Stereo

În Dilemateca, numărul 49/iunie 2010, a apărut o anchetă despre cartea românească preferată a bloggerilor [mai bine zis: cartea preferată din cele publicate în 2009, de un autor român]. Cu acordul lui Marius Chivu, transcriu răspunsul meu. Îl trec aici din mai multe motive, unul fiind şi acela că mi s-a reproşat [cu delicateţe şi prietenie, ce-i drept] că unele nume apar cam des pe blogul ăsta. Şi am promis atunci că o să le repet ori de câte ori o să am ocazia. Cele două nume sunt evident Dan Coman şi Claudiu Komartin.

---
La început mi-a fost teamă, am avut senzaţia că ar trebui să spun care-i cea mai bună carte din 2009. Cartea preferată deja e altceva, ţine de cel mai frumos subiectivism. Sper că nu se aşteaptă nimeni să aleg o carte de proză, pentru că aproape nu mai citesc aşa ceva (iar atunci când se mai întâmplă în cel mai bun caz nu regret că am cumpărat cartea). Până la urmă 2009 a fost un an bun pentru poezie, iar cărţile care-mi sunt cele mai dragi s-au detaşat cumva de celelalte încă de la început. Ştiam că vor apărea şi am pândit librăriile în zilele în care se primea marfă. Când am dat de ele, n-am avut răbdare, am început să le citesc imediat, le-am răsfoit şi-n drum spre casă, le-am citit apoi pe nerăsuflate, de mai multe ori. Iar acum în anumite momente, mă întorc la ele, mai caut un vers anume, o stare anume. Şi, dacă mă gândesc bine, în diverse ocazii, toţi prietenii mei (care încă mai citesc poezie) au primit de la mine, cadou, cele două cărţi: Dicţionarul Mara şi Un anotimp în Berceni. Aş putea să spun şi care-i poezia favorită, dar nu o s-o fac. Mă gândesc să o ţin doar pentru mine, mai ales că nici autorul ei nu mizează pe ea (nu a citit-o la nici o lectură publică, dar eu încă mai sper). Nu, nu e cea mai bună poezie din volum, dar nu contează, e poezia mea*.

-----

Între timp Un anotimp în Berceni a apărut într-o nouă ediţie. Ştiu eu din sursă sigură că sunt vreo 8 poezii în plus şi poezia mea* îşi simte uşor ameninţată poziţia. Ştie ea de ce.