Îmi tot aduc aminte ce spunea Ileana Mălăncioiu: poeţii care au prieteni au mare noroc [prieteni care să vorbească despre poezia lor]. În felul ăsta un poet poate ajunge mai uşor la anumiţi cititori şi nici nu e uitat prea repede după aceea. M-am gândit la toate astea şi atunci când, la Oradea, Claudiu Komartin l-a prezentat pe Viorel Mureşan:
Şi m-am gândit să scriu câte ceva mai mult pentru pentru a găsi pretexte de a intercala înregistrările pe care le-am tot făcut. Pentru că de fapt ceea ce ar trebui să conteze sunt textele şi scriitorii [adică ce au ei de zis].
La Oradea, Viorel Mureşan a lansat două cărţi. Mai întâi a citit din Buchetul de platină, volum apărut la Eikon.
lectură 1
lectura2
Şi Komartin a vrut să vadă cum sună un poem ales la întâmplare.
Şi discuţiile au continuat, pentru că abia după ce se citeşte, se poate discuta cu adevărat.
va urma
4 comments:
pare sa fi fost foarte frumos :) e o chestie si cu vocatia asta a prieteniei, stii? mi s-a facut si mie dor de o lectura, poate ajung pe undeva
@capricornk13 - a fost frumos, pt ca a fost o editie mai deosebita, nu s-au disecat textele ci s-a vorbit despre literatura, dar cred ca am mai zis asta :)
nu stiu ce lecturi se anunta prin bucuresti, dar maine ai putea da o fuga pana la iasi sau la sibiu :)
@capricornk13 - e o seara Rolf Bossert la Muzeul Lieraturii, de la 6. uitasem, uite ca si-n Bucuresti e ceva
O, da, dar nu prea am cum sa ajung eu la evenimente de la ora 6. Asta e...
Post a Comment