Amintiri cu un autobuz

M-am bucurat să-l văd miercuri seară, la Lumea citeşte!, pe Ioan Es. Pop. M-am mirat un pic, ba chiar m-am supărat oarecum, pe cei care l-au prezentat [la începutul emisiunii] ca fiind Ioan Pop. Pentru că era acolo în calitate de scriitor, era Ioan Es. Pop şi nu altcineva.

Mi-am adus aminte că acum câţiva ani, i-am citit nişte poezii pe internet, în Respiro. Nu ştiam mai nimic despre autor. Am dat de un poem cu un autobuz ce mergea spre Năneşti. La început m-a intrigat foarte tare, ba mă gândeam „ce-o mai fi şi prostia asta?”, dar n-am putut abandona poemul. Când l-am terminat, l-am mai citit o dată, şi încă o dată. Iar apoi am tot căutat prin librării vreun volum semnat Ioan Es. Pop. Am găsit - într-un târziu - Podul, o antologie publicată la Cartea românească, în 2000. Şi acum mă contrariază poezia lui, ceea ce-i bine, mă invită să o citesc.

Iar despre Catcher in the Rye numai de bine!