În Timişoara 17 decembrie e zi de doliu. Am trecut prin Piaţa Operei, lumânările ardeau deja. O aurolacă a venit speriată în fugă de pe o străduţă laterală. Nu ştiu ce vedenie o chinuia, nu era nimeni pe urmele ei. A dărâmat câteva lumânări. Un puşti [n-avea mai mult de 14-15 ani] a făcut atunci cel mai frumos lucru posibil: s-a dus şi a a aranjat lumânările, le-a pus la locul lor. M-am întors spre seară să fac poze. Unele lumânări deja se stinseseră, exact ca vieţile lor, mult prea repede. Le mulţumesc în fiecare secundă şi niciodată nu voi putea să le mulţumesc îndeajuns.
Posts
