Iniţial am vrut să aleg altă poezie pentru astăzi, am vrut să aleg o poetă. Rămâne pe săptămâna viitoare. M-am răzgândit în momentul în care am văzut ce poezie a ales Radu Vancu. Am senzaţia să poezia asta a lui Ion Monoran dialoghează foarte bine cu poezia lui Dinescu.
Ion Monoran
dragă poezie*
Află despre mine că sunt necăsătorit, angajat al unei intreprinderi timişorene.
Deci nu sunt student ori vreun poet de patruzeci de ani tânără speranţă
a poeziei româneşti.
Cu toate astea m-am hotărât să-ţi scriu pentru a ne da întâlnire
într-una din serile următoare la cafeneaua "TAROM".
Mă vei recunoaşte uşor după plete şi ceaşca de cafea
care îmi va tremura în mână de îndată ce mă vei privi puţin mai insistent.
O singură rugăminte aş avea: să nu care cumva să vii îmbrăcată cu vreuna
din rochiile proletcultismului ori în vreo bluziţă stil poezie patriotică contemporană
înflorată cu chipurile marilor voievozi ai neamului ori cu vreun sutien
gen articol de pe prima pagină a câte unei reviste literare în care o personalitate
septuagenară dă sfaturi tinerelor condeie cum se scrie o epopee naţională.
Mi-ar face o nespusă plăcere dacă ai veni într-una din rochiile tale de
fiecare zi
sau în pantaloni pentru că de fapt tu ai un trup robust şi sănătos şi cred căa cam sosit momentul să-ţi schimbi puţin-câte-puţin concepţiile
şi să nu te mai bâlbâi prin câte-un poem în care Ştefan cel Mare
şi Mihai Viteazu măcelăresc turcii în frunte cu Partidul.
Altfel să ştii că îmi va fi sincer ruşine să ies cu tine pe stradă
sau să te prezint tinerilor poeţi din generaţia mea care aici la Timişoara
alcătuiesc unul din grupurile cele mai avangardiste din ţară.
________
*ca un vagabond într-o flanelă roşie, Marineasa, 1996 [în volumul ăsta, postum evident, sunt incluse cele mai vechi poezii ale lui Monoran, un poet căruia nu i se va face niciodată dreptate].
Posts
