Poezia asta mă bântuie adesea, poate şi pentru că destul de des trec pe strada Martir Sorin Leia. A apărut într-un volum colectiv, lansat într-un alt decembrie la Timişoara. Şi acum îmi aduc aminte ce mult a nins în ziua aceea. Anumite lucruri n-ar trebui să fie uitate vreodată.
Moni Stănilă
21.12.(după douăzeci de ani)
(antiteză)
în staţia autobusului 33 un panou:
82 la sută din timişoreni au uitat. tu?
am uitat dacă lea sorin era şaten
la catedrală nu are poză. nu avem sfinţi
nu s-a murit în închisori
în 89 nu s-a întâmplat nimic
doar că s-au scos uniformele din şcoală
şi-am dat foc cravatelor
piteşti = dacia; (roman braga + sorin lea + sandu tudor +
1234 decese = iliescu, băsescu, constantinescu.
arsenie papacioc se roagă pentru mântuirea tuturor)
cred că sorin e brunet / hiperbolizat în mintea mea
uşor hristic şi poate frumos – dacă nu l-aş fi privit
în faţă prin februarie
proaspăt scos din groapa comună
cu un ochi de metal (7.62 mm)
Posts
