PdS 59

O înregistrare de la Bistriţa, poezii de Vasile Vlad [Scrisoare neagră] şi Ionel Ciupureanu, publicate în primul număr din Poesis Internaţional, poezii citite  într-o duminică dimineaţă în Class Cafe:

Ia revista, revistă specială!!!!!!!!!

Ce bine că am fost un pic mai leneşă şi am tot amânat să scriu despre lansarea revistei Poesis Internaţional [e vorba de un magazin literar, trimestrial; nu e o revistă doar de poezie]. Tot la Bistriţa s-a întâmplat şi asta. 

Şi am amânat destul de mult încât am avut timp să descopăr că a apărut un blog oficial în care apare şi o parte din sumar. Aşa că pot să-mi cultiv cu pasiune maximă lenea asta şi să vă rog să citiţi acolo şi ce vă/ne aşteaptă. 

Trec direct la poze cu Dumitru Păcuraru [directorul revistei], Ion Mureşan [unul dintre redactori] şi Claudiu Komartin, redactor şef.  

 

Deja apariţia revistei a fost semnalată în presă: Observator cultural, Dilema veche [în numărul de azi, încă nu e pe net] şi pe bloguri: Liviu Ioan Stoiciu scrie despre o revistă de lux. Azi, la NRV, Adela Greceanu a povestit mai ales despre Cultura - mod de întrebuinţare, articol scris de Radu Vancu.

O scurtă înregistrare de la Bistriţa:

Cu Blecher la Bistriţa

Am spus că s-au întâmplat multe lucruri în premieră în timpul festivalului de la Bistriţa. Vineri, 16 iulie, în Class Cafe a  avut loc o ediţie specială a Institutului Blecher. Pentru prima dată a avut loc în deplasare. Pe blogul oficial puteţi găsi textele citite, fotografii, şi o cronică  a celor întâmplate. Aici doar câteva înregistrări. Mai întâi [aproape] începutul acestei ediţii în care au citit Ioana Bradea şi Alexandru Văsieş:

Ioana Bradea a citit câteva capitole din Scotch, roman nou apărut la Polirom [dar vă rog eu să citiţi şi Băgău]:

Apoi  s-a trecut la poezie. A citit Alexandru Văsieş, încă elev în Bistriţa [după o scurtă prezentare, urmează lectura]:

 şi încă o poezie:

Finalul nu a fost ca la Bucureşti, adică nu au fost disecări ale textelor, dar tot s-au spus lucruri interesante. Şi mă bucur că am fost acolo. Am mai spus: dacă ar fi posibil, n-aş pierde nicio ediţie a  Institutului Blecher.

Pentru final o frântură din dialogul dintre Komartin şi Ioana Bradea:

Despre bloguri, la Bistriţa

Duminică dimineaţa, în Class Cafe s-a lansat primul număr din Poesis Internaţional [un magazin literar care arată foarte bine; o să aibă parte de o postare specială], iar apoi s-au dezbătut lucruri importante legate de internet şi bloguri. Deocamdată nu zic nimic mai mult, dar poate într-o zi voi zice.

Marin Mălaicu Hondrari

Radu Vancu

Mircea Cărtărescu

Şi încă o zi

Sâmbătă am fost în excursie, ne-am adunat frumos, ne-am urcat în autocar şi ne-am dus la Sângeorz Băi. În autocar am cântat, ne-am prostit, am şi învăţat câte ceva [de exemplu am aflat că Someşul Mare trece prin Ilva Mică], dar în general am fost cuminţi. 

Am fost pentru prima dată la Muzeul de Artă Comparată şi mi-a plăcut tare mult [nu doar pentru că e albastru] :

Acolo a avut loc un vernisaj* [Bianca Boeroiu, ceramică] şi o lansare de carte [un fel de reluare a unui moment de la Bistriţa; Ioana Nicolaie şi-a lansat Cerul din burtă, mărturisind că şi-ar dori să se reîntoarcă pentru  a lansa cu adevărat cartea pentru copii, Aventurile lui Arik, despre care acum a spus doar două vorbe, în viteză]

La întoarcerea în Bistriţa, am trecut pe la Sinogogă, pentru o nouă repriză de lecturi.

Vlad Moldovan

 

Octavian Soviany

Radu Vancu

Răzvan Ţupa

La finalul serii, după câteva lecturi neincluse în programul iniţial [au citit Dinu Flămând, Aurel Rău şi Nicolae Tzone, prezenţi la Bistriţa în calitatea lor de traducători şi editori], Mircea Cărtărescu şi-a lansat cele două noi cărţi apărute la Humanitas: Nimic şi Frumoasele străine [prezentarea a fost făcută de Lidia Bodea]:

Eu am filmat doar la partea cu nimicul. Mai întâi a povestit despre carte, poeţi şi poezie [aici o primă parte], iar apoi a şi citit ceva:

 

*Am uitat să zic ieri: a mai fost un vernisaj, tot inclus în programul oficial al festivalului; în prima zi la Sinagogă, s-a deschis o expoziţie Paul Celan:

Prima zi, mai mult a doua

Am auzit păreri diverse la Bistriţa, cum că ziua x  a fost mai bună decât celelalte [în care x e o variabilă, foarte variabilă ca toate variabilele care se respectă]. Mie mi-au plăcut diverse lecturi, presărate în toate cele trei zile, aşa că n-am o zi favorită. Din prima [când au fost trei lansări de carte, lecturi şi un spectacol  bazat pe textele lui Octavian Soviany] nu am nicio înregistrare, deşi am făcut câteva cu telefonul mobil. Nu prea pot fi folosite pe aici.  Aşa că trec direct la lecturile din ziua a doua:

Adela Greceanu

Ştefan Manasia

Rareş Moldovan [a prezentat şi un număr nou din Echinox, dar a şi citit câteva poezii, nu din alea]

Marius Chivu

Ioana Nicolaie

 

La Bistriţa, Ioana Nicolaie şi-a lansat o carte, ediţia a doua a Cerul(ui) din burtă, despre care a şi povestit câte ceva [a fost prezentată de Marius Chivu].

Vineri a fost şi vizita la penitenciar, dar a mai fost şi o ediţie specială a Institutului Blecher, aşa că va avea parte şi de o postare specială, cu poze, poveşti şi alte înregistrări. 

PdS 58

Un poet descoperit/redescoperit de Institutul Blecher, şi o poezie dintr-o antologie lansată la Bistriţa: până mereu, Charmides, 2010.

Gabriel Daliş

autoportret

: sunt tot mai orb când e vorba de oameni.
văd numai ferestre vechi prăbuşindu-se
din pereţi pe străzi înguste
pline de ceilalţi oameni.
par un înviat
trezit pe o streaşină.
m-am închegat în mine
ca sângele sub o căzătură,
dorm într-un pat înfricoşător şi adânc
şi niciun vis şi nicio parte trează.
îmi place să mă ascund
şi îmi place să caut
sunt ca un câine mare şi alb
abia găsit.

Biiiiis!

Nu ştiu ce aţi făcut voi azi, dar eu am fost la Bistriţa. Am închis ochii şi gata, am fost acolo. M-am plimbat pe pietonală, am băut o cafea în Class Cafe şi am ascultat poezie.

N-a fost chiar aşa simplu cum pare, dar am avut un ajutor de nădejde: NRV de azi, adică emisiunea Adelei Greceanu. S-a vorbit numai despre festivalul de la Bistriţa. Aşa că am închis ochii şi m-am ascuns acolo, in the back of my mind, unde toate-s puse în ordine. Şi-am mai primit o doză de energie de la Miruna Vlada, dar şi Răzvan Ţupa a zis ceva despre viaţa care merită trăită şi devorată. Pe urmă am auzit cum pătrunde realitatea într-un poem de Gabriel Daliş, pentru că tremura tot în timp ce citea  şi-a zis simplu: tremur tot, nici nu mai văd. Nu ştiu de ce, am senzaţia că unii au crezut că e un vers. Şi mi-au rămas în cap frînturi din cele citite atunci/reauzite acum: umbrele lupilor şi umbrele oamenilor se amestecă într-un poem al lui Octavian Soviany, şi desigur, trebuie să mă ţin de ceva şi mă ţin de tine (Ana Dragu),  uită-te la mâini ca la un stăpân (Vlad Moldovan), două anotimpuri au trecut de când ocolim viaţa (Marius Chivu), oamenii există şi sunt buni (Radu Vancu), înţelege că frumuseţea există (Claudiu Komartin, care a mai şi rostit un mulţumesc timid şi uşor stânjenit, în momentul în care lectura i-a fost întreruptă de aplauze) . Şi dacă luna, la luna, o să spun şi eu, aşa cum zice şi Mircea Cărtărescu: organizatorii ar trebui să fie  [bine] plătiţi. Se pare că nu prea s-a întâmplat aşa.

Am uitat să spun ieri: pe lângă vizita la penitenciar, au mai fost întâmplări emoţionante la Bistriţa. În momentul în care, la sinagogă, pe ecranul amplasat pe scenă a apărut înregistrarea cu George Vasilievici m-am simţit ca atunci când am văzut Hier Himmel şi pe ecran  a apărut Aglaja Veteranyi [pe care între timp parcă toţi am uitat-o]. Vocea lui Constantin Virgil Bănescu mi-a adus aminte de Alba, când nimic din ce s-a întâmplat nu credeam că se va întâmpla. 

Nu ştiu ce încheiere să fac, aşa că mai pun două poze: 

La Bistriţa, birjar!

Nu vă speriaţi că n'au murit, ci doarme. De fapt, nu doarme, ci stă de veghe şi priveşte, sper că mai frumos decât faimoasa insectă ce privea în zare. Aşa că să începem cu începutul: locuim la bistritz, deasupra mării, la doi ani lumină de ceva foarte, foarte fragil.  Oooops, ăsta nu e începutul meu. Al meu începe aşa: joi dimineaţa, 15 iulie, pe la 6.23 a plecat un tren din gară. Dar de data asta a fost cumva mai altfel, n-a pornit ca într-o romanţă, m-a luat şi pe mine.  A plecat după o noapte albă; nu ştiu cum se face dar, ori de câte ori trebuie să plec undeva, vecinii mei se mobilizează exemplar şi eu nu pot închide niciun ochi. Dar e bine, în felul ăsta ajung la gară exact când trebuie.

Cine crede că în România nu mai există camere de tortură n-a urcat niciodată în trenul foamei. Din fericire am scăpat cu viaţă. Şi mi-am revenit repede. Pentru că uneori reuşesc să fiu aşa, adică uit şi renasc cu o viteză uimitoare. În gara din Beclean mă aşteptau Rareş şi Vlad Moldovan, deci am lăsat în altă viaţă căldura sufocantă din compartiment, duhorile, ţipetele şi pe domnul Goe. Ultimii kilometrii din drumul spre Bistriţa i-am făcut ascultând poveşti şi muzici. Am dat vreo două telefoane, să afle lumea că mai e un pic şi ajung.

După ce am inghiţit o salată, dar mai ales o cafea salvatoare, am lăsat bagajul pe undeva şi am pornit spre o librărie, unde s-a lansat Scotchu' Ioanei Bradea. Am făcut poze cu telefonul  mobil, dar nu le-am descărcat din motive tehnice.  Nu ştiu cum de-a fost posibil, dar am plecat de la hotel fără aparatul foto. După încă o cafea am pornit spre Sinagogă unde au avut loc lecturile [unele mult prea scurte; asta e, sunt veşnic nemulţumită].

Comparând programul cu cel al festivalului de anul trecut am văzut că anul ăsta s-au întâmplat mult mai multe lucruri, multe şi variate: lecturi, lansări, teatru, vernisaj, muzici. Pentru cei care au fost la penitenciar, orele petrecute acolo au fost cele mai încărcate de emoţii.  A fost mai întâi o piesă de teatru, actorii fiind cei din trupa anOnimus. Titlul spectacolului: Trişez cu viaţa. Regia: Camelia Toma. Scenografia: Ana Toma. Scenariul e unul special. Mai întâi a fost un atelier de scriere creatoare, condus de Claudiu Komartin. La final a scris un text încercând să nu-i trădeze pe cei care şi-au spus povestea. Dar nu e doar atât. Marele lui merit stă în faptul că a ştiut ce să întrebe şi cum, în aşa fel încât să i se răspundă cu adevărat. A pus apoi poveştile în ordine şi a intercalat mici fragmente care au sunat ca nişte mici poeme [unele cred că ar rezista şi separat].

De pe blogul oficial al trupei am aflat numele participanţilor la atelierul de scriere dramatică: Ioan Amarghioalei, Rareş Constantin Andreşan, Gică Anton-Chelaru, Adrian Beliga, Florin Blehoghe, Balint Calo, Aurel Călin, Andrei Csillag, Virgil Constantin, Ioan Dălălău, Daniel Filip, Rareş Ioan Hădărean, Laurenţiu Hătărăscu, Marius Ionaşc, Laszlo Lorinczi, Cornel Moldovan, Gavril Moldovan, Zaharie Nariţa, Andrei Năstasă, Jenică Pavăl, Vasile Popa, Ioan Proca, Relu Rotaru, Cătălin Stelică Sbînă, Cornel Stoica, Gabriel Sebestyen, Liviu Sucuturdean, Tiberiu Şerbănescu, Toader Tanca, Ovidiu Zaharie. Şi aici sunt poze de la premieră. Afişul [realizat de Ana Toma] l-am furat tot de pe blogul oficial. Sunt trecuţi acolo şi actorii [deşi între premieră şi următorul spectacol s-au mai făcut mici schimbări; la puşcărie e ca-n viaţă: unii vin, alţii pleacă]. 

A fost şi o lectură la penitenciar, cei care au vrut să citească au citit. Iar audienţa a fost încântată. S-a aplaudat la scenă deschisă, iar Nora  Iuga şi Rareş Moldovan au fost întrerupţi de mai multe ori de aplauze. 

Dar s-au întâmplat multe lucruri frumoase între 15 şi 18 iulie, aşa că închei episodul de astăzi trecând aici numele celor care au pus la cale povestea cu poezia de la Bistriţa: Asociaţia Argument, sau altfel spus Camelia Toma şi Ana Toma, Gavril Ţărmure şi Societatea de Concerte Bistriţa, Marin Mălaicu Hondrari. Partener oficial: Observator cultural.

Poveşti cu pds(57) încorporat

Multe poveşti frumoase s-ar putea broda în jurul celor ce se întâmplă la Institutul Blecher. Eu observ doar că am fost la prima ediţie [când au citit Dan Coman şi Sorin Despot] şi la ultima [cei criticaţi fiind Moni Stănilă şi Cosmin Perţa] din primul sezon. Dar şi din al doilea sezon am fost tot la prima ediţie [cu Radu Vancu şi Ioana Bogdan] şi ultima [cu Răzvan Ţupa şi Sorin Delaskela]. Am mai fost şi la ediţia specială, care a făcut parte din întâmplările Târgului Naţional al Cărţii de Poezie. Cu puţin noroc voi mai ajunge la o ediţie specială, care va avea loc la Bistriţa, în timpul altui festival de poezie. [Am mai spus câte ceva şi despre o ediţie la care n-am fost, dar tare aş şi vrut să fi fost: ediţia a III a, în care au citit Marin Mălaicu Hondrari şi Gabriel Daliş; povestea oficială aici]. 

Cam toate ediţiile urmează acelaşi scenariu. Nici ultima nu a fost altfel. Mai întâi sunt prezentaţi combatanţii şi citesc ce au de citit.

Răzvan Ţupa:

Sorin Delaskela:

După lecturi, urmează o scurtă pauză [salvatoare pentru fumători],  şi apoi discuţiile, care mie îmi  par a fi partea cea mai importantă din tot ce se întâmplă la clubul de lectură, pentru că sunt tot timpul foarte serioase, aplicate pe text; aşa au fost în Dharma Bar, aşa sunt şi în Sala Oglinzilor.

Dialog Komartin - Ţupa

Dialog cu Delaskela

Pds-ul de azi: Răzvan Ţupa citeşte din corpuri român3şti

Alte poveşti mai spun când o să am o zi mai bună. Până atunci nu spun decât: ne vedem la Bistriţa! Sper!

***

Blogspotu' a avut tot felul de probleme azi, vreme îndelungată n-a fost în stare să reţină comentariile. Acum şi-a revenit. S-a comportat de parcă ar fi trecut prin zonele alea cu piatră cubică din Turul Franţei. Grea etapă. Şi eu am alte probleme, am zugravi pe cap şi nu ştiu unde să adăpostesc toate cărţile. Şi, de parcă n-aş fi avut destule, am mai luat câteva în ultimele săptămâni:

Ioana Bradea, Scotch, Polirom
Kurt Vonnegut, Zâmbiţi, vă rog!, Univers
Donald Morrison, Ce mai rămâne din cultura franceză/Antoine Compagnon, Preocuparea pentru grandoare, Art
Ion Pop, Litere şi albine, Limes
Darie Magheru, Cărămida cu mâner, Arania

Poetici parţiale

Aşa repede trece timpul, nu pot ţine pasul cu el. Eu încă mai am poveşti de spus. N-am apucat să spun nimic despre Poeticile cotidianului, am ajuns şi eu - în sfârşit- la o ediţie. Dar măcelul promis n-a mai avut loc. M-am dus la ediţia în care s-a lansat antologia lui Daniel D. Marin, cea cu poezia antiutopică. Dar el n-a mai ajuns, n-au venit nici alţii. Au fost prezenţi doar Alexandru Matei [în mare viteză, că începea nu ştiu ce meci, a şi plecat înainte de a ajunge eu, asta înseamnă că n-a stat decât vreun sfert de oră], Cosmin Perţa şi Gabi Eftimie. Ei au povestit câte ceva despre cum au fost selectate poeziile pentru antologie şi au şi citit câteva [nu doar din cele scrise de ei] Şi SGB a citit câteva poezii scrise de Doina Ioanid [sau doar una, nu mai ştiu].

A povestit Răzvan Ţupa mai multe [şi] despre ediţia asta. Citiţi şi ce a[r fi] avut de zis Daniel D. Marin [şi un interviu cu el].

Cam atât. Da, ştiu nu e o poveste, e un fel de schiţă. Dar măcar am reuşit să spun câteva vorbe. Despre Turul Franţei nu am reuşit şi am fost uşor dojenită. Aşa că spun doar: Rafa, iartă-mă, promit că data viitoare mă uit la finală. Dar n-am ce face, Turul Franţei bate orice concurenţă.

Dacă nu ştiţi de ce, priviţi acest video cu cele mai bune momente din 2009. Sigur o să mă înţelegeţi.

PdS 56

Fără îndoială, Angela Marinescu este unul dintre cei mai importanţi poeţi  de azi. Şi pe deasupra, îşi respectă blazonul, dovadă fiind modul superprofesionist în care şi-a pregătit lectura de la Institutul Blecher. Iar a doua zi, la lectura poeţilor, a fost undeva în public. Din păcate niciuna din încercările de a o înregistra nu mi-a reuşit. Aşa că am copiat două dintre poeziile pentru care a fost aplaudată la scenă deschisă.

Angela Marinescu

într-un anumit sens

într-un anumit sens, faptul că la mijlocul lui martie
vîntul bate puternic la uşile mici, geometrice, perfecte
ale copacilor noştri cei dintotdeauna, ce se află faţă în faţă
şi nu numai în faţă, spectaculoşi şi virili dar şi unduindu-se,
aproape tîrîndu-se cu burţile crengilor pe pămînt,
muribunzi, nu ar însemna cine ştie ce, dacă nu aş fi
fost şi eu pe acolo, prin preajmă, marginală,
la margine, la periferie,
oscilînd mereu între un cartier şi altul,
între un poet şi altul,
între un prozator şi altul, între textul unui poet făcut
şi textul unui poet născut,
dacă nu aş fi o marginală solidară
cu ruina oricărui zid, marginal, ca o evreică născută şi nu
făcută, şi nu cu zidul ce se înalţă ca un tron opulent
al unei biserici acoperite de lespezi de aur,
pe care lasă urme cerşetorii plini de zdrenţe,
dacă nu m-aş lipi de aceste ziduri marginale
ca o lipitoare ce suge mortar şi ciment textual,
dacă nu aş fi o marginală cu luna în sînge, o marginală
purtătoare a unui virus nou, anarhist, visceral, separată
de toţi şi de toate, plină ochi de s.m.s.-uri şi s.o.s-uri
tragice şi funambuleşti, dacă nu aş fi o marginală lipită
ca o lipitoare de zidurile cele mai îndepărtate
de centrul oraşului,
distruse, roase, rănite, ca nişte soldaţi ce revin în arenă
după o luptă ce le-a supt sîngele picătură cu picătură,
dacă nu aş fi o imposibilă nevastă de măcelar ce strigă
după ajutor în plină operaţie de tranşare a cărnii,
dacă nu aş fi una dintre propriile mele victime, mai ales
atunci cînd mă rog pe lespezi ale bisericilor fără turnuri,
fără cupole, fără ziduri şi fără icoane,
una dintre aceia ce scuipă pe obiecte
în chiar centrul obiectelor,
ce scuipă pe poezie, pe literatură, pe artă,
exact în centrul poeziei,
al literaturii şi al artei,
ca un arcaş fruntaş al scuipatului în centru,
mă obsedează centrul,
sunt obsedată de centru, sunt o marginală obsedată
mă tîrăsc marginală pe centru
mă plimb pe bulevardul din centru
plină de melancolie

din cuţitul acesta curge metal

din cuţitul acesta curge metal
cînd te iubesc
din copacul nemişcat curge lemn
cînd te iubesc
din asfalt curg tîrfe
cînd te iubesc
din apă curge nămol
cînd te iubesc
şi te iubesc pentru că nu ştii că te iubesc
pentru că nu ştii ceea ce îmi place la tine
pentru că nu poţi să-ţi imaginezi
ceea ce îmi imaginez eu când te privesc
verde în faţă ca pe-un duşman
pentru că mi-e greu să nu te ating
dar nu te voi atinge niciodată
nici măcar în iad şi nici măcar aici
pe drumul atît de cunoscut
încît poţi înnebuni
pentru că eşti
abia la-nceput
eu sunt
abia
la sfîrşit

Bookfest, episodul final

Aveam de gând să scriu despre Apropierea lui Marin Mălaicu Hondrari, dar asta se va întâmpla numai după ce o s-o recitesc. Cum nu ştiu când o să-mi fac timp pentru recitire, m-am gândit să postez înregistrările făcute la Bookfest. 

Cartea a fost prezentată de Marius Chivu 

şi Mircea Cărtărescu

Autorul a  avut voie să spună ceva în apărarea sa:

Dar cea mai bună apărare e cartea.