Showing posts with label radu vancu. Show all posts
Showing posts with label radu vancu. Show all posts

Wednesday, February 20, 2013

Cenaclul TEXT la debut

Prima ediţie: invitat Radu Vancu. A citit şi Tudor Creţu un fragment dintr-un roman aflat în lucru. N-am filmat tot.
Fraza de debut n-am pierdut-o:


Din lectura lui Radu Vancu cred că lipseşte fraza de final:


Fragmentul din romanul lui Tudor Creţu:



Friday, July 29, 2011

XXIV & XLIII

Astea-s ediţiile Institutului Blecher care au avut loc la Bistriţa. Ce s-a întâmplat anul trecut am povestit atunci [sau citiţi ce s-a scris pe  blogul oficial].

Anul acesta am filmat şi începutul şi sfârşitul, dar important e cuprinsul, adică lecturile şi discuţiile. Textele pot fi citite pe blogul Institutului Blecher. 

Ana Donţu


Emilia Zăgrian


Încep discuţiile. Cum cei din sală nu aveau la îndemână textele  citite, Komartin îl provoacă la dialog pe Radu Vancu. Şi îi invită să citească pe cei mai tineri poeţi veniţi la Bistriţa special pentru festival [mai puţin unul dintre ei, evident].

 Andreea Teliban

Radu Niţescu

Alexandru Văsieş

Wednesday, July 27, 2011

Ar trebui să fie fără titlu

Ziua de sâmbătă a început cu un dialog între editorii de poezie prezenţi la Bistriţa [Svetlana Cârstean, Claudia Fitcoschi, Cosmin Perţa, Claudiu Komartin, Gavril Ţărmure]  şi s-a încheiat cu lecturile de la Sinagogă. Ultima dintre ele, cea a lui Emil Brumaru, s-a transformat într-o poveste care ar trebui ţinută minte.

Iar Galeria Lina a găzduit două expoziţii: cea de fotografii, despre care am zis şi una de carte de poezie. Editurile prezente: Pandora M, Cartier, Charmides, Tracus Arte, Casa de Editură Max Blecher, BrumaR, Cartea Românească.


 .

La Sinagogă au fost mai întâi două lansări de carte: Lentile de contact, de Adriana Barna[carte apărută la Charmides, prezentată de Ovidiu Pecican; am pe undeva o fărâmă din cele întâmplate la acea lansare, dar unde?],  şi Fără titlu, Cosmin Perţa[prezentarea fiind făcută de Radu Vancu şi Claudiu Komartin], cartea apărută la Paralela 45.

Undeva pe la minutul 1:30 şi ceva, Komartin citeşte o poezie din acest volum:


Din fericire, am reuşit să filmez întreaga lectură a lui Cosmin Perţa, mi s-a părut a fi una dintre cele mai bune din întregul festival:


Dar nici cele ce au urmat nu au fost mai prejos. 

Svetlana Cârstean:


Rita Chirian [ tare rău îmi pare că am pierdut prezentarea făcută de Radu Vancu]:


Iar la final a fost Emil Brumaru, despre care va fi vorba într-un episod viitor, nu ştiu în care.

------------

*în imaginile de mai sus: Cosmin Perţa, Emil Brumaru, Claudia Fitcoschi, Svetlana Cârstean, Gavril Ţărmure, Marin Mălaicu Hondrari, Claudiu Komartin, Dan Coman, Radu Vancu, Adriana Barna.

Tuesday, June 14, 2011

Subterana germano-română

Vineri, când am plecat spre Sibiu, la radio o voce cunoscută [care ar putea să îmblânzească şi leii] spunea ceva despre poezia germană şi Oskar Pastior. Am ascultat şi frânturi din lecturile din prima seară de întâlniri literare germano-române [ înregistrările fiind făcute de Adela Greceanu pentru emisiunea ei, NRV, care, deşi nu mai are blog actualizat, tot se mai află pe lista mea de priorităţi]. Mi s-a părut a fi un semn bun: ascultam înregistrări din prima seară de lecturi ştiind că a doua zi voi fi la cea de a patra.

Iată înregistrările pe care le-am făcut[ordinea e cronologică]:

Claudiu Komartin deschide ostilităţile din subterană:

Björn Kuhligk


Rita Chirian

Daniel Falb

Tot un poem de Daniel Falb, traducerea fiind citită de Radu Vancu

Radu Vancu

Dialogurile de la final:


Poeziile citite de poeţii germani vor fi publicate în Poesis Internaţional, în numărul ce stă să apară. Aş fi vrut să zic acum ceva, dar s-ar putea să fiu nedreaptă. Oricum, în timp ce îi ascultam pe cei doi poeţi germani [Daniel Falb şi Björn Kuhligk] , dar şi pe cei trei suedezi, Linn Hansén, Kajsa Sundin, Pär Thörn [în lectura lor de la Bucureşti, de acum două săptămâni, sau câte-or fi], m-am gândit la sintagma de poezie inumană pe care cred că a folosit-o Teodor Dună, tot la o lectură a unor poeţi suedezi [din toamna trecută].  Nu ştiu dacă inuman e cuvântul cel mai bun, poate a folosit un altul, dar era vorba de o poezie rece, calculată, construită, care rămâne cumva în afara celor simţite, dar se pliază exact pe raţional. Atunci mi s-a părut o sintagmă impropriu folosită, dar cred că poate fi folosită în celelalte cazuri. Poate greşesc, de asta spun că poate ar fi mai bine să aştept varianta tipărită a poeziilor citite acum [dar şi suedezii ar trebui să apară într-o antologie cât de curând]. N-aş putea spune că nu mi-a plăcut deloc ce am auzit, n-ar fi adevărat. Ştiu că acum doi ani Kajsa Sundin mi s-a părut deosebit de interesantă. Dar cred că ăsta e cuvântul cel mai bun: e interesant ce fac ei, nu ştiu însă de câte ori m-aş întoarce să citesc şi să recitesc acele texte.

O scurtă recapitulare a celor apărute pe bloguri:
Radu Vancu povestind pe scurt despre ce urma să fie, dar şi despre cum a fost la Sibiu.
Despre lectura de la Braşov a scris  Mihail Vakulovski o scurtă poveste, iar o parte din înregistrări pot fi găsite aici. Iar editorialul lui Claudiu Komartin e un fel de concluzie.

A apărut între timp şi un articol în presă, în Observator cultural: Maraton de poezie: lecturi, controverse şi invitaţi din Germania.

[articol aflat în lucru; mai povestesc eu, mai nuanţez câte ceva]


Wednesday, December 1, 2010

Gaudeamus 2010 (2)

Am ratat câteva lansări la Gaudeamus. Sâmbătă am fost doar la una, e drept că dublă: la Tracus Arte s-au lansat simultan cărţile lui V. Leac, Toţi sînt îngrijoraţi şi Radu Vancu, Sebastian în vis


Au fost prezentaţi de Claudiu Komartin şi Adela Greceanu.



Dintre noutăţile de la Vinea, două m-au bucurat foarte tare:

Filmările care urmează le-am făcut la Sibiu, dar poeziile citite acolo pot fi găsite în cărţi lansate la târgul ăsta.

Rita Chirian, Poker face, Vinea 2010


Radu Vancu, Sebastian în vis, Tracus Arte, 2010



Radu Vancu, Amintiri pentru tatăl meu, Vinea 2010

Tuesday, July 27, 2010

Despre bloguri, la Bistriţa

Duminică dimineaţa, în Class Cafe s-a lansat primul număr din Poesis Internaţional [un magazin literar care arată foarte bine; o să aibă parte de o postare specială], iar apoi s-au dezbătut lucruri importante legate de internet şi bloguri. Deocamdată nu zic nimic mai mult, dar poate într-o zi voi zice.

Marin Mălaicu Hondrari

Radu Vancu

Mircea Cărtărescu

Monday, July 26, 2010

Şi încă o zi

Sâmbătă am fost în excursie, ne-am adunat frumos, ne-am urcat în autocar şi ne-am dus la Sângeorz Băi. În autocar am cântat, ne-am prostit, am şi învăţat câte ceva [de exemplu am aflat că Someşul Mare trece prin Ilva Mică], dar în general am fost cuminţi. 
Am fost pentru prima dată la Muzeul de Artă Comparată şi mi-a plăcut tare mult [nu doar pentru că e albastru] :
Acolo a avut loc un vernisaj* [Bianca Boeroiu, ceramică] şi o lansare de carte [un fel de reluare a unui moment de la Bistriţa; Ioana Nicolaie şi-a lansat Cerul din burtă, mărturisind că şi-ar dori să se reîntoarcă pentru  a lansa cu adevărat cartea pentru copii, Aventurile lui Arik, despre care acum a spus doar două vorbe, în viteză]

La întoarcerea în Bistriţa, am trecut pe la Sinogogă, pentru o nouă repriză de lecturi.

Vlad Moldovan
 


Octavian Soviany

Radu Vancu

Răzvan Ţupa

La finalul serii, după câteva lecturi neincluse în programul iniţial [au citit Dinu Flămând, Aurel Rău şi Nicolae Tzone, prezenţi la Bistriţa în calitatea lor de traducători şi editori], Mircea Cărtărescu şi-a lansat cele două noi cărţi apărute la Humanitas: Nimic şi Frumoasele străine [prezentarea a fost făcută de Lidia Bodea]:

Eu am filmat doar la partea cu nimicul. Mai întâi a povestit despre carte, poeţi şi poezie [aici o primă parte], iar apoi a şi citit ceva:
 
*Am uitat să zic ieri: a mai fost un vernisaj, tot inclus în programul oficial al festivalului; în prima zi la Sinagogă, s-a deschis o expoziţie Paul Celan:

Wednesday, June 16, 2010

TNCP. Lectura de joi

Cosmin Perţa


Marin Mălaicu Hondrari


Claudiu Komartin

şi partea a doua.

Radu Vancu


SGB


Constantin Acosmei


Despre lectura de joi au mai scris Ionuca şi capricornk13.

Wednesday, February 17, 2010

La "Blecher"

Am lipsit câteva zile, dar am lipsit motivat. Am fost la Bucureşti, la prima ediţie din acest an a Institutului Blecher.  De când m-am întors, mă tot întreb ce să povestesc, pentru că ar fi multe de spus. De câte ori se anunţă o nouă ediţie a clubului de lectură, de atâtea ori caut o birjă*, să pot pleca. Numai că uneori mai sunt probleme tehnice [lipsă de bani, de timp, plus termene de predare şi alte chestii absolut nesuferite]:

De data asta am putut face totul la timp, până şi aparatul meu foto a înţeles importanţa momentului şi a funcţionat până la capăt.

Am vrut să mă duc şi pentru că era o primă ediţie în casă nouă [cu avantajele şi dezavantajele sale].

Mai întâi câteva poze, înregistrări:




Radu Vancu citind finalul de la Sebastian în vis [începutul e aici; iar aici pot fi găsite  fragmentele alese pentru a fi disecate de cei prezenţi]:



Ioana Bogdan a citit fragmente dintr-un roman, Anisia. [varianta video aici, doar începutul]. A povestit pe blogul ei cam ce s-a întâmplat, cum a fost primit textul citit. Eu cred că multe din reproşurile care i-au fost aduse pot fi făcute multor romane publicate în ultimii ani, aşa că n-aş spune că situaţia e atât de neagră. Oricum nu pot să nu remarc eleganţa cu care a primit criticile aduse [la fel şi Radu Vancu, pentru că nu  a fost lăudat chiar de toată lumea].


Încep discuţiile:

Vezi mai multe video din Evenimente

Noutăţi tehnice: afiş, pliante cu textele care au fost citite


La ora H au început ostilităţile, şi totul  a fost foarte interesant. La Institutul Blecher  textele citite nu cad niciodată în gol, ba aş putea spune că dialogul din partea a doua e mereu deosebit de viu.  Şi pentru toate astea vinovat e tot Claudiu Komartin, care ştie şi cum să-i selecteze pe cei care citesc, dar şi să-i invite la dialog pe cei veniţi să asculte.  Aşa că până la urmă nu pot spune decât că Institutul Blecher are un singur defect: e la câteva sute de kilometri distanţă. Însă uneori merită străbătuţi.

------
*birja e de la Zaza

Tuesday, November 17, 2009

"we go underground"... după cum v-am mai spus

Cam acum o săptămână, am primit o invitaţie specială la cafea, una pe care n-am putut-o refuza. Aşa că vineri dimineaţa am plecat spre Sibiu, iar la ora 6 eram în subterana librăriei Humanitas, unde urma să aibă loc o triplă lansare de carte şi mai ales, un recital de poezie. Cred că mai bine las imaginile şi înregistrările video să spună ce e de spus. Poate o să mai completez cu câte ceva în zilele următoare.

Gata, lectura poate începe! În distribuţie:
Claudiu Komartin, Andrei Terian, Dan Coman, Radu Vancu


La final, dialogul cu publicul. Au fost mai multe întrebări.
Dumitru Chioaru a spus ceva despre enclavizare.



Doamna aceasta venise în subterană la îndemnul Adelei Greceanu. Ascultase NRV, emisiune în care cei trei au fost invitaţi. Şi îmi pare rău că nu am îndrăznit să-i fac o poză în timpul lecturii, dar trebuie să mă credeţi, i se citea o mare fericire pe faţă şi trăia cu adevărat fiecare poezie, uneori mimica i se schimba imperceptibil, alteori aproape total. Dar zâmbetul rămânea mereu întipărit pe faţa ei. Şi-s convinsă că nu are o viaţă uşoară, ba dimpotrivă, cred că de multe ori trece prin momente grele, dar sigur păstrează poezia ca refugiu.

Radu Vancu, Daniela Popa, Ovidiu Baron
La plecare am fotografiat vitrina, la începutul lecturii se aflau acolo mult mai multe cărţi.

Şi câteva înregistrări video. Am încercat să aleg alte [video]poeme, diferite de cele postate de Ovidiu Baron pe blogul O carte într-o frază. [Câte ceva despre cele întâmplate la Sibiu a povestit şi Claudiu Komartin aici. Iar poveşti postlansare găsiţi aici].


Andrei Terian
Vezi mai multe video din Evenimente




Radu Vancu
Vezi mai multe video din Evenimente



Dan Coman
Vezi mai multe video din Evenimente



Claudiu Komartin
Vezi mai multe video din Evenimente

Şi un poem special, singurul care nu face parte din cele trei volume lansate la Sibiu.

in memoria lui constantin virgil banescu
Vezi mai multe video din Evenimente

Saturday, September 5, 2009

Poemul de sâmbătă 22

N-am uitat de pds, dar mi-am tras şi eu un pic sufletul, după cele scrise anterior. E greu uneori să mă hotărăsc ce poezie să aleg, dar NU pentru că doar sâmbăta citesc poezii şi dimineaţa mi-o petrec căutând ceva de pus pe blog. NU, eu citesc tot timpul şi poezie. Uneori chiar intercalez câte o poezie între paginile unui roman. Staţi să explic, nu cred că se înţelege. În timp ce citeam Malina, am simţit la un moment dat că nu mai pot şi am lăsat cartea, am întins mâna după un volum de poezii şi am citit primul text care mi-a ieşit în cale. Nu ştiu cum se face, dar tot timpul găsesc exact ce-mi trebuie, exact la momentul cel mai potrivit. Lângă locul în care citesc, cărţile de proză vin şi pleacă, cele de poezie stau pe loc. Până la urmă pds-urile astea or să semene cu o antologie pe care aş lua-o cu mine pe o insulă pustie.

Uneori e greu de ales, pentru că-s multe poeziile/mulţi poeţii care-mi plac . Azi alegerea s-a făcut cumva de la sine. Am citit aici, într-un anotimp în Berceni despre Aurel Dumitraşcu şi mă grăbesc să trec la pds câteva poezii de-ale lui. Şi pentru că Radu Vancu a ales pentru azi o poezie în care Berryman spune ceva despre Rilke, am ales şi eu o poezie în care un poet zice tot de un poet. 

Aurel Dumitraşcu
Virgil Mazilescu*

- Fiţi serioasă cucoană domnul virgil n-a locuit
niciodată în droşcăria asta hăpăită de cari
domnul virgil era un tânăr de pe la corabia
frate de ploi purpurii şi crâşme halucinante
domnul virgil plimba noapte de noapte pe străzi
hăbăuca de moarte.
-----

Şi un fel de bonus: 

Copiii mei nenăscuţi**

-Să nu vă naşteţi poeţi
copiii mei nenăscuţi
e destul că aveţi un tată bogat şi
pustiu
confundat cu pădurile fără lupi
cu mâinile turburi cu iarba
şi clovnii
cu albiile fără râu
nu e bine să ştiţi pe de rost
viaţa şi moartea râsul şi plânsul
cizma şi piciorul desculţ
gloria cearcănelor şi războiul
neîntrerupt
zilele nu-s eşarfe pe care ni le punem pe umeri
poeţii-s prea tineri şi bătrâni nu
ajung
se amăgesc că nu pierd niciodată
fiindcă nu câştigă niciodată nimic
poezia e o uimire rănită
o frânghie pe care o confunzi cu
Pământul.
---------

Şi încă una, scurtă de tot. 

Dumnezeu***

- Nu  mai sta aici nimic nu se dă pleacă departe
unde să plec striga el unde să plec pe cine să caut
du-te în cer i-am spus du-te în cer. Este acolo
un om pe care
muribunzii îl numesc dumnezeu.


*din volumul Mesagerul
**din volumul Tratatul de eretică
***din volumul Mesagerul

Saturday, August 29, 2009

Poemul de sâmbătă 21

A ajuns criza şi la noi, am primit-o ca temă de casă de la Radu Vancu. Imediat ce am citit cuvântul criză m-am gândit la un poet pe care tocmai îl recitisem.
Acum vreo câţiva ani, cineva mi-a dat toate volumele scrise [până la acea dată] de Pavel Gătăianţu, fără să-mi spună nimic despre el. Mi-a zis doar să citesc şi să-i spun cum mi se pare. Şi mi-a plăcut foarte mult, acum parcă ceva din entuziasmul de atunci s-a mai dus. E drept că nici n-am găsit la bibliotecă decât anumite volume. Şi nu mai ştiu care mi-a plăcut mai mult atunci, la prima lectură. Eu n-am niciuna din cărţile lui. Ca să-l puteţi localiza în timp şi spaţiu o să spun că e vorba de un poet de limbă română din Banatul sârbesc, ar fi [ca poetică, dar şi prin vârstă] un optzecist [am tot vrut să evit etichetarea asta, dar uite că n-am reuşit]. Mie personal îmi place mai mult decât Ioan Flora.

Trec aici poemul cu criza, parte dintr-un volum vechi: Şarpe bărbierit[1984], de fapt e un lung poem în proză.


Pavel Gătăianţu
Şarpe bărbierit

IX
O mare criză, o mare abstinenţă în lume. Caişii în pârgă. Bănuţii de pe umărul defunctului. Cosmonauţii îşi afumă caschetele, în zborul lor interspaţial. La cinci au tăiat porcul. Mă îndemni ca pe un mistreţ. Ca pe un ţap. O mare criză de gânduri. În Australia s-a scumpit piatra. Blănurile, în Norvegia. Ţăranii înghit bucăţile de ziar unde sunt publicate preţurile. Nu află decât lucruri banale: că ţuica se face din mere. Vinul din zmeură. Zbor cu aripi.  Hai să participăm şi noi la concurs. Ne cresc şi nouă genele. Ca strugurii toamna. În lume, o mare criză de ţărână. Desfacem revista pornografică. Respirăm greoi. Leşinăm.
---------

Şi ca să simţiţi cumva atmosfera mai trec 3 fragmente [ începutul şi sfârşitul].


I
Netezeşte-şi firele de păr şi morţii. Şi părul închistat în abdomen. Netezeşte-ţi anii. Femeile. Epiderma. Netezeşte-mi stelele. Şi femeia. Şi corbul ce se sufocă în mine. Netezeşte-mi gura fără plisc. Să-mi aprind creierul de trei ori pe zi. Să nu mai zâmbesc cu două zâmbete pe buze. Scoate corbul ce suspină-n mine. Vreau să te văd cu măruntaiele-i sângerânde în gingii. Cu sare şi ţipăt de fiară. Cum să te conving. Cum o să te lepezi de-corb încruntat?


III
Unii se spânzură la sediul agenţiilor de presă, comunică Reuters. Alţii-şi pun viaţa în pahare, anunţă Asocieted Press International. La radio, în studiou, crainicul îşi împuşcă din senin colaboratorul muzical. Pe viu îl împuşcă. Lângă frigiderul din bucătărie plânge, cu lacrimi de cauciuc şi hohote fictive, robotul. Îmi spui de vrăjitoarea care-ţi mănâncă bobii. Despre poemele lui Ioan Flora. Miroase a seminţe de dovleac, prăjite. Combinele filmate vin spre tine cu recolta în ghiare. Să te cuprindă. Să-ţi intre în esofag şi tegumen şi pancreas. Poezia-ţi zvâcneşte-n pahar ca schweppes-ul.



XXX

Mi-am tipărit volumul de poeme în proză pe hârtie de împachetat.  Faptul a stârnit întrebări şi emoţii. Unii au făcut reclamaţii la secretariatul pentru hârtie. Acum poemele mele, cu menţiunea made in P.G. cuceresc lumea. Iată că devenisem un international man.  Cu mănuşi albe. Cu paşaport. Cu havana tăiată-n două. În ultimul timp presa anunţase că am fost numit director de onoare al tuturor poştelor din lume. Deocamdată, întreţin relaţii strânse cu ulii, cu vulturii, cu bufniţele. Vor şi vreau să intru în misterul lor, pentru o clipă.

-----------
Ştiu că atunci mi-a plăcut mult un volum în care se simţea prezenţa războiului din fosta Iugoslavie. Şi mai e un vers care mă obsedează [dar nu ştiu din ce volum]: mureau pe ecranul televizorului eroi plătiţi cu ziua.

Saturday, May 23, 2009

Poemul de sâmbătă 7

Cu siguranţă azi, la pds nu putea fi altcineva decât Radu Vancu, unul dintre absenţii motivaţi de la CTS. Îmi pare rău că nu l-am cunoscut, dar mă bucur din suflet că l-a reţinut în Sibiu exact motivul care l-a reţinut. Greu m-am hotărât asupra poeziei pe care s-o transcriu aici. Dilemele mele: Biographia litteraria sau Monstrul fericit? Elegia codului PIN sau Cel mai prost om? Până la urmă am ales:

Radu Vancu
Supravieţuirea*

Aici - numai tu, numai tu, răutatea pământului. Prietenii - cu
tâmplele strălucitoare prăbuşite pe mese, morfoliţi şi încleiaţi ca
nişte coji de seminţe. Sticlele - goale şi bosumflate ca nişte amante
convinse că nu vei divorţa nicicând de ele. Tu, cu obişnuita
beţie bavardă şi megalomană, cânţi precum Nero dezastrul Romei
lor, plângând artistul ce moare cu tine în catastrofa clară. Iar ea,
vineţie deja, coboară printre muribunzi şi nu se mai ştie cine dă
şi cine primeşte.
Tu, numai tu, trăind cu bravă răutate de parcă nimic n-ar fi.

Au apărut deja câteva cronici scrise de Angelo Mitchievici, Cosmin Ciotloş [1 şi 2], Teodora Coman.
___
*poezie publicată cu acordul autorului

Thursday, May 7, 2009

Q&A, din nou

Leapşa de la Cinabru:

1) Ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecă?
Cred că Dostoievski, urmat de Proust, Vonnegut, Vargas Llosa.

2) Din ce carte ai mai multe exemplare?
Am câteva dubluri, unele cumpărate clar cu scopul de a le da cadou la diverse ocazii; altele-s pentru sufletul meu, de exemplu, când vine vorba de Sara, Tobit, Tache de catifea pot spune că am toate ediţiile de până acum.

3) De ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost amorezată în secret?
Întrebarea asta, în diverse forme, mi-a mai fost pusă de câteva ori, odată m-au întrebat nişte tipe foarte inteligente [care-mi erau eleve, între timp am scăpat de şcoli şi eu, şi ele] şi le-am zis Dorian Gray. După vreo săptămână m-au întrebat oarecum îngrozite: aţi vorbit serios? Şi am zis eu: nu, dar altfel n-aţi fi citit cartea.

4) Ce carte ai citit cel mai des?
Când eram copil: Singur pe lume, Hector Malot; mai recent: Abatorul 5, Vonnegut

5) Care era cartea ta preferată la 10 ani?
Cred că Basmele lui Wilhelm Hauff. Nu ştiam pe atunci că-s preluate din 1001 de nopţi.

6) Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut?
Platforma lui Houellebecq; sau asta a fost în 2007? Nu ştiu, că încă nu mi-am revenit. [Am citit şi Intrusul lui Preda, dar nu se pune, aia nu-i carte.]

7) Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut?
Roberto Bolano, O stea îndepărtată [deşi Nocturna în Chile e foarte aproape de ea]

8) Dacă ar trebui să obligi pe cineva să citească o carte, care ar fi aceea?
cartea mea de vizită :)

9) Cine crezi că ar trebui să câştige premiul Nobel pentru literatură?
Nobelul pentru literatură nu se dă pentru literatură, aşa că nu-mi [mai] pasă cine-l ia.

10) Ce carte ţi-ar plăcea să vezi ecranizată?
Nu-mi prea plac ecranizările făcute după cărţile favorite, dar mi-aş dori să revăd Vârsta inocenţei, filmul lui Scorsese; îmi place să mi se citească o carte în timp ce mă uit la film.

11) Descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un scriitor, o carte, sau un personaj literar?
Nu ştiu dacă ţipam tocmai la Sofocle, dar ştiu că nu mai doream să predau tragedia greacă. Asta pentru că în vreo 2 zile avusesem de predat lecţia asta de vreo 7 ori. Bine că am scăpat.

12) Care e cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult?
În momentele obosite citesc cărţi poliţiste, cu cât mai proaste, cu atât mai bine.

13) Care e cartea cea mai dificilă pe care ai citit-o?
Mersul trenurilor

14) Preferi autorii francezi sau ruşi?
Când e vorba de proză uneori francezii, alteori ruşii; când e vorba de poezie: francezii, deşi focul vânăt e gonit de vânt...

15) Shakespeare, Milton, sau Chaucer?
Sună a subiect de examen, aşa că prefer să nu...

16) Ce te deranjează cel mai mult în activitatea lecturii?
... timpul prea scurt avut pentru asta

17) Care e romanul tău favorit?
Fraţii Karamazov

18) Joci ceva?
Pe calculator nu, nici n-am jocuri instalate, asta mi-ar mai lipsi. Dar aş juca Marocco, un joc cu beţişoare, habar n-am dacă mai există.

19)Povestiri scurte, schiţe?
Rar: Daniil Harms, Borges, plus diverşi autori de romane, care au scris şi proză scurtă. Prefer romanul, dar recunosc: cele Nouă povestiri ale lui Salinger sunt minunate, iar Hemingway e cam banal în romane, dar genial în prozele scurte. Din literatura română: Mircea Nedelciu, Cristian Teodorescu... şi cred că ar mai fi câţiva.

20) Non-ficţiune?
Am citit diverse jurnale, amintiri din puşcărie. Vreau să citesc Cu dinţii de lână, cartea lui Livius Ciocârlie, a cărei lansare a fost ieri.

21) Scriitorul favorit?
Dostoievski şi nu numai. Sunt trecuţi la profil, o să-l trec în curând şi pe Bolano acolo [am înţeles că urmează să mai apară o traducere nouă, abia aştept].

22) Ce scriitor crezi că este supraevaluat?
... unii nobelizaţi

23) Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie?
o antologie de poezie, dar mi-aş alege singură autorii/textele

24) Şi…acum ce citeşti?

Tot poezie, acele cărţi de care-am mai zis. Citesc încet şi recitesc mult. Să vedeţi ce-am mai găsit:

atât de apropiaţi n-am fost niciodată pe-aici
şi uite că acum, în mijlocul verii, trebuie
să stăm strânşi unul într-altul
ca să rezistăm unei aşa bucurii.

înghesuiţi, înfipţi unul într-altul, cu urechile ciulite,
aşteptăm semne de sus.
nu foarte de sus ci de acolo, din pătuţ
unde de aproape o lună stă mara [...]
(Dan Coman, Dicţionarul Mara)


Înţelegerea m-a lovit drept în inimă, cum frumos zice Adela Greceanu, când am văzut că, de cele mai multe ori, în jurul paharului sau al sticlei, după consumarea unei anumite cantităţi, aerul începe să capete consistenţă. Începea, de fapt, să existe cu adevărat. Şi odată cu el, începea să existe cu adevărat şi lumea. Un bizar paradox făcea ca lumea să fie din ce în ce mai prezentă fizic, chiar dacă rămânea la fel de absentă la nivel psihic.
(Radu Vancu, Monstrul fericit)


Aşteptându-ţi sfârşitul, semănăm tot mai bine
cu o familie de şoareci
dintr-o casă cuprinsă de flăcări.
Când nu ne rugăm şi nu plângem, izbim tencuiala,
înnebuniţi de nerăbdare şi groază.
Dar să ştii: când moartea vine şi-ţi adulmecă trupul,
o gonim lovind în lighean, în tingiri şi în sobă.[...]
(Claudiu Komartin, Un anotimp în Berceni)


Am luat întrebările cu copy/paste de la Cinabru. Las şi finalul [aproape] la fel:

Sunt curioasă ce ar răspunde toţi cei din blogroll, dar fiţi mizericordioşi, mi-e atât de lene să pun muuulte linkuri. Aşa că vă rog, nu va sfiiţi. Abia aştept să vă citesc.

Am vrut să provoc direct câteva persoane, dar m-am gîndit că poate-s ocupaţi. Dar poate nu-s!

Thursday, April 23, 2009

Yeeeeesssss!

Ştiu că am mai folosit titlul ăsta şi am fost luată peste picior, adică ei credeau că n-aş fi avut niciun motiv să mă bucur că a apărut o carte. Dacă atunci n-am fost înţeleasă, poate o să fiu acum, că n-a apărut una, ci trei.


Urmează cele mai scurte recenzii posibile: o carte într-un vers [ales la întâmplare, am deschis cartea şi am trecut aici versul pe care mi-au căzut ochii].


Inumane pot fi cele mai omeneşti gânduri.
[Radu Vancu, Monstrul fericit]

O limpezime neobişnuită, o lumină încărcată cu obiectele fragile ale atingerii
[Claudiu Komartin, Un anotimp în Berceni]

ciudat, cîtă linişte încape sub o plapumă de două persoane
[Dan Coman, Dicţionarul Mara]

În ultimele zile au ajuns mulţi pe blogul meu căutând câte ceva legat de cărţile astea. Pentru ei, un ultim detaliu: o să fie şi o lansare, în 30.04. Later edit: pe blogul lui, nou apărut, Claudiu Komartin spune aşa: lansarea va fi în Club A, marţi, 28 aprilie, ora 18. Vor fi acolo Nora Iuga şi Cosmin Ciotloş.

Sunday, April 12, 2009

Un blog nou

... despre cărţi! Asta da veste! E foarte la început. Se numeşte O carte într-o frază.

Prezentarea sună aşa: Numele proiectului spune aproape totul: ne propunem să descriem câte o carte în cel mult 1000 de caractere. Scurt şi cuprinzător. Cam ca Borges într-o revistă argentiniană de acum trei sferturi de secol. Suntem, adică, minimalişti şi modeşti, nu?

Cine (va) scrie pe blog: Radu Vancu, Dragoş Varga, Ovidiu Baron.

Radu Vancu are şi o carte nouă aproape apărută: Monstrul fericit. A apărut la Chişinău, la Cartier, încă nu ştiu când/cum va trece Prutul.

De fapt, trebuie să ajungă în librării mai multe noutăţi poetice:

Dan Coman, Dicţionarul Mara
Claudiu Komartin, Un anotimp în Berceni

Thursday, December 11, 2008

Poezie pe câmpii


... adică nasturi în lanul de porumb, foarte mult îmi place titlul. E a doua antologie de poezii scrise [vorba vine] în tabăra de la Săvârşin. Dar nu-s doar poezii. N-am citit cu mare atenţie prefaţa lui Bogdan Creţu, pentru că a mai publicat-o undeva [nu ştiu dacă în întregime sau doar parţial], pentru că anumite expresii n-au ce să caute într-un articol despre poezie şi pe deasupra, poezia nu prea are nevoie de comentarii. O să uit însă această ultimă remarcă şi o să spun câte ceva despre fiecare poet în parte, poate spun şi care poezie mi-a plăcut mie cel mai mult .

Vlad Moldovan a fost premiatul taberei, cel mai bun adică. O fi, pe mine nu m-a convins. Nici versurile astea Încerc să fiu sincer şi/să nu le înfloresc [lăudate-n prefaţă] nu m-au impresionat, mai mult mi-a plăcut continuarea: Mi-am găsit o spărtură în zid/îmi vine până la umeri/şi pot să scriu comod. Imagini foarte faine stau lângă altele, banale. Senzaţia asta am avut-o şi citindu-i cartea, Blank; de fapt, mai mult am răsfoit-o, pentru că, pe lângă poezii bune [Nişte învingători], am dat de altele [Blank zen], care m-au făcut s-o închid.

Constantin Acosmei m-a intrigat, ca de obicei. La Sonet am fost mai atentă, pe urmă atenţia mea s-a disipat până la dispariţie. Foarte banale mi s-au părut Relatările, iar ultimul poem, mai bine nu-l citeam.

Şerban Axinte îmi e aproape necunoscut. Nu ştiu decât aceste texte de aici, unele fragmente mi-au plăcut, altele nu. Când o să citesc mai mult, poate mă lămuresc în vreun fel.

Cristina Ispas ar fi fost premiata mea, dacă aş fi fost eu în juriu. E prima dată când îi reţin numele cu adevărat. O să mă uit şi prin La Neagra, să văd ce a publicat acolo. Din fericire, am găsit şi volumul ei, cel cu mixajul pe vinil. Nu ştiu care-i cea mai bună poezie de aici [poate Aniversare]; grupajul mi s-a părut foarte puternic şi destul de unitar. Aleg câteva versuri:

Aici e capătul indiferenţei. De aici începe un fel de înţelepciune,
un fel de compromis.
Aici, în casa asta, stau de o săptămână cu bătrâna femeie
care-şi visează în fiecare noapte sfârşitul
şi mi-l povesteşte la micul dejun. În timp ce-mi beau laptele rece
şi-n timp ce ea-şi înmoaie bucăţele de pâine uscată
într-o cană de tablă plină cu must.

În apropierea ei dimineţile capătă gustul oboselii,
iar privirea se întoarce refuzată de pe lucruri şi atinge moale,
leşinat, creierul.

Azi însă lucrurile se vor schimba. Îmi voi sărbători
copilăria, ciopârţind în grădina din spatele casei
nuci verzi, iar adolescenţa
celebrând etica îndepărtării capului de trup:
iată cum pasărea cu gâtul golaş se zbate de pământ
mult timp după ce cuţitul s-a retras,
refuzând să moară în linişte.

Îmi vor trece prin minte toate numele din familia mea,
numele prietenilor mei,
şi mă voi gândi la mine.
La vârsta când trebuie să iubeşti dezechilibrat,
când trebuie să părăseşti definitiv locul
în care morala s-a obişnuit să trăiască comod, cu căluşul la gură,
şi chiar să şi-l tragă singură pe rânjet,
ori de câte ori îi alunecă. Ori de câte ori nu eşti atentă.

La cadavrul tânărului de 16 ani,
pe care ucigaşii l-au spălat şi l-au îmbrăcat cu haine
curate, înainte să-l arunce în iarba uscată
din singurul parc al oraşului.

Aici e, până la urmă, capătul
idiferenţei. De aici nu poate începe decât
un fel de înţelepciune.

Am transcris aproape tot poemul. Mă opresc, nu prea ştiu cum e cu copyright-ul şi eu nu-s editură, să-mi permit să-l încalc.

Pe Claudiu Komartin mi-am propus să-l citesc cu mai multă răutate decât pe ceilalţi. Aşa procedez eu cu autorii de la care am mari aşteptări. Cred că mi-aş fi dorit un grupaj mai unitar şi mai multe poeme noi [e vina mea, citesc mult, cărţi, reviste, bloguri, tot ce prind]. De când am citit prima variantă, Soarele a ascuns mi-a plăcut foarte mult. L-am citit mai întâi pe blogul cu 2 pentru Praga [şi sper că tot ce s-a început acolo se va continua undeva]. Mi-a plăcut mult şi varianta audio, am şi zis de fapt. Poate ziceam că Blues e cel mai bun text de aici, dar m-a deranjat un pic un diminutiv, mie îmi sună peiorativ, deşi nu e, dar am eu un defect, nu-mi plac anumite sunete. În duplexul din Luceafărul, atunci când a trebuit să spună care ar fi cea mai bună poezie scrisă de Komartin, Ioan Es. Pop a ales Tornando al paese[dar în volum lipseşte prima strofă]. Hiatus pare a trimite la Păpuşar, imaginea copilului care vrea să şteargă ridurile mamei e tare frumoasă.

Despre Ştefan Manasia nu pot să zic decât şi tu, Brutus? Pentru că am dat peste un fragment de proză şi mie nu-mi place să citesc decât volume întregi. Sună bine, dar mai mult de atât nu ştiu să zic.

Pentru prima dată am citit ce scrie Rareş Moldovan; aici sunt 3 poezii şi un fragment de proză. Bogdan Creţu mizează pe prozatorul Rareş Moldovan, eu aştept romanul sau ce-o fi.

Din ce-a publicat aici Oana Cătălina Ninu aş fi ales ca fiind cel mai bun text de dragoste, dacă ar fi lipsit ultimele două versuri; aşa, aleg work & travel.

Alexandru Potcoavă scrie despre o mână de prieteni & un deget în plus. Cred că e titlul vreunui volum pe care-l are în lucru. Mi-a plăcut doar primul poem, rodian. În rest, le aştept pe cele cu Dan Emilian Roşca, Ion Chichere şi care or mai fi.

Monica Stănilă mi-a plăcut mai mult decât credeam iniţial. Am citit cu reticenţă Iconostas, poate din vina mea, sau pentru că se zice pe undeva că-i poezie religioasă. Dar poeziile de aici sună tare bine, parcă mai bine şi decât cele din antologia Pavel Dan 50. Aştept continuarea. Mi-e greu să aleg câteva versuri, dar totuşi:
nu mai e mult până dimineaţă
îţi spun
nu mai e mult şi o să ne desfacă cineva
o să ne demonteze în piese egale
aşezate în cutii de plastic
lângă punga cu lucrurile personale.

Cel mai prost om ar fi cel mai bun poem [din acest volum] scris de Radu Vancu, dar mai sunt lucruri frumoase desigur. Dau un scurt exemplu:

Să nu-ţi urăşti & să nu-ţi iubeşti amintirile-

cum vezi că prinde vreuna să se apropie
de lumina călâie dinăuntrul minţii, zdrobeşte-o
ca pe o năpârcă.
Fără ură, doar din raţiuni
de supravieţuire. Cum ai apăsa pe Delete
la o greşeală de scriere.

Când am ajuns la V. Leac, iar mi-am adus aminte de coşmarul cu visele de la Joc Secund! Dar recunosc: sunt unele chestii foarte faine în poeziile lui, dar şi altele pe care eu nu le pricep.

Nu prea ştiu câţi cititori va avea cartea, dar concluzia mea ar fi cam asta: generaţia ca generaţia, dar fiecare îşi vede de poezia lui, ceea ce e foarte bine. Cred că asta a fost şi concluzia lui Bogdan Creţu.

***Nasturi în lanul de porumb, Brumar, 2008

Later edit: a apărut pe net şi cronica lui Cosmin Ciotloş, nu prea ştiu ce legătură are cu cartea, dar asta e. Şi în Cuvântul, nr 12/2008 e o cronică a lui Raul Huluban.