O colecţie de singurătăţi

Recunosc: n-aş fi citit cartea asta, dacă autoarea n-ar fi din Timişoara. Şi tot n-aş fi citit-o, dacă n-ar fi vorba de o poveste despre femei. Patru, ca-n Sex&the City; dar comparaţia se cam opreşte aici. Mai sunt câteva motive care m-au făcut să citesc romanul acesta, dar le zic un pic mai încolo.

Am fost la Joc secund, când s-a lansat cartea. Nu mai ştiu când, ştiu doar că nu era frig. Atunci, Adriana Babeţi spunea că limbajul nu-i vulgar, creşte din text, deci e motivat estetic. Am trecut la citit, mie mi s-a părut pe alocuri vulgar, pe deasupra povestea şi stilul îmi sunau tipice pentru generaţia Polirom. Am mai zis că totuşi nu-i my cup of tea, aşa că am abandonat lectura, deşi aş fi vrut să ştiu ce s-a întâmplat cu Gisela, violoncelista din carte.

Pe urmă, la Street delivery, am auzit-o pe Daniela Raţiu citind un fragment din roman, părea bine scris şi atât. Acum eroina era alta, Camelia; dar asta am aflat abia când am citit romanul.

Dar, până la urmă, m-a învins curiozitatea, mai ales după ce l-am auzit pe Robert Şerban, la A cincea roată (emisiune care tocmai a împlinit 7 ani şi povestea continuă!) că In vitro va sta la baza unui spectacol de teatru. Am visat eu, sau cineva zicea că Florin Piersic Jr. ar vrea să facă un film pornind tot de la In vitro?

Am citit romanul şi nu-mi pare rău. Să nu vă imaginaţi că am descoperit o capodoperă. Până la Hortensia, Yourcenar & co mai e mult. Dar In vitro e un roman bine scris, mai ales în a doua parte. Personajele sunt privite cu destulă cruzime, li se întâmplă tot felul de nenorociri, de parcă singurătatea n-ar fi fost de ajuns. Până la urmă, e vorba de lipsa comunicării. Nici bărbaţii din carte nu-s mai fericiţi, dar rămân oarecum în plan secund. E o carte plină de învinşi, dar nu cred că ar fi fost posibilă vreo victorie, chiar şi parţială.

Sunt zece capitole, titlurile fiind luate din Decalog. Să nu vă aşteptaţi să daţi peste Kieslowski în variantă feminină, e prea sus ştacheta. E vorba de un roman bine construit, bine scris, cu personaje nu multe, dar bine individualizate. O să revin mâine cu unele completări, mai am câte ceva de zis. Dar acum e prea târziu, nu mă mai pot concentra.

Daniela Raţiu, In vitro, Cartea Românească, 2006 [fragmente aici]