Tuesday, January 16, 2007

Marţi fără Morrie, dar cu homework

Am avut o zi de marţi, aşa cum numai anumite zile de marţi pot fi. Nu-s superstiţioasă, dar după cele petrecute, s-ar putea să mă răzgândesc. Ei, şi-n loc să mă liniştesc, să stau frumos şi să mă uit la monitor sau să citesc ceva, scriu la tema asta pentru acasă, primită de la luciat. În ziua de azi, atentatele teroriste trebuie luate în serios. Adică 5 secrete despre mine? Ca scheletu’ din dulap, norocu’ meu că nu-i petrecere în pijama, aşa că tot doar ce vreau eu zic.[Să n-aveţi prea mari speranţe!]

1. Când eram la grădiniţă, în grupa mică [aveam 3 ani şi un pic], n-am vrut să vorbesc aproape un trimestru întreg, primul adică. Spre finalul lui, am aflat că dacă nu-s cuminte, nu vine Moşu’. Şi-am început să vorbesc. Am avut grijă să afle toată lumea, inclusiv Moşu’! Apropiindu-mă de casă, am început încă de la colţ să strig: „Am vorbit! Am vorbit!” [Să nu mă-ntrebaţi ce-a fost în mintea mea, nici colegii mei nu înţelegeau nimic, că-n pauze vorbeam cu ei, dar în clasă eram mută. În cor, cântam ce-i drept. Spuneam şi poeziile, dacă ne punea educatoare să le repetăm tot în cor. Cam în aceeaşi perioadă, un verişor de-al meu făcea aceeaşi ispravă, dar la şcoală, în clasa I.]

2. În clasa a XI a, am luat un 2 la CSP [ imbecilizarea social politică], nu pentru că n-aş fi ştiut lecţia de zi [pentru aia se lua 4], ci pentru că nu eram omu' de tip nou! Nu ştiu cum s-a prins profa, dar am fost aşa de fericită, că am făcut un titlu de glorie din nota aia.

3. Am învăţat să citesc cu mult înainte de a merge la şcoală, pentru că am un frate mai mare şi mă obliga să fac toate lecţiile odată cu el. Am început să citesc mult, mult de tot încă de pe la 5 ani. Pe la 8-9 ani citeam, pe furiş, toate cărţile pe care mama le împrumuta pentru ea.

4. Am făcut gimnastică [vreo 4 ani] şi mi-a plăcut foarte mult. N-am avut mari performanţe, doar nişte campionate şcolare. Aşa că ştiu foarte multe despre sportul ăsta: concursuri, rezultate, campioane, antrenori. Mă îngrozeşte incultura ziariştilor români în domeniu, aşa că nu mai citesc nici un fel de presă sportivă. Am făcut şi volei, dar m-am lăsat în momentul în care mi-am dat seamă că eram carne de tun pentru defilări de 1 mai, 23 august şi alte blestemăţii.

5. Am pe pereţi postere cu Guns n Roses, Rolling Stones, Metallica, Paradise Lost [Eram studentă când m-am mutat aici şi, când voi zugrăvi, le voi da jos. Aşa am promis. Şi din acest motiv tot amân zugrăvitul.]

Deja-s 5 şi n-am povestit cum mi-am dat eu demisia din învăţământ şi ce fericită am fost, deşi n-aveam nici un plan de rezervă. Mă opresc şi dau mai departe. Nu am prieteni mulţi pe bloguri, că-s nouă pe aici. Dar poate vrea Ionuca să răspundă, poate vrea să se joace un pic.

6 comments:

Anonymous said...

Te invidiez pentru ca ai citit de asa mica. Eu sunt in urma ta cam cu un an jumate :-< Poate am norocul si mor batrana, cu ochii buni si cu mintea limpede :D

white noise said...

eu iti doresc sa ai mereu timp pentru a citi toate cartile pe care vrei sa le citesti!

Anonymous said...

sint momente din astea, cind se bucura omu' ca n-are blog. si ca n-are cum sa-l taguiasca nimeni. :)

m-am bagat ca sa spun doar ca, de cind pe mine nu m-au mai lasat la volei, :( am toata admiratia pentru cei si cele care au facut sportul asta mai mult de o luna.

vic

white noise said...

eu am facut volei cam 2 ani. si tare mult mi-a placut

Anonymous said...

pe ce post?

white noise said...

eram prea mica pt. a avea un post fix. dar mie imi placea la preluare [depinde cine servea]