Azi n-am prea avut spor la citit, aşa că mai mult am răsfoit presa. Am găsit un interesant interviu cu Ioan Lăcustă şi un articol de Bedros Horasangian.
Şi am găsit pe Amazon însemnările unui cititor [nu vrea să-şi zică decât a reader] despre Manhattan Transfer. Zice el, printre altele: "At the risk of pointing out the obvious, none of the featured reviewers on Amazon's page for this novel mention the seemingly most obvious point about Dos Passos' style, which is that it's heavily influenced by Jazz rhythms and structures in its cutting between different characters and different points in time to flesh out and vary basic themes. The occasional interruptions by random characters echo the way a soloist seizes on elements or variations of a musical phrase to lend depth and context to an entire piece."
Nu ştiu eu prea multe despre jazz, dar cred că are dreptate.
Şi ca să fiu sinceră până la capăt, o să spun că m-am gândit să scriu ceva în seara asta doar pentru ca în final să pot scrie: Happy Birthday, Axl!
Posts
2 comments:
Niciodata n-am fost fana, dar happy birthday indeed. Pacat ca nu esti amatoare de jazz, si in Romania sunt trupe chiar bune. :)
Jazz ascult/vad eu [pe Mezzo], dar nu pot zice ca ma pricep. Mi s-a parut interesanta comparatia facuta de anonimul amazonian.
Post a Comment