”Did he who made the Lamb make thee?”

Mă uit destul de mult la filme polițiste,  mai ales la cele care ies din tipare (sau așa cred eu că sunt). Și uite așa tot privind la serialele/filmele astea dau peste minunății așa cum e și acest poem (tulburător) al lui William Blake  (poate știți, The Mentalist, „tyger, tyger” , Red John etc) 

E mare lucru să scrii un poem despre ceva din afara ta și peste vreo două sute și ceva de ani poemul tău să aibă un asemenea impact la lectură. Cam asta înseamnă să ai talent (puțin spus, dar hai să nu folosim cuvinte mari în vremurile astea)

 Copy A of Blake's original printing of The Tyger, 1794. Copy A is held by the British Museum.

 

Tyger Tyger, burning bright,
In the forests of the night;
What immortal hand or eye,
Could frame thy fearful symmetry?

In what distant deeps or skies.
Burnt the fire of thine eyes?
On what wings dare he aspire?
What the hand, dare seize the fire?

And what shoulder, & what art,
Could twist the sinews of thy heart?
And when thy heart began to beat,
What dread hand? & what dread feet?

What the hammer? what the chain,
In what furnace was thy brain?
What the anvil? what dread grasp,
Dare its deadly terrors clasp!

When the stars threw down their spears
And water'd heaven with their tears:
Did he smile his work to see?
Did he who made the Lamb make thee?

Tyger Tyger burning bright,
In the forests of the night:
What immortal hand or eye,
Dare frame thy fearful symmetry?

Nici albă, nici neagră, ci verde

Adică avem producători de film în Timișoara? Sună bine!
Timișoara Film Society & prima premieră:

Vineri, 13, what a day!

Nu știu de ce am zis în engleză, o fi de vină cafeaua, deși e Lavazza! Ziua aceea a început cu varianta audio de la noul single Heart Like a Gave/ Insomnium și apoi vineri, 13, ora 13 a venit și varianta video! Și ziua a continuat tot așa, numai cu lucruri foarte bune (în afară de salariul care a intrat la apă și n-a venit tot, dar se spune că-și va reveni.)

Am renunțat a o lansare de carte (de fapt  eu am renunțat cam la toată literatura română, dar cum nu-i frumos să spun așa ceva, nu spun), și la altele și m-am dus direct la un vernisaj, de fapt nu unul oarecare ci acesta:

curator: Valentina Iancu
 
Mihaela Cîmpeanu /   Roberta Curcă  /  Katja Lee Eliad   / Yishay Garbasz  /  Sasha Ichim  /  Adelina Ivan  / Alexandra Ivanciu  /  Anastasia Jurescu  /  Hortensia Mi Kafchin   / Elana Katz  /  Virginia Lupu /   Ileana Pascalau  / Aris Tureac /  Smaranda Ursuleanu  /  Oana Paula Vainer

Zilele următoare mai povestesc despre asta (poate).
Și de acolo am zburat la mall, la premiera (vorba vine) unui film al lui Corneliu Porumboiu, La Gomera.

Cum am fost (și pe alocuri mai sunt) o mare consumatoare de filme & documentare polițiste, filmul mi s-a părut destul de bun. M-a tot dus cu gândul la Apropierea lui Marin Mălaicu Hondrari. Și am regretat pentru a nu știu câta oară că nu știu să fluier, deși am tot încercat să învăț.

Ar fi multe de povestit, dar când se întâmplă foarte multe și se simt și mai multe, e cam greu să vorbești. Poate în altă zi, noapte, sau ce-o fi.

”we are the nobodies”

Am supraviețuit! Săptămâna asta programul e mult mai lejer: Bega Bulevard, Check Art, Festivalul Mediteranean, ușor de ales între ele. Învingător la puncte, de fapt învingătoare: Filarmonica! Sunt acolo niște concerte speciale, jazz simfonic, in memoriam Richard Oschanitzy. Încep și teatrele, mai sunt și niște vernisaje, program normal! Of, o să fie și Zilele Muzicii Vieneze!!! Hai că iar se complică lucrurile!

S-a terminat CEFFTM, am înțeles că „Donbass” a fost marele câștigător, nu zic nimic, n-am văzut. În schimb, am fost în Aula Magna, la Vest, să văd un film din Singapore (nu era în competiție): 

A meritat, deși nu e o capodoperă, dar a fost interesant. Scenariul și regia: Tzang Merwyn Tong! Știți ce am zis, vorba aceea a lui Ioan Groșan, cu povestea pe care nu o uită nimeni, cam așa ceva! Filmul e o distopie, scenariul e bun, dar are niște căderi, câteva locuri comune. Iar actorii nu-s toți bine aleși, se vede că-s tineri, nu-și controlează suficient de bine personajele. Dar rămâne povestea și ideea asta : „în loc să fim fericiți cu ce aveam, am vrut să devenim altceva!” (Ar mai fi și întrebarea: de ce nu ne implicăm atunci când se întâmplă ceva rău, ceva cu ce e evident că nu suntem de acord?)

Regizorul a fost în sală, păcat că la discuțiile de final publicul n-a prea stat, fiecare era grăbit să ajungă în altă parte.

 Și pianina din holul Universității, una din pianinele donate orașului, cu condiția ca toate să fie expuse în spațiul public (nu e bine spus expuse, că cine vrea, poată să și interpreteze ceva.)

 N-am pierdut ocazia de a fotografia cele două sculpturi noi din parcul de la Vest:

Tot timpul fimului mi-a sunat în cap melodia lui Marilyn Manson (și sigur regizorul și-a imaginat că asta s-ar putea întâmpla, sunt convinsă că unele detalii din film au legătură cu realitatea asta):

”No money, but i've got time”

Rockul înseamnă revoltă și libertate. Ce altceva pot zice la ora asta din noapte când stau cu o cafea în mână și scriu aici. Am văzut și recomand la maxim filmul ăsta cu un titlu grozav Leto.






Și coloana sonoră:


Toată ziua de joi a stat sub semnul rockului, cu vești din Finlanda

cu schimbarea apărută și pe site-ul oficial, plus start la precomenzi, noul album apare pe 4 octombrie.