Pentru că Hellene m-a rugat aşa frumos, n-o pot refuza. Aşa! iau prima carte ce-mi cade în mână, adică exact asta pe care ieri am început să o citesc, adică John Berendt, Miezul nopţii în grădina binelui şi a răului, o deschid la pagina 111 şi scriu primul paragraf:
„O oră mai târziu ne uitam la un Pontiac Grand Prix din 1973. Caroseria aurie era lovită şi plină de rugină. Parbrizul era crăpat, plafonul viniliu se scorojea, capacele roţilor lipseau, iar motorul trecuse de mult de trei sute de mii de kilometri. Dar mergea binişor şi era mare. Nu avea stabilizatoare, dar capota era atât de lungă încât aducea cu prova unui pachebot. Omul cerea opt sute de dolari."
N-am ajuns la pagina 111, dar am senzaţia că am văzut filmul, cu Kevin Sapcey. Oricum, cartea are peste 400 de pagini, am ce face toată săptămâna.
Iar leapşa asta nu ştiu unde să se ducă, să se ducă unde vrea ea.
Posts
2 comments:
;) Am stiut ca o sa iti placa tagul asta. Spor la citit cartea. sa faci un rezumat.
mi-a placut, ca-i despre carti.
cu cititul, merge cam greu zilele astea. ieri am fost la intalnirea cu Tismaneanu, azi ma duc la Foarta si vreau s-ajung si prin piata Traian, macar atunci cand se dau filmele scurte, parca vineri
Post a Comment