PdS 63

Din antologia mea nu putea lipsi Cristian Simionescu, un poet despre care nu se prea vorbeşte. Niciodată nu s-a vorbit prea mult despre el, nici măcar după ce a luat premiul acela de la Botoşani. Poemele lui cele mai bune cred că sunt cele lungi, dar nu am răbdare să copiez niciunul. Citiţi-le voi.

Cristian Simionescu
***

Nu te-nşela că zbîrciturile şi fălcile
coborîte sînt lăcaşe de seninătate. Pari un bariton
scîncind ca o moronosiţă, atît de măsluită
e Vocea ta. E timpul să-ţi mărturiseşti nenorocirea:
pribegirea prin viaţa care trecu, urmărind o picătură în ocean -
poţi înnebuni dacă nu eşti copt pentru această întîlnire
cu fostele tale petreceri, evenimente şi doxe. Şterge-ţi
zeama din barbă, bătrîne! Primeneşte-te. Apără-te
de riscul de-a fi un bătrîn caraghios. Să rămîi
un bătrîn lup marin, în odaia suferinţei tale.
Cînd în singurătate, te lipeşti ghemuit
de patul tău, pune jos un cub de zahăr,
puţină miere şi odaia ta va fi populată
de furnici. Oricum, cînd sînt fiinţe vii mai multe,
noaptea-i mai puţin tragică,
încheieturile dor mai puţin.

(din Maratonul. Antologie, Timpul, 1995)
-----------

Mai trec şi două poezii care mă cam obsedează, poezii primite pe mail [Poem A Day]. Sunt din alt film, nu din cel cu pds-ul.

Anne Stevenson
Drench

You sleep with a dream of summer weather,
wake to the thrum of rain—roped down by rain.
Nothing out there but drop-heavy feathers of grass
and rainy air. The plastic table on the terrace
has shed three legs on its way to the garden fence.   
The mountains have had the sense to disappear.
It's the Celtic temperament—wind, then torrents, then remorse.
Glory rising like a curtain over distant water.
Old stonehouse, having steered us through the dark,
docks in a pool of shadow all its own.
That widening crack in the gloom is like good luck.
Luck, which neither you nor tomorrow can depend on.

de aici 

Sandra Beasley
Vocation

For six months I dealt Baccarat in a casino.
For six months I played Brahms in a mall.
For six months I arranged museum dioramas;
my hands were too small for the Paleolithic
and when they reassigned me to lichens, I quit.
I type ninety-one words per minute, all of them
Help. Yes, I speak Dewey Decimal.
I speak Russian, Latin, a smattering of Tlingit.
I can balance seven dinner plates on my arm.
All I want to do is sit on a veranda while
a hard rain falls around me. I'll file your 1099s.
I'll make love to strangers of your choice.
I'll do whatever you want, as long as I can do it
on that veranda. If it calls you, it's your calling,
right? Once I asked a broker what he loved
about his job, and he said Making a killing.
Once I asked a serial killer what made him
get up in the morning, and he said The people.

de aici