-ar interesa pe ei. Şi nu ne interesează, dovadă fiind tirajele vândute. Deşi cifrele astea s-ar putea să fie nişte minciuni, pentru că sunt multe oraşe care nu mai au librării. Ce i-ar putea interesa pe ei? Ar trebui să ştim ce îi interesează deja şi să le propunem sau ceva complet diferit, sau ceva asemănător, dar mult mai bun.

Recent, într-o emisiune tv, Ileana Mălăncioiu a spus o poveste cu tâlc legată de Lumea în două zile, romanul lui Bălăiţă. Cineva, într-o seară, când erau mai mulţi scriitori, critici, literaţi adunaţi la un pahar de vorbă, a spus că romanul lui Bălăiţă ar fi bun, dacă nu ar fi aşa de provinical. Iar Lucian Raicu a intervenit zicând doar atât: Din păcate nu destul de provincial!

Cred că asta ar trebui să exportăm: poveşti care sunt în primul rând ale noastre[Maria Ellis, Carte de colorat pentru orbi; Alexandru Potcoavă, Pavel şi ai lui] Pe mine mă  interesează mai ales cărţile care mă ţin captivă într-un spaţiu în care n-am mai fost, în care personajele să fie altele decât cele din alte cărţi. Şi mai cred că ar interesa ciudăţeniile, cărţi care să aibă doi autori[Băiuţeii fraţilor Florian], sau mai mulţi[Rubik]; sau cărţile care să aibă o structură complicată, care să fie greu de încadrat [Cristian Robu Corcan, Gravură în mi bemol], greu de redus la o unică dimensiune[Adela Greceanu, Mireasa cu şosete roşii]; cărţile care să spună lucruri absolut noi despre lucruri pe care ei le ştiu, dar altfel [cred că aici aş putea include şi Cartea tuturor intenţiilor a lui Marin Mălaicu Hondrari].

Iniţial am scris paragraful anterior fără să dau titluri sau autori, dar parcă aşa se înţelege mai bine ce am vrut să spun. Şi nu am repetat deloc numele pe care Răzvan Ţupa le-a inclus pe lista lui, cred că ar fi fost inutil.  Ideea nu era să înlocuiesc o listă cu alta, ci să spun ce cred eu despre povestea asta. Aş mai putea sugera câteva titluri, dar nu e momentul acum. Poate revin în altă zi.

Institutul Blecher la Sibiu

Destul de recent, una din ediţiile bucureştene ale Institutului Blecher a dus lipsă de prozatori. La Sibiu se pare că e greu să găseşti poeţi. Glumesc desigur. Ar fi trebuit să fie alta distribuţia, dar, aşa s-a întâmplat: au rămas pe afiş doar O.Nimigean şi Ovidiu Baron. [Deşi dacă mă gândesc bine O. Nimigean e poet].

Cam aşa s-au desfăşurat ostilităţile:

Ovidiu Baron a citit un fragment dintr-un roman aflat în lucru:

O. Nimigean a citit un fragment din Rădăcina de bucsau:

Şi discuţiile au fost foarte interesante, ăsta e doar un fragment:

PdS trist

Am vrut să aleg altceva pentru azi, de fapt alesesem un text, că nu era poezie, deşi era-n versuri, avea rimă şi mesaj vibrant. Dar cu toate cele ce s-au întâmplat, m-am răzgândit. Despre anumite lucruri cred că nici n-avem dreptul să spunem ceva.

Mariana Marin

Elegie I

Nici nu mai ştii
de ce îţi este atît de greu să trăieşti.
Aşa cum în evul mediu tulburările minţii
erau puse pe seama tulburărilor de stomac,
tot astfel cauţi şi tu cauza
(biet furuncul crezîndu-se revoluţie)
în ceea ce pe dinăuntru îndesit mănîncă
fără să te poată atinge.

Despre proză. O întrebare indirectă

Am uitat nepermis de mult să răspund unei întrebări puse pe mail de Răzvan Ţupa. Nici acum nu o să răspund ci o să pun întrebarea celor care trec pe aici [în cazul în care cei interesaţi de proză mai trec pe aici], fie că au blog sau nu. Poate răspund pe blogurile lor, sau îi scriu direct lui Răzvan.

E vorba de un proiect legat strict de proză, pe care el ar vrea să-l pună pe picioare. Vedeţi aici despre ce ar fi vorba în detaliu.

Întrebarea ar suna aşa:

Ce poveşti româneşti consideraţi că sunt cele mai importante din ce aţi citit în ultimii 10 ani [şi  de ce].

Cei ce răspund la această întrebare ar fi bine să încerce să contureze şi câteva  tendinţe relevante din proza ultimilor ani.

Atenţie: e vorba şi de o limită de vârstă, adică întrebarea se referă la proza tânără [autori care n-au trecut de 40 de ani].  O să mă gândesc şi eu. Pe mine limita de vârstă mă cam ţine în loc.Şi încă ceva: nu se caută o listă de nume, ci una a poveştilor [ce poveşti i-ar putea interesa pe cititorii străini].

Premii

La Sibiu, există două reviste literare importante: Transilvania şi Euphorion[e site în construcţie, dar să sperăm că va fi şi funcţional într-o zi]. Şi uite aşa, cei din ambele redacţii au reuşit să pună cap la cap câteva întâlniri literare, rezultatul fiind trei zile pline de evenimente. 

• ediţia  a XXIX a Institutului Blecher
• o dezbatere despre etic şi est-etic
• o dezbatere despre poezia de azi
• lectura poeţilor invitaţi
• lansări de carte

S-au dat şi premii, cei de la Transilvania i-au premiat pe Andrei Terian şi O. Nimigean. Iar premiul de debut "Iustin Panţa" i-a revenit lui M. Duţescu. Juriul a fost format din Dumitru Chioaru, Andrei Terian, Adrian Alui Gheorghe, Ioan Es. Pop şi Claudiu Komartin.

Adrian Alui Gheorghe

Mihai Duţescu

un gând

O frază scrisă acum câţiva ani de Mircea Cărtărescu: Poezia s-a sinucis având grijă să-şi facă un nod foarte estetic la ştreang.

În aceste zile în care toţi românii au descoperit că nu pot trăi fără poezie, eu mă gândesc serios să m-apuc de bambilici, sau măcar de integrame.

PdS 65

Sunt la Sibiu, unde au avut loc colocviile revistei Transilvania, iar acum au loc  Zilele Iustin Panţa [organizate de cei de la Euphorion], ziceam  iniţial să nu mai postez azi niciun pds, deşi îl pregătisem de acasă, fără a-l programa. Dar lucrurile s-au legat altfel. Azi în subterana librăriei Humanitas s-a vorbit despre etic şi est-etic. La un moment dat s-a rostit un nume: Anemone Latzina, şi eu chiar un poem de-al ei aveam pregătit. E o poetă de limbă germană, inclusă în antologia Vînt potrivit pînă la tare. Zece tineri poeţi germani din România, volum apărut în 1982, traducerea fiind făcută de Ioan Muşlea.

Anemone Latzina

13 iulie 1974

fetiţo mi-am zis azi dimineaţă (aşa îmi spune Frieder)
sub duş şi cînd cu spălatul pe dinţi uite că te-ai proco
psit şi cu al patrulea rînd de dinţi (de lapte, de apă, de
bere, de şnaps) şi în afară de asta ieri a fost Peter cel
blond pe la tine şi ţi-a spus că vrea să facă o antolog
ie şi trebuie să-i trimiţi nişte poezii şi EL SĂ le şi PO
ATĂ publica pe care trebuie însă mai întîi să le comiţ
i aşa încît scrie-i blondului Peter o poezie despre a ÎM
BĂTRÎNI după ce treci de treizeci de ani e oricum o t
eamă ca lumea ( trebuie să fii însă destul de tînăr ca să
poţi spune ceva cît de cît despre cum e să îmbătrîneş
ti) încît iată zic fetiţo că încetul cu încetul îmbătrîneşti
şi tu şi mă gîndesc că asta ar putea deveni o poezie sau
şi mai bine un ŞLAGĂR sau poate altceva însă uite c
ă stau deja in tramvai şi apare o femeie care mă îmbrî
nceşte şi zice fă loc puştiule (iar eu care credeam că nu
mai poţi fi luată drept băiat cu părul ăsta scurt) fă l
oc puştiule să pun şi io sacoşa şi mă ÎNTRERUPE chia
r în mijlocul celui mai frumos gînd despre cum se îmb
ătrîneşte TOTUL SE DĂ PESTE CAP cu femeia asta ş
i mai cu seamă cum mai poţi spune orişice despre orişi
ce dacă de fiecare dată se nimereşte cîte un deştept car
e-ţi dă brînci şi ţi se duce DRACULUI chiar şi CEL M
AI FRUMOS GÎND

Hai să mai zic (4)

Îmi tot aduc aminte ce spunea Ileana Mălăncioiu: poeţii care au prieteni au mare noroc [prieteni care să vorbească despre poezia lor]. În felul ăsta un poet poate ajunge mai uşor la anumiţi cititori şi nici nu e uitat prea repede după aceea. M-am gândit la toate astea şi atunci când, la Oradea, Claudiu Komartin l-a prezentat pe Viorel  Mureşan:

Şi m-am gândit să scriu câte ceva mai mult pentru pentru a găsi pretexte de a intercala înregistrările pe care le-am tot făcut. Pentru că de fapt ceea ce ar trebui să conteze sunt textele şi scriitorii [adică ce au ei de zis]. 

La Oradea, Viorel Mureşan a lansat două cărţi. Mai întâi a citit din Buchetul de platină, volum apărut la Eikon.

lectură 1

lectura2

Iar apoi a citit din alt volum, apărut chiar în acele zile, Locul în care se va deschide cartea, publicat de editura Dacia.

Şi Komartin a vrut să vadă cum sună un poem ales la întâmplare.
 

Şi discuţiile au continuat, pentru că abia după ce se citeşte, se poate discuta cu adevărat.        

va urma

PdS 64

A trecut un an şi un pic de când n-a mai sunat nimeni să spună ce faci, mă, hai să vorbim despre cărţi. Nu-i plăceau prea mulţi autori români,  ştiu că îi plăcea Gherasim Luca. Dar cred că l-a citit mai mult în franceză. 

Gherasim Luca

Ritul clădirilor de ebonită

Cu coconiţe în ceasornicele balurilor interne
inime îşi desfac cadranul în patru numere,
iubirea, voal punctat cu sclipiri găsite prin stele,
aerul cloroform taie canalele minţii,
chitarele pe note de coaste, fierăstrău de mătase pe curelele
violoncelelor,
decor liniştit în gura lunii şi-a munţilor.

Fântâna din ascunzişuri bate tictacul faptelor
cu degetele vătuite pe o masă de marmură.

Frământarea a tras cărări de ebonită prin păr,
oglinzile ochilor au cuprins în pupile un punct,
faţa cu foaia turnată-n melodii a aţipit
şi gândul e răsturnat pe zbârciturile vremii.

Mi-am îngropat glasul în pulpa pământului,
râuri, mâinile s-au scris pe dealuri
şi înăbuşită e Niagara sughiţului
pe muşchii fulgilor
şi de răsunetul pereţilor ţesuţi cu vată.

Raielele poverilor au parcurs ce-au putut să parcurgă,
azi e sfârşitul unui început,
răsunetul inimii a intrat prin gura heraldului de turnuri,
şi numele editurii s-a cusut pe ultima cămaşă a sufletului.

În aşteptare

Se cam apropie târgul de carte şi deja încep să se audă zvonuri legate de diverse apariţii. Unele deja nu mai sunt zvonuri, ci ştiri.  Unele noutăţi sunt mai mult decât interesante. Eu una abia aştept să citesc cartea  despre poezia optzecistă scrisă de Mihail Vakulovski [îmi place mult şi coperta]. O să apară la Tracus Arte. Am aruncat un ochi şi peste prefaţă, o variantă prescurtată. Şi mă bucur că cei de la Humanitas au anunţat* că vor reedita Aer cu diamante. Şi în acelaşi timp îmi pare rău că nimeni nu reeditează Cinci. Oricum generaţia 80 e singura generaţie literară adevărată de după război, numai că unii încearcă să o transforme în pură generaţie biologică, aşa, ca să fie şi asta varză ca restul lumii [destul de recent în România literară s-a discutat despre generaţii de toate tipurile, n-are legătură cu optzecismul dar mă gândeam să  mă laud cu ce am mai citit]. Dar nu cred că o să le meargă, mai ales dacă apar asemenea cărţi. Abia ştept să le am în mână.

Eu oricum ţin foarte mult la optzecişti şi ori de câte ori îmi pierd încrederea în literatura română mă reîntorc la ei şi totul reintră în normal. Încă îmi aduc aminte bucuria cu care am descoperit cândva o carte şi am citit: Corpul nostru ne aparţine altfel decît un obiect şi de aceea, pentru a-l avea într-adevăr, trebuie să ştim să-l povestim corect.

-------

*doar pe facebook, de asta nu pot pune niciun link

Foto

Ieri am fost la Arad, unde are loc un festival francofon, Amifran; eu m-am dus să văd spectacolul bistriţenilor, trupa de teatru fiind condusă/comandată/coordonată [nu ştiu care verb s-ar potrivi mai bine] de Camelia Toma [scenografia: Ana Toma].

Fără legătură cu spectacolul, alte poze făcute prin teatru

şi prin împrejurimi:

În seara asta am fost în barul lui Mişu, Povestea vorbii. A fost o lectură Tudor Creţu [a citit din nou câte ceva din acele poeme live, care vor apărea cândva în volum]:

 Şi vor mai fi lecturi pe acolo, rămâne de văzut cine va mai citi.

PdS 63

Din antologia mea nu putea lipsi Cristian Simionescu, un poet despre care nu se prea vorbeşte. Niciodată nu s-a vorbit prea mult despre el, nici măcar după ce a luat premiul acela de la Botoşani. Poemele lui cele mai bune cred că sunt cele lungi, dar nu am răbdare să copiez niciunul. Citiţi-le voi.

Cristian Simionescu
***

Nu te-nşela că zbîrciturile şi fălcile
coborîte sînt lăcaşe de seninătate. Pari un bariton
scîncind ca o moronosiţă, atît de măsluită
e Vocea ta. E timpul să-ţi mărturiseşti nenorocirea:
pribegirea prin viaţa care trecu, urmărind o picătură în ocean -
poţi înnebuni dacă nu eşti copt pentru această întîlnire
cu fostele tale petreceri, evenimente şi doxe. Şterge-ţi
zeama din barbă, bătrîne! Primeneşte-te. Apără-te
de riscul de-a fi un bătrîn caraghios. Să rămîi
un bătrîn lup marin, în odaia suferinţei tale.
Cînd în singurătate, te lipeşti ghemuit
de patul tău, pune jos un cub de zahăr,
puţină miere şi odaia ta va fi populată
de furnici. Oricum, cînd sînt fiinţe vii mai multe,
noaptea-i mai puţin tragică,
încheieturile dor mai puţin.

(din Maratonul. Antologie, Timpul, 1995)
-----------

Mai trec şi două poezii care mă cam obsedează, poezii primite pe mail [Poem A Day]. Sunt din alt film, nu din cel cu pds-ul.

Anne Stevenson
Drench

You sleep with a dream of summer weather,
wake to the thrum of rain—roped down by rain.
Nothing out there but drop-heavy feathers of grass
and rainy air. The plastic table on the terrace
has shed three legs on its way to the garden fence.   
The mountains have had the sense to disappear.
It's the Celtic temperament—wind, then torrents, then remorse.
Glory rising like a curtain over distant water.
Old stonehouse, having steered us through the dark,
docks in a pool of shadow all its own.
That widening crack in the gloom is like good luck.
Luck, which neither you nor tomorrow can depend on.

de aici 

Sandra Beasley
Vocation

For six months I dealt Baccarat in a casino.
For six months I played Brahms in a mall.
For six months I arranged museum dioramas;
my hands were too small for the Paleolithic
and when they reassigned me to lichens, I quit.
I type ninety-one words per minute, all of them
Help. Yes, I speak Dewey Decimal.
I speak Russian, Latin, a smattering of Tlingit.
I can balance seven dinner plates on my arm.
All I want to do is sit on a veranda while
a hard rain falls around me. I'll file your 1099s.
I'll make love to strangers of your choice.
I'll do whatever you want, as long as I can do it
on that veranda. If it calls you, it's your calling,
right? Once I asked a broker what he loved
about his job, and he said Making a killing.
Once I asked a serial killer what made him
get up in the morning, and he said The people.

de aici

Un fragment rătăcit (3)

Se pare că mi-ar fi fost de folos maestrul acela, nu ştiu pe unde l-am rătăcit. Dacă ar fi fost pe aproape, aş fi recitit cu atenţie acel fapt divers şi mi-aş fi adus aminte. Acum e momentul să spui, se zice acolo la un moment dat; dacă aş fi recitit textul, n-aş fi uitat, aş fi ştiut când să spun că se mai poate începe şi altfel, adică şi aşa:

V. Leac, lansare/lectură Toţi sînt îngrijoraţi, Tracus Arte

va urma

Continuarea promisă (2)

Stau aşa cu capu-n căşti şi ascult Bach. Staţi liniştiţi că n-am de gând să vă explic ce-i cu marea muzică, singura care contează, care merită să fie ascultată. Nici eu nu m-aş crede. Multă vreme n-am priceput nimic din muzica lui Bach, deşi s-a chinuit şi HPB-ul cu mine, care nu-i o întreprindere oarecare. Nici acum nu ştiu dacă înţeleg ceva, sau măcar ce ar trebui, sau aşa ceva, dar ascult. Muzica asta era tot timpul undeva în jurul meu, dar a trebuit să treacă o vreme până am început să o caut şi să o ascult. Cam aşa e şi cu poezia.

Bântuie ea pe lîngă noi şi, la un moment dat, cine vrea să o înţeleagă o înţelege. Dacă vrea. De definit e greu să fie definită. DEX-ul zice aşa: POEZÍE, poezii, s. f. 1. Modalitate a literaturii care exprimă mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive, al unui limbaj concentrat, al afectivității, al rimei, al ritmului etc.

Şi cum nu prea poate fi prinsă în cuvinte, cel mai bine e să fie citită. Şi după aceea, să se vorbească despre ea. Se poate vorbi despre foarte multe lucruri, în diverse feluri.


despre direcţiile din poezia de azi




discursuri poetice




Viorel Mureşan. Despre haiku



Se poate vorbi despre o carte care stă să apară [o carte a lui Ioan Moldovan]:

va urma

Un fel de poveste (1)

După cum ştiţi, nu poţi începe oricum o poveste. Dar mai ales sunt mai multe feluri de a începe o povestire. Şi aş putea să spun mai multe, dar nu ştiu pe unde e maestrul acela. S-a rătăcit prin bibliotecă. Dacă începi într-un anume fel, sigur şi povestea va continua într-un fel anume.

Unele poveşti încep aşa:


altele aşa:

După aceea fiecare poveste va continua în felul ei. Poveştile despre poezie sunt foarte frumoase. Dar şi ea bântuie pe acolo pe unde unii se adună în numele ei.

va urma

Foto

Timişoara,  16 septembrie, Povestea vorbii [barul lui Mişu], lectură Moni Stănilă, Alexandru Vakulovski şi Gabriel Daliş

Poze din Bucureşti, 25 septembrie:

 

Bucureşti, 25 septembrie. Sala Dalles. Atelierelaţionale cu Răzvan Ţupa.  Invitat Claudiu Komartin [în alte roluri: Gabriel Daliş, SGB, Miruna Vlada]

Oradea, 6 octombrie. Institutul Blecher. Lectură Ioan Moldovan şi Viorel Mureşan. Lansare Poesis Internaţional, nr. 2

Timişoara, 8 octombrie, în barul lui Mişu, Povestea vorbii. Vernisaj. Expoziţie de desen Matyas Laszlo

 

Timişoara, 15 octombrie. Tot la Mişu [Povestea vorbii, Treboniu Laurian, 11] Lansare/lectură:  V. Leac,  Toţi sînt îngrijoraţi.

PdS 62

Tot răsfoind antologia asta numită pds, am văzut că am fost nedreaptă cu câteva poeme la care ţin mult de tot. Bogdan Ghiu a mai fost la pds, dar nu ştiu de ce atunci am ales anumite poeme şi nu altele. Aşa că azi o să le fac dreptate celor nedreptăţite atunci. Tot în Cinci au fost publicate şi acestea. 

Bogdan Ghiu
Prolog în carte

Nu ştiu cui seamănă aceste rînduri,
dar uite că iar vin să se întindă,
să se aşeze, să stea,
s-adoarmă şi să se arate
cu burţile lăsate, cu gurile căscate.
Transparenţa şi înălţimea le-au obosit -
prea multe lucruri au fost prin ele
şi folosite.
Au venit să se aşeze pe foaia albă şi tare
şi să inducă lumea în eroare.

Poem[1]

Prea mult loc
gol pentru
un
singur
poem.

Şi s-ar putea să nu se întîmple nimic,
poemul e scurt...

***

Lumea scurgîndu-se subţire       Lumea scurgîndu-se

dintr-un poem etanş,                    subţire

frigorific.                                         prin colţul

                                                         gurii.

--------

[1] Teama poemelor de a sta singure.

Poem

Poemele precedente
nu sînt decît calea
pînă la acest poem.

Poem

Aş vrea să urlu
şi
să  port un titlu.

Reviste

În alte vremuri blogul ăsta ar fi arătat altfel, aş fi scris despre concerte, lansări, vernisaje şi alte întâmplări la care am fost. Aş fi scris şi despre unele cărţi, măcar despre Drumul lui Cormac McCarthy şi Comedia umană a lui William Saroyan. Dar vremurile-s cele care sunt, iar eu nu prea mai scriu din diverse motive. Cum nici acum nu am de gând să povestesc mare lucru, o să las filmările pe care le-am făcut să spună povestea cum ştiu ele mai bine. Azi despre reviste.

Ioan Moldovan despre Zilele Revistei Familia [înregistrare făcută la Oradea, în 6 octombrie, când a avut loc o nouă ediţia a Institutului Blecher].

Ioan Moldovan despre Echinox

Dumitru Păcuraru şi Claudiu Komartin povestind câte ceva despre Poesis Internaţional

Claudiu Komartin despre Radmila Lazić, prezentă în numărul 2 din Poesis Internaţional, cu poezii, dar şi cu un interviu [ înregistrare făcută în 25 septembrie, Atelierelaţionale cu Răzvan Ţupa]

Câteva cuvinte şi despre Vasile Vlad [detalii în Poesis Internaţional, nr.1]

Se întâmplă vineri

Mâine au loc mai multe lansări/lecturi/diverse. Puteţi alege oraşul/autorul dorit. Iată oferta (parţială):

Cluj

Vineri, 15 octombrie 2010, ora 19:00, la Librăria Cărtureşti din Cluj (Iulius Mall) are loc lansarea volumului Ţinuturile sudului de Andra Rotaru, Editura Paralela 45, 2010. La lansare vor prezenta volumul Alex. Goldiş şi Vali Derevlean. Vor urma o lectură şi un dialog cu publicul.

„Andra Rotaru este, în momentul de faţă, prima promisiune cu adevărat împlinită a generaţiei sale.”, a scris Liviu Antonesei în “Observator Cultural”, iunie 2010.

„Poezia Andrei Rotaru este mai aproape de şaptezecism decât de congenerii săi sau de predecesorii imediaţi. Unele versuri par extrase dintr-un posibil volum al unui Virgil Mazilescu adus la zi.”, a scris Horia Gârbea în “Săptămâna Financiară,” august 2010.

Ţinuturile Sudului au o forţă implozivă, care se năruie în interior, cumva suicidar-inutil, dar fără să dramatizeze, ca într-o poveste de dragoste japoneză. Mie cel puţin “Ţinuturile sudului” mi-a lăsat un „gust” amărui de Kawabata dintr-un “Stol de păsări albe.” , a scris Raluca Dună în România Literară, nr.29/2010.

Sîngeorz Băi

Vineri, 15 octombrie 2010, începând cu ora 18.00, la Muzeul de Artă Comparată din Sîngeorz-Băi vă invită la o nouă ediţie a programului Formă şi dialog. Evenimentul va cuprinde vernisajul unei expoziţii de grup, la Galeria Raku25 şi o întâlnire cu Marius Chivu, redactor-editor la revistele de cultură Dilema Veche şi Dilemateca.

Expoziţia, intitulată (ironic-ludic ) LipSüs cuprinde lucrări semnate de şase tineri artişti plastici: Tolgyi Andreea, Ştefan Radu Creţu, Mândru Carolina, Eliza Clara Labancz, Creţu Lavinia şi Emil Cassian-Dumitraş. Cel din urmă este şi curatorul expoziţiei, cel care a reuşit să orchestreze acest demers artist colectiv.

Marius Chivu (...) va prezenta revistele Dilema Veche şi Dilemateca (...), vom discuta despre ultimele tendinţe în literatură, despre cinematografie şi la finalul serii vom avea ocazia extrem de rară de a-l asculta citind poeme din creaţia proprie.

Timişoara

La ora 12, la Orizont, e o întâlnire specială cu Livius Ciocârlie, iar seara, de la 7, în barul lui Mişu, V. Leac îşi va lansa cel mai nou volum, Toţi sînt îngrijoraţi.