Cu Morrie, deşi nu-i marţi

Nu vreau încă să scriu despre Julia Glass [Trei veri], pentru că m-am înfuriat rău de tot citind finalul romanului. Aşa că mai trag un pic de timp, dar mâine o să scriu despre ea, indiferent cât de supărată o să mai fiu.

Şi pentru că tot mi-am adus aminte de Morrie, o să scriu câteva cuvinte despre învăţăturile lui. M-a îmboldit cumva şi cronica pe care Anca Cristina a publicat-o pe bookblog. Nu ştiu cum a reuşit să scrie o cronică aşa bună la o carte care nu oferă mare lucru, literar vorbind.

Cred totuşi că acestui roman i s-ar fi potrivit mai bine un titlu de genul: Cum să te desparţi de cei dragi sau Ce să NU faci dacă vrei să ai succes. [Pentru că, îi spune Morrie fostului său student, dacă eşti atent la sentimentele celor din jur, dacă încerci să petreci mai mult timp cu familia, prietenii, atunci nu mai eşti concentrat doar asupra carierei, nu te mai gândeşti la maşina pe care o vei avea, nu te mai gândeşti la promovare, le laşi pe toate astea în plan secund.]

Ştiu sigur că am văzut şi filmul[că nu se putea să nu se facă un film după un aşa sirop], dar l-am uitat, deşi era cu Jack Lemmon. O carte care a schimbat milioane de vieţi, scrie pe copertă. Pe a mea nu a schimbat-o. Şi nu voi mai citi cărţi scrise de Mitch Albom, deşi a mai publicat câteva.

Mitch Albom, Marţi cu Morrie, traducere de Alina Chiriac, Humanitas, 2006