"Cuvinte despre tot"

E tare bine să ai surprize plăcute [sigur, nu doar când e vorba de lectură]. Nu mă aşteptam la mare lucru de la Istoria iubirii. Nu ştiam nimic despre autoare şi - pe deasupra- Humanitasul a zis că o lansează de Valentine’s. Aşa că mă aşteptam să fie un fel de sirop, ceea ce n-ar fi fost rău, fiind eu într-o stare în care mi-aş fi dorit să citesc o poveste cu oameni buni şi fericiţi, pentru care totul e simplu şi e frumos, like a walk in the park.

Dar Nicole Krauss a imaginat cu totul altceva decât presupusul sirop, a scris un roman care are stil, construcţie şi poveste. De fapt, mai multe din fiecare.

Istoria iubirii e povestea lui Leo Gursky, un evreu polonez, care a scris o carte despre/pentru Alma, singura femeie pe care a iubit-o. Dar e şi povestea Almei Singer, o adolescentă din New York, care poartă numele unei fete dintr-un roman, al cărui autor pare a fi Zvi Litvinov, un evreu şi el, emigrat în America de Sud. Zvi şi Leo au reuşit să fugă înainte de a începe holocaustul, alţii n-au avut acest noroc. Strania poveste a cărţii e reconstituită din detalii. Şi tot din fărâme sunt reconstruite destinele personajelor. Fragmente din Istoria iubirii se amestecă cu povestea halucinantului secol XX.

E al doilea roman scris de Nicole Krauss, care-i născută în 1974, aşa că performanţa ei mi se pare cu atât mai demnă de admirat. Multe ar fi de spus, dar zilele astea n-am răgazul să scriu despre cărţi în ritmul dorit.

Nicole Krauss, Istoria iubirii, traducere de Antoaneta Ralian, Humanitas, 2007

PS. am descoperit o foarte frumoasă cronică, semnată de Ovidiu Simonca: Cind istoria face loc dragostei