PdS 64

A trecut un an şi un pic de când n-a mai sunat nimeni să spună ce faci, mă, hai să vorbim despre cărţi. Nu-i plăceau prea mulţi autori români,  ştiu că îi plăcea Gherasim Luca. Dar cred că l-a citit mai mult în franceză. 

Gherasim Luca

Ritul clădirilor de ebonită

Cu coconiţe în ceasornicele balurilor interne
inime îşi desfac cadranul în patru numere,
iubirea, voal punctat cu sclipiri găsite prin stele,
aerul cloroform taie canalele minţii,
chitarele pe note de coaste, fierăstrău de mătase pe curelele
violoncelelor,
decor liniştit în gura lunii şi-a munţilor.

Fântâna din ascunzişuri bate tictacul faptelor
cu degetele vătuite pe o masă de marmură.

Frământarea a tras cărări de ebonită prin păr,
oglinzile ochilor au cuprins în pupile un punct,
faţa cu foaia turnată-n melodii a aţipit
şi gândul e răsturnat pe zbârciturile vremii.

Mi-am îngropat glasul în pulpa pământului,
râuri, mâinile s-au scris pe dealuri
şi înăbuşită e Niagara sughiţului
pe muşchii fulgilor
şi de răsunetul pereţilor ţesuţi cu vată.

Raielele poverilor au parcurs ce-au putut să parcurgă,
azi e sfârşitul unui început,
răsunetul inimii a intrat prin gura heraldului de turnuri,
şi numele editurii s-a cusut pe ultima cămaşă a sufletului.