Un debut*: Alice Popescu

Când am citit undeva că Alice Popescu a publicat un volum de poezii, m-am întrebat: o fi vorba de acea Alice Popescu, cea care a publicat acum vreo 2-3 ani o carte despre realismul socialist? [ dar o carte complicată o socio-psihanaliză a realismului socialist, pentru care a primit şi un premiu] Mi-am dat apoi seama că despre ea e vorba, cele două cărţi sunt cumva legate între ele, măcar printr-un grupaj [din cele trei] din Sfoara de întins rufe. Dintre debuturile reunite în cercul poeţilor apăruţi acesta îmi e cumva cel mai aproape, un motiv ar putea fi şi dedicaţia, de fapt o jumătate a ei, cartea îi e dedicată şi lui Mircea Nedelciu [scriitor la care eu ţin foarte mult, deşi ştiu povestea celor 5 $].

Transcriu aici 3 texte, unul din primul grupaj, Zona de trecere, iar următoarele două din cel de al doilea, Dragă realismule socialist.



Alice Popescu
Vertebre

o dată la două săptămâni
mama vine la Bucureşti să-şi repare o vertebră
din cele multe.
alain m-a întrebat câte vertebre are mama.
i-am spus că, în ţara mea, părinţii au mai multe vertebre
decât propriii lor copii,
atât de multe
încât abia le duc. se târăsc ca nişte trenuleţe de jucărie
de-a lungul vieţii,
iar copiii vin la urmă,
întotdeauna.
ei nici nu se mişcă,
dar doar obstacolele la o parte din drum şi se întind pe şine,
aşteptând cu înfrigurare.


Scrisoare mică

dragă realismule socialist,
şi eu, ca şi tine:
am fost omorâţi la naştere, sufocaţi
cu tăcere.
am apărut într-o mare de linişte
pe care nu era frumos să o deranjăm,
aşa că ne-am umplut gurile cu pietre
şi am început să le înghiţim
una după alta,
pe nerăsuflate,
să facem
cu ele
o lume nouă.


Scrisoare şi mai mică

dragă realismule socialist,
să ştii că exist!

------------
* debut în poezie, fiind inclusă în colecţia coordonată de Svetlana Cârstean

Dictando

Pe la sfârşitul lui ianuarie, Adrian Bodnaru a lansat o nouă carte, Dictando, apărută la o editură  nouă [are 1 an şi ceva]: DIAcritic. Lansarea a fost frumoasă,  nu putea fi altfel din moment ce prezentarea a fost făcută de Mircea Mihăieş şi Marcel Tolcea. Mi-am adus aminte şi de o altă lansare, în aceeaşi formulă, care a avut loc acum câţiva ani buni, în The Note. Atunci Marcel Tolcea a vorbit despre poetul venit din bibliotecă, acum Mircea Mihăieş a făcut elogiul editurilor mici. Are dreptate într-un fel, apar cărţi bune şi frumoase la DIAcritic. Anul trecut de exemplu a apărut cartea lui Daniel Vighi şi Viorel Marineasa, dar nu prea ştiu în ce măsură ea a ajuns la cititori. Acum a apărut şi un nou volum semnat de Şerban Foarţă, dar mai ales o traducere [făcută de Ilinca Ilian şi Adrian Bodnaru] despre care am auzit numai vorbe bune:  Vicente Huidobro, Altazor [e un amplu poem, din 1931,  scris în spaniolă, dar poetul e chilian; titlul complet: Altazor sau Călătoria cu paraşuta; ediţia e bilingvă]

Revenind la Dictando, transcriu aici un poem [nu au titlu; sper că voi reuşi să respect aşezarea în pagină]:

Anii ieşeau tot mai rar din case. Trăiau modest, fără poveşti

scumpe sau ziare; uneori îşi cumpărau de la copii desene în

creion cu şosele şi plopi ca vieţile ordonate şi sigure de altădată.

Semănau cu câte o stradă lăsată ziua cu luminile aprinse, cum stă-

teau la ferestrele lor reci, rupând caiete albe, neîncepute. Îi vedeam

numai seara, când o boală subţire şi înaltă se îneca în mine cu un

măr: nefericiţi, aşteptând fiecare, la cină, aceeaşi iarnă însorită.

Şi două imagini: una din librărie, alta din carte [sper că se poate citi şi acel poem].

Cenaclul TEXT la debut

Prima ediţie: invitat Radu Vancu. A citit şi Tudor Creţu un fragment dintr-un roman aflat în lucru. N-am filmat tot.
Fraza de debut n-am pierdut-o:


Din lectura lui Radu Vancu cred că lipseşte fraza de final:


Fragmentul din romanul lui Tudor Creţu:

Goya

O expoziţie care nu ar trebui ratată: Goya – Cronicarul tuturor războaielor. Dezastrele şi fotografia de război,  la Muzeul de Artă, 2 februarie- 31 martie 2013.

O dublă lansare, dar mai veche

Ar fi multe de povestit, pentru că multe s-au întâmplat între timp [adică în lunile astea de pauză]. Totuşi, dacă mă gândesc bine, n-am fost la prea multe lansări, pentru că au devenit atât de previzibile încât mă plictisesc foarte tare. M-am dus doar atunci când ştiam sigur că vreau cartea despre care era vorba.

Pe la sfârşitul lui noiembrie s-a întâmplat o dublă lansare pe care nu o puteam rata, şi pentru că nu puteam rata întâlnirea cu Moni Stănilă şi Alexandru Vakulovski. Cele două volume, Sagarmatha, respectiv Daţi foc la cărţi au apărut la Tracus Arte.

N-am făcut multe poze, dar cred că am surprins exact ce trebuia:  

 

Alexandru Vakulovski
citesc & mă rog III

citeam şi m-am gândit să
mă rog Doamne

Iisuse dar vreau să mă
rog şi am uitat ce am
vrut să mă rog

aşa că fă-mă Doamne să
uit tot ceea ce mă roade
şi e inutil
(Dă foc la cărţi, Doamne!)

Cenaclul TEXT

Tocmai mă uit la reluarea emisiunii lui Robert Şerban în care invitat a fost Tudor Creţu, dialog la fel de interesant ca cel despre poezie şi televiziune care a  avut loc la  Cartea de nisip, parte a întâlnirilor lunare numite TRYpoeTRY.

Se întâmplă multe lucruri bune în Timişoara, unul dintre ele fiind revitalizarea Bibliotecii Judeţene.Ştiu că Tudor Creţu e un personaj incomod şi în general nu prea e vorbit de bine de colegii lui de generaţie, dar ar fi nedrept să nu observ câte lucruri bune a făcut [până acum] ca director: festivalul LitVest, Cenaclul TEXT, Lecturi aprinse, expoziţiile de la Cafe Text.

Se spune că au fost cinci ediţii ale Cenaclului Text. N-am fost decât la primele două.

Prin iunie invitat a fost Andrei Bodiu. A citit poezii noi, texte aflate în lucru.

De pe celălalt mal

Aseară s-a lansat la Timişoara, undeva prin Bastion, antologia de poezie sârbă, sec XX-XXI, Malul celălalt, editura Herg Benet.

Coordonator: Aleksandar Stoicovici. 

Traducători:Liubinca Perinaţ Stancov, Slavomir Gvozdenovici, Aleksandar Stoicovici
 

Au fost acolo şi câţiva dintre poeţii sârbi: Rаdomir Andrić, Adаm Puslojić, Jovаn Zivlаk, Milovаn Mаrćetić, Tаnjа Krаgujević, Brаnislаv Milаnović, Ivаn Negrišorаc, Duško Novаković și Petаr Cvetković.

Trec şi eu aici un poem:

Tanja Kragujević
Fără veşti bune


În acest oraş lipsit de 
veşti bune. Caut
o librărie care să fie deschisă noaptea.
Cărţi care ajută
să suporţi
durerea şi nefericirea.


Mă uit la ceas. Fiecare
minut e un sfârşit de veac.
înmormântarea unor mici
lumini paşnice.