Continuarea promisă (2)

Stau aşa cu capu-n căşti şi ascult Bach. Staţi liniştiţi că n-am de gând să vă explic ce-i cu marea muzică, singura care contează, care merită să fie ascultată. Nici eu nu m-aş crede. Multă vreme n-am priceput nimic din muzica lui Bach, deşi s-a chinuit şi HPB-ul cu mine, care nu-i o întreprindere oarecare. Nici acum nu ştiu dacă înţeleg ceva, sau măcar ce ar trebui, sau aşa ceva, dar ascult. Muzica asta era tot timpul undeva în jurul meu, dar a trebuit să treacă o vreme până am început să o caut şi să o ascult. Cam aşa e şi cu poezia.

Bântuie ea pe lîngă noi şi, la un moment dat, cine vrea să o înţeleagă o înţelege. Dacă vrea. De definit e greu să fie definită. DEX-ul zice aşa: POEZÍE, poezii, s. f. 1. Modalitate a literaturii care exprimă mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive, al unui limbaj concentrat, al afectivității, al rimei, al ritmului etc.

Şi cum nu prea poate fi prinsă în cuvinte, cel mai bine e să fie citită. Şi după aceea, să se vorbească despre ea. Se poate vorbi despre foarte multe lucruri, în diverse feluri.


despre direcţiile din poezia de azi




discursuri poetice




Viorel Mureşan. Despre haiku



Se poate vorbi despre o carte care stă să apară [o carte a lui Ioan Moldovan]:

va urma

Un fel de poveste (1)

După cum ştiţi, nu poţi începe oricum o poveste. Dar mai ales sunt mai multe feluri de a începe o povestire. Şi aş putea să spun mai multe, dar nu ştiu pe unde e maestrul acela. S-a rătăcit prin bibliotecă. Dacă începi într-un anume fel, sigur şi povestea va continua într-un fel anume.

Unele poveşti încep aşa:


altele aşa:

După aceea fiecare poveste va continua în felul ei. Poveştile despre poezie sunt foarte frumoase. Dar şi ea bântuie pe acolo pe unde unii se adună în numele ei.

va urma

Şi încă o zi

Sâmbătă am fost în excursie, ne-am adunat frumos, ne-am urcat în autocar şi ne-am dus la Sângeorz Băi. În autocar am cântat, ne-am prostit, am şi învăţat câte ceva [de exemplu am aflat că Someşul Mare trece prin Ilva Mică], dar în general am fost cuminţi. 

Am fost pentru prima dată la Muzeul de Artă Comparată şi mi-a plăcut tare mult [nu doar pentru că e albastru] :

Acolo a avut loc un vernisaj* [Bianca Boeroiu, ceramică] şi o lansare de carte [un fel de reluare a unui moment de la Bistriţa; Ioana Nicolaie şi-a lansat Cerul din burtă, mărturisind că şi-ar dori să se reîntoarcă pentru  a lansa cu adevărat cartea pentru copii, Aventurile lui Arik, despre care acum a spus doar două vorbe, în viteză]

La întoarcerea în Bistriţa, am trecut pe la Sinogogă, pentru o nouă repriză de lecturi.

Vlad Moldovan

 

Octavian Soviany

Radu Vancu

Răzvan Ţupa

La finalul serii, după câteva lecturi neincluse în programul iniţial [au citit Dinu Flămând, Aurel Rău şi Nicolae Tzone, prezenţi la Bistriţa în calitatea lor de traducători şi editori], Mircea Cărtărescu şi-a lansat cele două noi cărţi apărute la Humanitas: Nimic şi Frumoasele străine [prezentarea a fost făcută de Lidia Bodea]:

Eu am filmat doar la partea cu nimicul. Mai întâi a povestit despre carte, poeţi şi poezie [aici o primă parte], iar apoi a şi citit ceva:

 

*Am uitat să zic ieri: a mai fost un vernisaj, tot inclus în programul oficial al festivalului; în prima zi la Sinagogă, s-a deschis o expoziţie Paul Celan:

Poveşti cu pds(57) încorporat

Multe poveşti frumoase s-ar putea broda în jurul celor ce se întâmplă la Institutul Blecher. Eu observ doar că am fost la prima ediţie [când au citit Dan Coman şi Sorin Despot] şi la ultima [cei criticaţi fiind Moni Stănilă şi Cosmin Perţa] din primul sezon. Dar şi din al doilea sezon am fost tot la prima ediţie [cu Radu Vancu şi Ioana Bogdan] şi ultima [cu Răzvan Ţupa şi Sorin Delaskela]. Am mai fost şi la ediţia specială, care a făcut parte din întâmplările Târgului Naţional al Cărţii de Poezie. Cu puţin noroc voi mai ajunge la o ediţie specială, care va avea loc la Bistriţa, în timpul altui festival de poezie. [Am mai spus câte ceva şi despre o ediţie la care n-am fost, dar tare aş şi vrut să fi fost: ediţia a III a, în care au citit Marin Mălaicu Hondrari şi Gabriel Daliş; povestea oficială aici]. 

Cam toate ediţiile urmează acelaşi scenariu. Nici ultima nu a fost altfel. Mai întâi sunt prezentaţi combatanţii şi citesc ce au de citit.

Răzvan Ţupa:

Sorin Delaskela:

După lecturi, urmează o scurtă pauză [salvatoare pentru fumători],  şi apoi discuţiile, care mie îmi  par a fi partea cea mai importantă din tot ce se întâmplă la clubul de lectură, pentru că sunt tot timpul foarte serioase, aplicate pe text; aşa au fost în Dharma Bar, aşa sunt şi în Sala Oglinzilor.

Dialog Komartin - Ţupa

Dialog cu Delaskela

Pds-ul de azi: Răzvan Ţupa citeşte din corpuri român3şti

Alte poveşti mai spun când o să am o zi mai bună. Până atunci nu spun decât: ne vedem la Bistriţa! Sper!