Am aflat că există un poet cu numele de Emil Botta dintr-o carte, dar nu era una de critică, nici de poezie. Era un roman, dar nu-mi aduc aminte exact titlul/autorul [deşi am senzaţia că era autoare]. Era acolo un personaj care ţinea foarte mult la Emil Botta. Era bolnav, internat pe termen mai lung într-un spital, iar cei apropiaţi, pentru a-i ridica moralul, îi duceau cărţi, unele alese cu grijă. Printre ele şi poeziile lui Emil Botta, apărute în diverse ediţii. Şi discutau despre ele, nu erau simple obiecte trecute de la unii la alţii. Mi-a plăcut mult cartea aia, în care Botta era aproape un personaj. M-am întrebat eu de ce nu ştiu cine-i Emil Botta, dar la halul în care erau atunci manualele, şcolile, programele nici nu mă mir. Nici azi nu-s mai bune, dar măcar pe vremea aia aveau o scuză că erau cum erau, vremurile erau de vină, evident.
Emil Botta
Remember*
Ce departe eşti, întunecata mea iubită,
prin pereţii odăii te văd ca prin sită,
şi te-aud chemându-mă ca din altă planetă
şi-mi scrii poezii pe obrazul de cretă.
E posibil, e posibil oare să nu pot muri,
să-ţi aud vocea suind treapta nopţii, şi suind în zi,
să mă ridic din pat ca o stafie, ca marinarul de veghe,
să te zăresc în somn de la o mie de leghe?
Da, e posibil, întunecatul meu iubit,
să mă auzi cântând chiar când voi fi murit,
să mă vezi aieve în cereasca oglindă
şi în părul meu stele să se stingă şi să se aprindă.
Dar să nu te superi dacă sărutul meu va fi rece,
dacă dragostea mea ca un frig o să te sece,
dacă îmbrăţişarea mea te va face să suferi
aducându-ţi aminte, nu, să nu te superi.
----------
*din volumul Întunecatul April (1937)
Emil Botta
Remember*
Ce departe eşti, întunecata mea iubită,
prin pereţii odăii te văd ca prin sită,
şi te-aud chemându-mă ca din altă planetă
şi-mi scrii poezii pe obrazul de cretă.
E posibil, e posibil oare să nu pot muri,
să-ţi aud vocea suind treapta nopţii, şi suind în zi,
să mă ridic din pat ca o stafie, ca marinarul de veghe,
să te zăresc în somn de la o mie de leghe?
Da, e posibil, întunecatul meu iubit,
să mă auzi cântând chiar când voi fi murit,
să mă vezi aieve în cereasca oglindă
şi în părul meu stele să se stingă şi să se aprindă.
Dar să nu te superi dacă sărutul meu va fi rece,
dacă dragostea mea ca un frig o să te sece,
dacă îmbrăţişarea mea te va face să suferi
aducându-ţi aminte, nu, să nu te superi.
----------
*din volumul Întunecatul April (1937)
Posts
7 comments:
Frumoasă reîntâlnirea cu poezia lui Emil Botta prilejuită de postarea ta. Mulţumesc.
Hai că asta prea-i boacănă ! Cum să nu fie Emil Botta în manuale "pe vremea aia" ? Era, slavă Domnului, se scriau cronici imediat ce îi ieşea vreo carte şi în plus i se scosese o ediţie de definitive, şi iarăşi în plus Radu Călin Cristea publicase o monografie despre şi aşa mai departe.
Mi se pare de-o aşa ipocrizie să dai vina pe toată lumea că n-ai avut tu acces la o carte sau la alta ! Nu înţeleg de ce percepi literatura ca pe-un fel de hipermarket în care produsele trebuie să fie toate pe rafturi şi să te mai şi tragă de mânecă !
Revin: în 1968 Manolescu îl selecţionase în antologia lui de poezie interbelică (a cărei prefaţă a devenit mai apoi "Metamorfozele poeziei"), deci clişeul cu "vremea aceea" se invalidează complet.
Dar de faptul că era şi actor şi că a jucat în "Dacii" rolul marelui preot ai aflat ? Sau nici asta nu se putea şti tot de răul manualelor ?
Acum depinde şi cât de "aia" e vremea. După 70 cred că a fost în manuale.
Îi poţi căuta şi prozele din 1967 "Râsul tăcut", E.P.L. S-ar putea să le găseşti la vreun anticariat online.
Şi-l poţi vedea în "Reconstituirea" :)
@Adela - ma bucur ca-ti place.
mi-am gasit cartile lui Emil Botta, de ani buni, in anticariate.
iar ca actor, mi-l aduc aminte mai ales din "Napasta"
@anonim- as da ip/ul dar stiu ca nu se face, asa ca te las anonim.
eu eram pe vremea aia in liceu, intr-un oras mic. liceele teoretice fusesera inlocuite de altele. poate pe la inceputul anilor 70, cand a fost asa o usoara liberalizare, s-a facut Botta in scoala. eu stiu sigur ca n-am aflat despre el din liceu. programa era incarcata de alte nume. iar scoala se ocupa cu faurirea omului nou. pentru mine au fost ani de cosmar. nu mai am manualele, dar am caietul cu care mergeam la meditatii pt bacalaureat. in fine, nu mai conteaza.
filmele facute de acel individ m-au lasat tot timpul rece. nu cred ca am vazut vreun film istoric facut de tovul acela. nici la altele nu m-am prea uitat.
@anonymous: ce replici de rea-credinta poti sa dai! iti garantez eu, care am facut scoala intre 80 si 92, ca nu era picior de Botta in niciun manual; (eventual sa fi fost pe la lecturi facultative, nu tin minte);
@white noise: strofele de mijloc ale acestui poem erau cantate la cenaclul "Flacara", nu mai tin minte de cine :) eu habar n-aveam ale cui sunt, evident :) insa, intamplator, am citit ceva Botta prin generala/liceu, c-aveau ai mei un volum prin casa
@capricornk13 - imi aduc si eu aminte melodia, dar vag de tot.
si nu, nu e "rea-credinta" ci ceva mult mai urat.
si nu lasi comentariu anonim pe un blog dupa ce ai lasat altele cu nume cu tot, pt ca ip-ul te tradeaza.
si eu am dat vina pe un sistem, nu pe toata lumea.
am zis "manual", nu "curs universitar" sau altceva.
eu asa am aflat ca exista emil botta.
in fine, vremuri grele.
Post a Comment