Zilele trecute Ana Puşcaşu şi-a lansat cartea de debut. O să încarc cât de curând unele înregistrări, când voi găsi câteva momente mai liniştite. Se întâmplă multe lucruri în oraş. Azi am fost la acea lectură din parc organizată de Ariergarda, iar seara se va încheia cu un spectacol de teatru, în Piaţa Operei.
Peste o săptămână, două, trei, sper să apară şi noul volum al lui Aleksandar Stoicovici, un alt paveldanist, un poet, dar şi un om special. Trec aici un poem care a apărut prin reviste [cred că în Poesis internaţional] şi sper că va face parte şi din acest nou volum[va fi unul bilingv].
Aleksandar Stoicovici
cântec de leagăn şi de moarte
acolo sus moartea nu înseamnă mai nimic
lama cuţitului se mişcă pe unghie ca pe-o bucată de săpun
şi nicio speranţă nu trece prin zidurile de văiugă
inima se chirceşte. se face măruntă cât o rândunea
căzută în grâul roşu de toamnă
moartea nu înseamnă mai nimic
într-un loc în care câinii îşi îngroapă propiile oase
dacă refuzi să vorbeşti te vei înfrăţi cu şerpii
va trebui să-ţi acoperi ţeasta cu pielea lor rece
pentru a-ţi îmbălsăma singurătatea
dacă refuzi să vorbeşti
te vei înfrăţi cu şerpii
la marginea oraşului cu mii de ferestre suntem doar noi
unul mai tăcut decât celălalt
în podul casei bunicul stă întins pe jos
cu lama cuţitului înfiptă-n spate
inima lui cât un viespar se umple de sângele morţilor
iar sângele morţilor ajunge numai la cei ce dorm