Pauză de ceai

Azi, când citeam eu mai frumos şi mai frumos, mintea mea de blondă s-a oprit brusc, după care s-a învârtit o vreme ca satelitu' şi a hotărât c-ar vrea un ceai, să se liniştească. Dar n-am nimerit cutia cu ceai de tei, am nimerit-o pe cea cu ceai verde. Bun şi el, dar dă insomnii. Aşa că scriu aici, să spun de unde a venit toată tevatura asta.

De vreo două zile citesc Regina de gheaţă. Ştiam că începe prost, mă avertizase vic [mulţumesc pentru urări/încurajări!]. Am zis: nu-i nimic, e greu să găseşti din prima, echivalentul cel mai bun. Când am dat de inelul de căsătorie, mi-am zis că redactorul de carte ar fi trebuit să fie mai atent, traducătorul: a. era presat de timp; b. trebuia să predea traducerea cât mai repede; c. nu e căsătorit; d. de unde să ştie de verighetă.

Dar când am citit „tuturor din magazin le era milă de mine", m-am gândit că ar fi trebuit să fie „tuturor celor din magazin", dar pe urmă mi-am adus aminte că azi e la modă să zici „omul care l-am văzut" şi alte chestii d-astea. Aşa că nu ştiu alţii cum sunt, dar eu mă duc luni să caut o carte de gramatică, să mă lămuresc cum stau lucrurile. Poate s-au schimbat în asemenea hal.... sau poate nu. Adică traducătorul = trădătorul. Adică, trădare să fie dacă interesele partidului o cer...

Şi acum, deoarece ora e încă tânără, o să citesc mai departe. Deocamdată am o mică problemă cu nişte precipitaţii. E o carte plină de surprize. Şi am ajuns doar la pagina 53.