Am dat peste o cronică la cartea lui Marin Preda şi m-am gândit că mie totuşi cartea asta mi-a inspirat altceva. E un bildungsroman din care eu am luat răzvrătirea. Am citit-o de foarte multe ori, ca să înţeleg exact ce n-am voie, deci ce trebuie să citesc.
Preda întâlneşte la un anumit moment un maestru orb, iubitor de literatură. Şi el îi spune adolescentului să nu se apropie de Gogol, Dostoievski, aşa că Preda pe aceştia îi citeşte mai întâi [nu mai ştiu ce autori i-a recomandat] Şi eu am făcut la fel. Şi bine am făcut!
Şi am mai învăţat ceva de la Preda: că Tolstoi e şi acela din Război şi pace, dar şi cel din nuvelele mai puţin reuşite. Astfel, atunci când mi-a plăcut cu adevărat un autor am încercat să-i citesc toate cărţile.
Şi am înţeles de ce Preda a ajuns un foarte bun prozator: îşi citea maeştrii cu creionul în mână, recunoscând că "aici e genial" sau dimpotrivă "fraza asta a feştelit-o".
Marin Preda, Viaţa ca o pradă, Cartea românească, 1979
Posts
2 comments:
Recunosc ca inca n-am ajuns sa citesc "Viata ca o prada", dar si eu il admir enorm pe Preda. Mi-a placut dupa ce am citit "Morometii" si "Cel mai iubit dintre pamanteni" si ma gandeam cat de bine poate sa surprinda atat viata citadina, cat si cea a satului.
si mie imi place Preda [imi plac si cartile lui considerate mai slabe, gen Marele singuratic]. Dar "Viata ca o prada" am citit-o de mai multe ori.
Post a Comment