Monday, March 26, 2007

Rapsodia negrilor

Prima dată am auzit de Toni Morrison pe la începutul lui '90, într-o emisiune a Monicăi Lovinescu, care povestea despre Beloved, roman tradus atunci în franceză. Şi vorbea aşa frumos, încât mi-am dorit mult de tot să citesc şi eu cartea asta sau orice altceva scris de Toni Morrison. [Recunosc, mi-e dor de Teze şi antiteze la Paris, strict de emisiune şi amfitrionii ei, nu de contextul care a generat-o/în care se difuza].

După aceea, prin 1993, Toni Morrison a luat Nobel-ul, iar eu m-am bucurat, pentru că mi-am amintit de tot ce spusese Monica Lovinescu despre ea. [Mi-am adus aminte că suedezii au făcut un fel de sondaj, imediat după ce s-a anunţat laureatul din 1993 şi răspunsurile au fost foarte stranii, nu prea ştia nimeni despre cine era vorba, numai unul a zis: Morrison?! păi, nu era cântăreţ???]

A trecut ceva timp de atunci şi eu nu mai speram că Toni Morrison va fi găsibilă prin apele teritoriale. Bine că m-am înşelat. Am găsit întâmplător Cântecul lui Solomon în librărie. Nu ştiam că s-a tradus, de obicei nu-mi scapă ştiri din astea [sau aşa-mi place să cred].

Cum mă plimbam frumos prin librărie, am reuşit să zăresc întreaga copertă şi să citesc numele autoarei. Am luat cartea de pe raft, să mă conving că nu e nici o greşeală, că e THE Toni Morrison, după care am cumpărat-o imediat şi am mai spus şi altora să meargă, să o cumpere. Coperta e cam kitsch [nu din cauza lui Denzel Washington, dar totuşi e şi vina lui], de-asta e bine că am văzut imediat numele autoarei, altfel nu m-apropiam de carte.

N-a fost deloc o lectură facilă. La început, am crezut că n-o să am răbdare să o citesc, pentru că povestea nu are ritmul/viteza romanelor traduse recent. America lui Toni Morrison nu are nici o legătură cu America lui Dos Passos sau DeLillo. Pe urmă, mi s-a părut prea patetică pe alocuri, prea multă suferinţă, parcă şi câteva locuri comune uneori. Ei, şi când m-am apropiat de jumătate [cartea are peste 400 de pagini], toate poveştile aparent disparate/neimportante au început să se lege, să crească unele din altele.

Aşa, pe scurt e povestea unei familii de negri, e povestea lui Milkman, care într-o zi [pe la mijlocul romanului] se hotărăşte să plece de-acasă, la început în căutarea aurului ascuns într-o peşteră [da’ nu vă spun ce-i cu el], iar mai apoi încearcă să afle tot ce se poate despre bunicii lui, de unde au venit, cine erau. Terifiantă e povestea celor Şapte Zile, o organizaţie a negrilor, care omorau albi, aleşi la întâmplare, dar nu chiar întâmplător. Cartea nu cred că ar putea fi pe placul celor care vor realism pur, pentru că e plină de poveşti, credinţe, stafii, de tot ce ţine de o lume arhaică.

Despre tehnoredactare/traducere nu mai zic nimic. Ce aş mai putea zice? Am găsit şi ca şi caii, dar şi a căzut jos, am dat de nicio/niciun, încât am crezut iniţial că tot DOOM 2 e acolo, dar nu a fost aşa, peste tot e î şi sînt.

La final trec două fraze de ţinut minte:

„Cînd n-ai nicio şansă, trebuie să-ţi inventezi una.”

„Aflase deja de mult timp că, deşi lucrurile par a fi într-un fel, cel mai probabil sînt altfel.”

Toni Morrison, Cântecul lui Solomon, traducere de Irina Negrea, editura Lider, 2006

8 comments:

Anonymous said...

e colosala a doua fraza aleasa de tine. sigur nu-i spusa de baietii de la divertis? :)

vic

white noise said...

Milkman e autoru'. i-a venit ideea dupa ce i-a dat cineva [nu spun cine, persoana importanta:-)] cu o sticla-n cap

keb said...

salut,
cauatand info despre aglaja veteranyi, am gasit un post miavehci de-al tau in care spuneai ca ai vazut filmul despre ea regizat de Metzger, Hier Himmel.

vroiam sa te intreb cum ai fauct rost de film, si daca il ai, as vrea si eu f mult sa il vad.

mersi si scuze ca postez asa offtopic :)

adina

keb said...

adresa mea de mail e ablackcanvas at yahoo punct com

white noise said...

filmul l-am vazut la Centrul Cultural German. eu nu-l am, din pacate.

uv said...

aaaaaaaaaaa
tare imi place de ea!
preferatul meu de Toni Morrison e "Paradise", care mi-a placut la nebunie! si apoi mi-a placut mult "Jazz"! Patetismul cred ca se intalneste des la negri si se scuza usor pentru ca e compensat.

white noise said...

am primit si eu [imprumut] "Paradise", in engleza insa. nu stiu cat voi pricepe, dar o sa incerc.

Raluca Enescu said...

De unde as putea face rost de beloved, in romana, engleza sau franceza? Vreau neaparat sa o citesc!