S-a terminat şi al doilea episod din Forsyte Saga şi senzaţia pe care o am s-a accentuat. Adică, îmi dau seama că lumea din romanul lui John Berendt pare mai apropiată de aristocraţie, decât de imaginea Americii, de o lume supertehnologizată, care se mişcă cu o mare viteză, pe o traiectorie doar a ei.
Mai mereu romanele despre Sudul american parcă n-au nici o legătură cu lumea asta în plină viteză. Cred ca s-ar putea găsi şi contraexemple, dar nu vreau să le caut. Îmi place aşa, să mă gândesc la o lume diferită. Când am început cartea, m-am gândit la New Orleans, din cauza jazzului şi a documentarelor pe care le-am văzut. Dar suntem în Savannah, în secolul XX. Imaginea oraşului e reconstituită din legende, din poveştile pe care le ştiu doar localnicii. Dar mai e şi imaginea presărată prin diverse romane, mai ales în Pe aripile vântului.
N-am terminat cartea. Am şi făcut vreo două zile pauză, pentru simplul motiv că Styron a luat caimacul. După aceea lucrurile au intrat în normal, m-am întors la Miezul nopţii în grădina binelui şi răului. Mai am de citit partea a doua, acum am ajuns la momentul crimei, care nu pare a fi evenimentul central din roman. Din câte îmi amintesc, filmul cam începea cu împuşcăturile.
În vreo 2-3 zile o să termin de citit, deşi aş vrea să dureze mai mult.
Posts
No comments:
Post a Comment