Vineri, când am plecat spre Sibiu, la radio o voce cunoscută [
care ar putea să îmblânzească şi leii] spunea ceva despre poezia germană şi Oskar Pastior. Am ascultat şi frânturi din lecturile din prima seară de
întâlniri literare germano-române [ înregistrările fiind făcute de Adela Greceanu pentru emisiunea ei, NRV, care, deşi nu mai are
blog actualizat, tot se mai află pe lista mea de priorităţi]. Mi s-a părut a fi un semn bun: ascultam înregistrări din prima seară de lecturi ştiind că a doua zi voi fi la cea de a patra.
Iată înregistrările pe care le-am făcut[ordinea e cronologică]:
Claudiu Komartin deschide ostilităţile din subterană:
Björn Kuhligk
Rita Chirian
Daniel Falb
Tot un poem de Daniel Falb, traducerea fiind citită de Radu Vancu
Radu Vancu
Dialogurile de la final:
Poeziile citite de poeţii germani vor fi publicate în
Poesis Internaţional, în numărul ce stă să apară. Aş fi vrut să zic acum ceva, dar s-ar putea să fiu nedreaptă. Oricum, în timp ce îi ascultam pe cei doi poeţi germani [Daniel Falb şi Björn Kuhligk] , dar şi pe cei trei suedezi
, Linn Hansén, Kajsa Sundin, Pär Thörn [în lectura lor de la Bucureşti, de acum două săptămâni, sau câte-or fi], m-am gândit la sintagma de
poezie inumană pe care cred că a folosit-o Teodor Dună, tot la o lectură a unor poeţi suedezi [
din toamna trecută]. Nu ştiu dacă
inuman e cuvântul cel mai bun, poate a folosit un altul, dar era vorba de o poezie rece, calculată, construită, care rămâne cumva în afara celor simţite, dar se pliază exact pe raţional. Atunci mi s-a părut o sintagmă impropriu folosită, dar cred că poate fi folosită în celelalte cazuri. Poate greşesc, de asta spun că poate ar fi mai bine să aştept varianta tipărită a poeziilor citite acum [dar şi suedezii ar trebui să apară într-o antologie cât de curând]. N-aş putea spune că nu mi-a plăcut deloc ce am auzit, n-ar fi adevărat. Ştiu că acum doi ani Kajsa Sundin mi s-a părut deosebit de interesantă. Dar cred că ăsta e cuvântul cel mai bun: e interesant ce fac ei, nu ştiu însă de câte ori m-aş întoarce să citesc şi să recitesc acele texte.
O scurtă recapitulare a celor apărute pe bloguri:
Radu Vancu povestind pe scurt
despre ce urma să fie, dar şi despre cum a fost la
Sibiu.
Despre lectura de la Braşov a scris Mihail Vakulovski
o scurtă poveste, iar o parte din înregistrări pot fi găsite
aici. Iar
editorialul lui Claudiu Komartin e un fel de concluzie.
A apărut între timp şi un articol în presă, în
Observator cultural:
Maraton de poezie: lecturi, controverse şi invitaţi din Germania.
[articol aflat în lucru; mai povestesc eu, mai nuanţez câte ceva]