Nocturnă

Şi ziceam că voi rezista tentaţiei de a pune pe blog poze şi orice fel de înregistrare de la o ediţie [a treia] a Institutului Blecher la care n-am fost, deşi mi-aş fi dorit mult de tot să ajung! Şi în ediţia asta a fost şi poezie [Gabriel Daliş], dar a fost şi proză [Marin Mălaicu-Hondrari]. Numai că trenurile nu merg cum aş vrea eu şi nici cum ziceau ele la început că vor merge, nu, ele-s deviate în aşa fel încât să-ţi piară orice chef de a mai merge spre Bucureşti. Şi de ce să mergi dacă ştii că tot n-ajungi când trebuie?

Dar când eram eu mai tristă şi mai tristă, am primit un cadou frumos. Parţial îl dezvălui aici:

foto & video: Andra Rotaru

Vezi mai multe video din Evenimente

Şi două poze:

Trec aici şi un fragment, dintr-o carte mai veche [oarecum], un fragment care-mi vine deseori în minte: Trei dimineaţa. Ploaia a încetat de câteva minute. [...] Ora la care Sylvia Plath începe să scrie poemele din ultima iarnă. Scrie cu mintea luminată de o lumină rece, planetară. O tulbură luna, o tulbură chiparosul. Cărţile ei nu i-au adus decât durere şi singurătate. Cum se face că poezia altora îţi face bine, iar propria poezie te distruge, te roade pe dinafară şi pe dinăuntru?

[Marin Mălaicu Hondrari, Cartea tuturor intenţiilor]